Scrisoare Domnului Primar al Municipiului Bucuresti

Domnule Primar al Municipiului Bucuresti,

Va scriu in calitate de cetateanca a urbei pe care o administrati, cetateanca platitoare de taxe la bugetul local prin impozitele retinute pentru casa, masina, amenzi si restul darilor pe care "ma simt datoare" sa le platesc, cu mandria in suflet ca pot sa locuiesc intr-o capitala europeana, asa cum se doreste orasul acesta, si este o capitala europeana pentru ca Romania este, inca, in Europa.
Nu pot expirma in cuvinte bucuria care ma cuprinde cand traversez podul Basarab si observ placuta pe care scrie "Inceput de Basesc si finalizat de Oprescu". Nu ma deranjeaza alaturarea numelor, doar suntem o tara de "Escu", dar o satisfactie ca ati reusit sa finalizati ... ceea ce altii au inceput, tot ma incearca. Stim cu totii ca este foarte greu ca, dupa o anumita ... trecere a timpului, sa finalizezi ceea ce altii au inceput cu mana lor. Nu acelasi lucru il pot spune despre pasajul Mihai Bravu, pe care l-ati inceput, dar cu greu o sa-l finalizati. Sunt sigura ca, dupa 8 ani de mandat la conducerea urbei, o sa vina un alt "Escu" sa finalizeze ceea ce ati inceput. Imi doresc doar, in calitate de locuitor al orasului, sa nu omita plasarea unei placute prin care sa va pastreze vie amintirea lucrurilor incepute. Sper, de asemenea, ca o alta placuta sa fie pastrata si postata pe viitorul tronson ce leaga Splaiul Independentei de Autostrada A1, unde se vad deja pilonii podului, de circa 2 ani, dar nu asta este important. Cineva, candva, sigur o sa termine si acest proiect. Vreau sa ma asigur ca o sa va faceti un suficient stoc de placute, asa cum a facut predecesorul Dvs. cu stocul de borduri, pentru a le putea plasa pe toate lucrarile incepute si nefinalizate. Nu mai mentionez aici pasajul de la Piata Presei Libere sau Magistrala Nord-Sud care se termina, deocamdata, la "-" dintre Nord si Sud.
Pentru ca am amintit anterior de bordurile pe care, printr-o grea mostenire, le-ati primit la inceputul mandatului si pe care observ, din nou cu nemarginita bucurie, ca le-ati gasit o utilitate. Nu am crezut carcotasii care, acum multi ani, au spus ca o sa avem borduri si in copaci, dar uite ca Dvs ati reusit sa imfrumusetati orasul si sa plantati pe Calea Victoriei, mai multe borduri decat panselute. Sigur ca locuitorii urbei nu inteleg ce inseamna "sistematizare" si nu inteleg de ce ati ales sa micsorati o artera precum Calea Victorie, prin largirea exagerata a trotuarelor, dar eu inteleg. Cei 50 de turisti care viziteaza orasul acesta trebuie sa circule in liniste pe sub cladirile cu bulina rosie, fara riscul de a le pica un ornament din 1920 in cap. Sunt sigura ca acesta a fost rationamentul Dvs., gandindu-va ca este posibil ca acei turisti sa afle toti 50 in aceeasi zi si in acelasi sens pe Calea Victoriei.
O minte absolut geniala ca a Dvs. a gandit ca astfel se va elibera Centrul Vechi si se vor plimba si restul betivilor consumatorilor pe Calea Victoriei, lasand loc unui viitor proiect de imbunatatire a zonei respective, unde, in ciuda faptului ca nu ati reusit sa scoateti tiganii romii si sobolanii din acele cladiri ce stau sa cada la prima adiere de vant, o sa va folositi tot de surplusul de borduri si o sa ziditi, pe afara, cladirile respective. Daca si numai daca, la finalul acestei operatiuni de bordurire a Centrului Vechi si o restului orasului, prin plasarea de borduri verticale in locul pilonilor de acces, considerati ca mai aveti suficiente borduri, doresc sa fac o cerere catre Primaria Generala pentru a-mi construi o scara de bordura de la balconul apartamentului in care locuiesc. Desigur, daca toti cetatenii acestui oras ar proceda la fel, ati putea sa scapati de aceasta problema si sa va apucati totusi de lucruri serioase, dar acestia sunt niste simpli "Mitici" mistocari care nu inteleg misiunea Dvs.
Doresc sa va multumesc pe aceasta cale pentru amplasarea corturilor de prim ajutor din oras, mai ales ca bordurile nu au invatat sa se comporte ca un tufis ornamental si inmagazineaza mult prea multa cladura, iar ceasurile plasate in oras si prin parcuri inca nu se comporta ca o tasnitoare, desi, la 50-60 de grade Celsius, nu avem neveoie de apa ca gasim la cele 4 corturi de prim ajutor. As dori sa va rog sa pastrati aceste corturi si in restul anului, pentru ca, din pacate, mai exista 2-3 catelusi nebunatici in oras iar aceste corturi ne-ar putea ajuta in cazul in care intalnim un astfel de exemplar. Stiu ca ati depus eforturi majore sa rezolvati problema acesta a cainilor, ei nu mai exista prin centrul orasului, dar pe cine intereseaza ce se intampla la periferie, ca doar turistii au Calea Victoriei. Acele corturi pot fi utile si atunci cand peste oras se abate urgia, iar cei 3 fulgi de nea blocheaza traficul si inchid scolile si gradinitele. Unde sa se mai joace copiii iarna, cand trotuarele sunt pline de masini si zapada, daca nu la corturile de prim ajutor?
Nu am sa discut aici depsre problema lipsei parcarilor din oras, nu asta doresc sa va spun, mai ales ca noi stim ca ati facut o parcare in centrul orasului, parcare pentru masini mici si foarte mici, care consuma putin combustibil astfel incat sa poata fi achitata ora la Universitate, iar in cartiere, unde densitatea masinilor este exagerata, putem sa ne intelegem intre noi si sa ne punem maisnile una peste alta.
Incerc sa nu va mai rapesc din timpul pretios pe care il aveti, mai ales ca Dvs. sunteti responsabil de cum este condusa urbea si nu ati procedat precum unul dintre predecesori care voia si Consiliul General ca sa poata conduce. Stiu ca o sa reusiti sa faceti lucruri minunate in acest oras, convinsa ca bucurestenii va vor lasa sa conduceti in continuare Bucurestiul pentru multe alte impliniri si modernizari ce ne vor produce bucurie in suflet si mandrie intre masele.

Cum mult respect dar, mai ales, consideratie,
O cetateanca

Hairless

Ma gandesc de mult timp la acest articol, de fapt, ma gandeam vara trecuta, dar l-am lasat in asteptare. Acum, ca vara este in plina desfasurarea, desi vremea si timpurile sunt potrivnice ideii de vara, hairless-ul este iar la moda. Este la moda si iarna, dar nu vedem noi.
Asadar, ce poate fi mai placut decat un corp lipsit de par? E vara si este neplacut sa vezi broboanele de transpiratie atarnate de un fir de par, dar ... chiar niciun fir?
La saloanele de cosmetica nu mai ai loc de barbati care se penseaza si se epileaza. Din pacate, stilul Vin Diesel nu a disparut, desi crestele de cocos devin tot mai comune.
Stiu, metrosexualii sunt la moda, asa cum sunt si barbosii la moda.
Culmea este ca atunci cand am spus ca vreau sa-mi iau o pisica sfinx, toata lumea mi-a sarit in cap.
Serios, care e diferenta dintre o pisica sfinx si o persana?
Sper sa nu se inteleaga din acest articol ca sustin gorilele. Locul lor este la Zoo si nu pe strada, dar mai ales nu in mijloacele de transport in comun.

De vineri pana luni

In ciuda faptului ca nu am mai scris de mult timp, mi-a crescut audienta. Au dreptate batranii cand spun ca un "blogar bun e un blogar care tace". Ma mananca buricele degetelor de ceva vreme, dar evenimentele se succed cu atata rapiditate ca nici nu mai stiu cand a fost ieri si daca maine este aici sau a si trecut.
Dupa ani de zile in care toata lumea isi doreste ca absolventii institutiilor prestigioase din lume sa se intoarca acasa, sa-si construiasca aici cariere impresionante si, implicit, sa-si aduca aportul la cresterea Romaniei, au fost de ajuns 20-30 de secunde sa se arunce in derizoriu orice actiune a oricarui ins ce doreste sa studieze oriunde altundeva in lume. Nu vreau sa-mi imaginez cum putem deveni: "Ce studii ai urmat? - Finante la Stanford! - Neinteresant, sa vina unu' cu Bioterra!"
Am cunoscut oameni care au studiat afara iar marele lor defect este, dupa ani de gandit in engleza, franceza sau germana, ca folosesc expresii pe care noi nu le intelegem desi vorbesc romaneste.
Evenimentele importante sunt intotdeauna insotite de "iepuri", cam cum se intampla la maratoane sau ciclism. Exista un "eveniment iepure" care tine agenda publica si ochii nostrii departe de evenimentul important.
A fost campionatul mondial de fotbal, dar in timp ce unii "tiki-taka", altii "taca-taca" in Thailanda, unde a avut loc o lovitura de stat, instaurata legea martiala si nu s-a terminat "distractia" de acolo.
Se aresteaza un frate de presedinte si nu mai vedem decat tigani, in timp ce se modifica codul fiscal, cursul de schimb o ia razna, Enel vrea sa plece dar Electrica, desi listata, vrea sa-si tina banii pentru investitii in Moldova si nu o intereseaza oportunitatea din curte.
Este doborat un avion, in timp ce, la cativa km distanta, altii decid sa invadeze un teritoriu ai altora. 300 de oameni au murit cand a fost doborat avionul. 300 de oameni au fost omorati in Gaza.
Se spune ca programul HAARP se inchide. Il pot declara "mission accomplished". Din acest considerent, am decis ca vara aceasta sa urmaresc mai atenta starea vremii. Daca spun Jurca si Busu ca o sa fie soare, imi iau umbrela, iar cand anunta ploaie la mare, am plecat la plaja.

p.s. Articol fara diacritice, ca mi-au disparut de pe tastatura!

Sa fim iubiti, ca de restul se ocupa statul!

Oricâtă filosofie, politică sau economie am face la televizor, colțul blocului sau pe banca din fața porții, nu ar trebui sa ignorăm câteva cifre simple:

• 20 milioane populatia României;
• 16 milioane cu drep de vot, adică peste 18 ani și, probabili, apți de muncă;
• 4 milioane de angajați, plătitori de taxe (cei care lucrează ”la negru” nu sunt incluși);
• 1,2 milioane angajați bugetari.

Ce înțeleg eu de aici? Că 3 milioane de oameni muncesc pentru ceilalți 17 milioane?
Dar ce spun eu aici, sunt niște cifre reci fără substrat, dar cine să le înțeleagă?
Nu mă pricep la politică, la economie și la "treburi de stat”, dar clar ceva nu este in regula pe aici si cred ca si cifrele astea sunt un raspuns clar la intrebarea "de ce tot cei de stanga sunt la putere".
Probabil cifrele acestea seci ne raspund de ce se mai poarta cozile, ne lasam asculati la telefon, verificati la posta (electronica sau nu), consideram ca a furat sau e securist orice om care a muncit si si-a cumparat o casa sau o masina, stam la carciuma si bem cand altii se ocupa de zapada sau apa din curtea noastra, primim orice lege, hotarare sau ordonanta de guvern fara sa comentam.
Inca mai curge sange de comunist, socialist prin venele noastre si un sfert de secol nu este suficient sa ne schimbam.

Turism de nisa

Vine vara,
Bine-mi pare,
În grădină am .... 2 copii gratuiți la cazare!

sursa

Așadar s-a găsit, în sfârșit, o agenție care să facă turism de nișă.
Care este nișa?

• Ești o familie aproape fericită, dar îți lipsesc copiii? Vrei să petrece o vacanță ca o familie împlinită? Agenția de turism îți dă, gratuiți, 2 copii.
• Ai cunoscut bărbatul visurilor tale, dar nu ești sigură că poate fi și tatăl copiilor tăi? Pleacă cu el în vacanță, iar agenția de turism îți dă gratis 2 copii, ca să trezești instinctul patern din el. Agenția nu-și asumă riscurile de a-ți petrece toată vacanța doar cu copiii sau de a rămâne singură după.
• Ți-a sunat ceasul biologic și vrei să simți cum este să fii mamă? Pleacă în vacanță cu cei 2 copii gratuiți oferiți de agenție.
• Vă doriți o familie mai mare dar nu sunteți siguri? Agenția de turism ăți oferă un fel de ”test drive” cu 2 copii gratuiți.
• Sunteți un cuplu care v-ați plictisit să-și audă prieteni cum se vaită de copii? Plecați în vacanță și încercați și voi sentimentele respective, cu 2 copii gratuiți.
• Nu ai stat niciodată într-un resort destinat familiilor și ți-ai dorit asta toată viața? Agenția de turism s-a gândit și la tine și îți oferă gratuit 2 copii pentru asta.
• Ți-ai dorit mereu să cumperi pachetul ”family” la film, parc acvatic, mâncare sau Disneyland? Acum ai posibilitatea, cu 2 copii gratuiți.

