Nu stiu cum se face dar de cand am ramas jobless, timpul si locurile capata alte dimensiuni.. Eu spun jobless, dar nu sunt chiar jobless, da bine la public.
Timp de multi ani, prea multi ani chiar, am crezut ca sunt dezordonata si ca nu exista suficient timp sa fac lucrurile pe care trebuie sa le fac. Timpul liber parca intrase in pamant, devenind un fel de Fata Morgana.
Odata dezlipita de birou, am crezut ca voi gasi acel mult timp liber. Dar stiti ce? Cand crezi ca ai mult timp liber, parca ai mai putin decat inainte, caci mii de lucruri apar de facut. Ma intreb cum am trait atata timp cu capul in pamant si cum am ignorat atatea lucruri in jurul meu? Habar nu am cand reuseam sa merg la birou si sa rezolve si celelalte probleme.
Tot multi ani, cand aveam "norocul" sa ajung prin oras la mijlocul zilei, ma intrebam cine sunt oamenii aceia care-si permit luxul sa bea o cafea sau sa se plimbe linistiti la amiaza. Evident ca din personajele observate eliminam elevii, stundentii si pensionarii, dar tot ramaneau prea multi. Nu am aflat inca raspunsul la intrebarea aceasta, dar voi aprofunda problemacu un studiu elaborat. Desigur, trebuie sa ma infiltrez printre ei ca sa inteleg mai bine, deci e posibil ca, atunci cand voi va veti intreba cine sunt aceia de se plimba in mijlocul zilei prin mijlocul orasului sa ma numarati si pe mine.
Adesea m-am gandit ca in timpul zilei circulatia este mai lejera, dar se pare ca m-am inselat, desi, de cand mi-am luat Mercedes, "drumurile mi se deschid". Pentru a nu se intepreta gresit, expresia "mi-am luat Mercedes" am preluat-o de la prietena mea, care, la randul ei, si-a luat Mercedes. Da, in Bucuresti transportul in comun se face cu Mercedesul si ne mai intrebam de ce ne injura restul populatiei din tara.
Nu stiu cum este la altii, dar eu ma bucur enorm de timpul acesta, pe care, in mod normal si rational, nu mi l-as fi luat.
Cred ca in viata profesionala a fiecarui negrisor ar trebui sa existe o perioada de LIBERTATE, o perioada in care sa se gandeasca daca tot ceea ce facea inainte si modul in care o facea merita sacrificiile, daca ii place ceea ce face, daca nu i-au crescut prea mari copiii intre timp, o perioada pentru toate acele intrebari sau libertati pe care nu si le permitea. Stiu ca trebuie platite facturile si hranite gurile din jur, dar, cum spuneam, traim o singura data, iar daca nu este asa, cum siguranta nu ne vom intoarce tot in viata asta.
Tot ce pot sa spun acum, dupa toata avalansa de sentimente, unele uitate, este: JOBLESS, but fuc***g HAPPY!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu