marți, 31 iulie 2012

Ne-am antrenat degeaba

Din patru în patru ani, avem alegeri.

Din patru în patru ani, participăm la Olimpiadă.

Patru ani, adunăm informaţii despre clasa politică, îi analizăm şi ne hotărâm cu cine să votăm.

Patru ani ne antrenăm, stăm în cantonamente lungi, ne vedem familia pe internet şi sperăm la o medalie olimpică.

Cu câteva luni înainte de alegeri, doar ceva grav ne poate schimba părerea formată în cei patru ani.

Cu câteva luni înainte de Olimpiadă, doar o accidentare ne poate frânge visul.

Cu săptămâni înainte de alegeri, suntem bombardaţi cu informaţii, corecte sau incorecte, îi încercarea politicienilor de a ne schimba opţiunea.

Cu săptămâni înainte de Olimpiadă, nu mai ştim că există altă viaţă înafara cantonamentului, adversarii transmit prin presa ce condiţii minunate de pregătire au şi cum sunt în formă, cât să ne descurajeze şi să ne domine psihic la Olimpiadă.

Vine ziua alegerilor, ziua în care dorim să ne exprimăm, aşa cum sigur ar fi dorit şi miile de oameni care au murit la Revoluţie. E ziua în care NOI contăm şi nu ei, politicienii.

Vine ziua concursului, ziua pentru care ne-am antrenat patru ani, ziua în care sperăm să câştigăm o medalie, să vedem tricolorul înălţându-se. E ziua pentru care NOI am muncit o viaţă.

Şi în ziua alegerilor, nu ne prezentăm la vot. Pentru că ei, politicienii, au hotărât că NOI nu contăm azi, dacă le este bine lor.

Şi în ziua concursului, nu ne trezeşte antrenorul. Pentru că nu el participă, nu pentru el se-nalţă tricolorul şi nu numele lui este pe buzele tuturor, ci NOI participăm, pentru noi se cântă imnul şi numele nostru este pe buzele tuturor, iar el are deja un palmares, iar NOI suntem doar o speranţă şi nu o certitudine.

Şi am mai ratat patru ani. Ne-am antrenat şi informat degeaba.

sursa

Şi nu avem o viaţă întreagă să alegem, 18 ani privim de pe margine, iar la bătrâneţe este posibil să fim imobilizaţi într-un scaun cu rotile sau la pat.

Şi nu avem o viaţă întreagă să concurăm, avem câţiva ani şi una sau două Olimpiade, doar norocoşii ajung la patru, cinci.

Şi atunci, te întreb pe tine politicianule, antrenorule, de ce mă mai informezi şi antrenezi dacă EU sunt NIMENI pentru tine?

Niciun comentariu: