De ce plang zeii?

Azi am inteles de ce plang zeii. Nu am scris cu litera mare. Nu exista un zeu universal. Sunt mii de zei. Cei la care ne inchinam noi zilnic. Cei pe care ii creem noi pas cu pas. Cei pe care ii lasam sa ne decida destinul.
Dar cine sunt zeii? Sunt oamenii de langa noi. Sunt colegii nostrii care reusesc sa obtina o promovare si par mai importanti. Sunt prietenii care obtin totul si sunt fericiti si vrem sa fim ca ei sau in jurul lor, crezand, copilareste, ca este molipsitoare buna starea lor sau fericirea lor. Sunt straini pe care ii vedem zambind dimineata si vrem sa fim ca ei. Sunt starurile de la televizor si credem ca cele 15 minute de faina o sa ne aduca fericirea. Sunt iubitii/iubitele care spun ca ne ofera totul, ne ridica la cer, ne arata Pamantul de sus, ne fac centrul Universului lor, ne fac importanti in micimea noastra.
Dar putem noi sa fim zei??? Da. Putem sa fim colegul care reuseste. Putem sa fim prietenul care e fericit. Putem sa fim necunoscutul care zambeste dimineata. Putem sa fim iubita/iubitul care creeaza Universul. Putem sa fim toti la un loc sau individual. Dar mai ramanem zei, dupa ce aflam ca am promovat pe pile? Putem ramane zei dupa ce nu suntem prieteni? Putem ramane zei dupa ce injuram dimineata?
Putem ramane zei dupa ce distrugem Universul??? Nu. O data distrus Universul nu mai ramane zei, devenim muritori ca toti ceilalti, devenim ursuzi, devenim urati, devenim rai, devenim avari, devenim oameni.
Misterul nu este sa devii zeu. Misterul este sa ramai ZEU pentru cei din jurul tau. Sa ramai TU. Si atunci cand nu reusesti, esti un zeu care plange ca noi toti.