Eu tot cred că nu este o greșeală de tipar, ci este o ofertă cât se poate de serioasă, de nișă. Dacă merge oferta bine pe timpul verii, s-ar putea la iarnă să o aplice din nou și să pleci la ski cu cei 2 copii gratuiți. Și dacă merge și asta, poate îi închiriază și restul anului, poate vrei să mergi la o petrecere de copii, în parc sau la târgurile de copii!

Copilăria în România

În fiecare zi învăţăm, din cărţi, de la profesori, de la cunoștințe/prieteni/familie, de la televizor (atât cât putem, dacă putem). Este adevărat că o viaţă întreagă învăţăm, nu ne oprim nici când pereţii sunt plini de diplome şi certificate, chiar cred că mult mai multe învăţăm fără să primim diplome.
Urmăream o emisiune pe Discovery Science, unde nişte domni îşi propuseseră să răspundă unei întrebări a unui telespectator, o întrebare de genul - "Un leagăn se poate roti 360 de grade?". Nu discut sursa acestei întrebări şi nici vârsta telespectatorului. Amuzant mi s-a părut că realizatorii şi prezentatorii emisiunii s-au mobilizat cu tot felul de aparate, plase, manechine şi alte "inginerii" să demonstreze că un leagăn se poate roti 360 de grade.
Acum foarte mulţi ani, în România comunistă, când parcurile erau dotate cu leagăne şi tobogane din fier prinse cu nişte cuie şi suruburi ruginite şi unde pe jos mai găseai doar un pumn de nisip, când nu exista un gard care să delimiteze locul de joacă de restul lumii, precum o puşcărie de copii, pe vremea când părinţii şi bunicii ne lăsau să ne jucăm singuri în faţa blocului, fără să ne păzească şi să ne scoată afară ca pe nişte căţei până la vârsta de 14 ani, în locurile de joacă se găseau răspunsuri şi se făceau demonstraţii pentru viitoarele emisiunile de pe Discovery.
Existau 2 tipuri de leagăne, unele care nu-ți permiteau să te dai peste cap și te loveai de bara de sus, şi cu faţa şi cu spatele, să vezi care e cel mai tare și rezistă în leagăn fără să cadă, și unele, pentru cei viteji, în care te puteai da peste cap, adică să te roteşti 360 de grade. Din toată copilăria petrecută pe maidanele din cartierul Balta Alba a Bucureştiului, nu-mi amintesc să fi văzut copii cu capul spart, mâna sau piciorul în ghips din cauza acelor leagăne. Ne rupeam picioarele la "miuţă", ne spărgeam capul când jucam "frunza" şi ne rupeam mâinile când jucam "ţară, ţară vrem ostaşi" (nu voi explica niciunul dintre aceste jocuri, cine nu le cunoaşte, nu ştie ce a pierdut).
Deşi nu eram plini de genunchiere, cotiere şi căşti, nu am văzut nici accidente cu bicicletele, în care să suferim noi şi nu bicicletele, nu-mi amintesc nici de picioare rupte pe rotile, nici de capete sparte când saream din copaci.
Noi reuşeam să demonstrăm orice lege fizică, de la legea gravitaţiei, când ştiai sigur că o să cazi dacă joci "elasticul" la mijloc, la legea atracţiei universale, când cei slabi nu jucau "lapte gros", până la legile frecării, mai ales pe toboganul mare din Herăstrău (topogan din fier, de cel puţin 10 metri înălţime), unde nu te dădeai îmbrăcat în pantaloni scurţi.
În oraşe, parcurile au pe jos cauciuc în loc de nisip, cu leagăne din plastic şi tobogane de cel mult 1,5 metri înălţime, aşa că a dispărut nesiguranţa dar şi "demonstraţia". O plimbare prin România rurală a zilelor noastre distruge orice speranţă că viitoarele generaţii vor învăţa ceva la locul de joacă în detrimentul Discovery. Observ că există şi standarde de siguranţă pentru locurile de joacă.
Cine îşi mai aminteşte cum se făceau bombele cu carbit sau cum se juca "maşinuţele" cu săniile acelea imense şi grele din fier?
Până când Discovery îi va învăţa pe copiii noştri cum să facă "bombe cu carbit", terminând demonstraţia cu "Nu faceţi aşa ceva acasă", şi până când vor deveni poveştile copilăriei noastre bestseller-uri, noi, generaţiile care "am trăit periculos", sper să mai facem câteva proceduri, standarde şi reguli de siguranţă. Să ne învăţăm noi pe noi cum să respiram, conform standardelor.