Sezonul revolutiilor

Cu exceptia celor doua conflagratii mondiale, toate revoletele mici si mijlocii au o anumita sezonalitate. Europa a fost capul rautatilor privind sezonul marilor miscari populare, si "trendsetter" (ca sa romenglizam articolul, sa-l inteleaga tot omul) pentru Orient si Africa de nord.

sursa

Incepand cu "Primavara de la Praga", si continuand cu "Primavara araba", toate miscarile de strada incep dupa data de 1 Septembrie si se termina pe la 1 Iunie. Desigur ca nu este decat o simpla coincidenta ca toate sau aproape toate, intr-un procent de 99%, iesirile in strada se incadreaza in aceasta perioada, si coincidenta aceasta parca este o formula matematica aplicata la nesfarsit.
M-am intrebat adesea ce-i motiveaza pe oameni sa stea in mijlocul iernii (vorbim de Europa), la minus multe grade, in plina strada si sa-si strige lipsurile. Adica in mijlocul verii, exista o posibilitate mica sa dispara lipsurile? Inteleg ca foamea este mai mica vara si stomacul se aude mai abitir iarna, dar lipsurile si nemultumirile raman aceleasi indiferent de sezon.
Atunci, de ce se iese in strada numai in sezonul toamna-primavara?
Sigur, nu o sa asociez aceste miscari de strada cu momentul in care liderii din umbra ai acestora sunt intinsi pe plajele lumii, nu o sa le asociez cu concediile celor care ar trebui sa fie in strada si nici cu lipsa de rating a emisiunilor tv in sezonul estival.
Si totusi, de ce ne strigam lipsurile si nemultumirile doar atunci cand acestea nu se suprapun cu concediile si cu ratingul mic? De ce suntem carcotasi doar cand ne este frig, iar cand ne este cald stam cu burta la soare?