Privatizam RADET-ul?

RADET-ul (regia autonoma de distributie a energiei termice) a ramas printre ultimii colosi din domeniul utilitatilor care nu a fost propus la privatizare. Cum nu acopera decat Bucurestiul, poate parea neimportant, dar tinand cont ca 10% din populatia tarii se afla aici, si tot 10% din numarul gospodariilor se afla tot aici,  deja devine interesant Radet-ul.
Dar cum poti sa privatizezi o companie care si-a pierdut foarte multi clienti care au optat pentru centrale, deci au trecut la gaze (furnizorul de gaze a fost privatizat) sau folosesc repartitoare, deci reduc consumul (o companie cu consum redus, nu este atractiva la privatizare)?
Cum? Campanii media.
De aproximativ 2-3 ani au inceput campaniile media care incurajeaza racordarea la sistemul Radet.
Scurt exercitiu de memorie: ce se intampla in urma cu cativa ani, inainte de a se privatiza furnizorul de gaze? Eram incurajati sa ne cumparam centrale si sa fugim de preturile mari de la Radet. Media ne prezenta calcule comparate care conduceau catre concluzia ca este mai rentabil sa te incalzesti cu gaz decat cu carbune.
Acum media ne prezinta alte calcule fantezist-comparative intre incalzirea oferita de Radet si celelalte variante.
Cum am prostul obicei sa ma uit mai atenta la lista de intretinere decat la televizor, realitatea este alta.
Locuiesc intr-un bloc vechi, unde vecinii au decis sa nu-si puna repartitoare la caldura, asadar platesc cat vine factura, chiar daca au calorifere infundate.
Iarna trecuta, realitatea de pe hartia din scara blocului era urmatoarea: factura la caldura pentru apartamente cu aceeasi suprafata 300-400 Ron, factura mea pentru tevile comune 40 Ron. Cum nu sunt rezistenta la frig si nu-mi place sa ma trezesc cu nasul inghetat, factura maxima la gaze a fost de 120 Ron, adica am platit 160 Ron caldura (si apa calda si cafeaua facuta la aragaz, dar nu mai fac si calculele privind diferenta dintre apa rece platita de mine si cea calda platita de restul). Intre 160 si 300-400 este o diferenta substantiala, in conditiile in care avem acelasi grad de confort, mai putin la buzunar.
In cazul celor cu repartitoare, care au optiunea sa inchida caldura, daca doresc, tot iarna trecuta, si tot vazut cu ochiul pe lista de intretinere si simtit in casa parintilor, factura la caldura a fost de maxim 250 Ron.
Diferentele apar in lunile de inceput si sfarsit de iarna, cand cei bransati la Radet, fara repartitoare, fie nu au caldura si consuma gaze sau lumina sa se incalzeasca, fie stau cu geamurile deschise cand afara sunt pese 10 grade si platesc caldura ca in mijlocul iernii (posibil ca de la ei sa fie mai cald afara). Cei cu repartitoare, chiar daca incep iarna cu gaze si lumina, nu platesc in aprilie caldura pe care altii o dau afara pe geam.
Asadar, ma amuz de toate aceste campanii care ne spun cum platesc cei cu centrale sau repartitoare mai mult decat cei care primesc, cuminti, cat vrea Radet-ul sa le dea caldura, chiar si in luna lui Mai. Astept cu interes momentul in care "agentul termin" o sa fie pe lista scurta a propunerilor pentru privatizare, pana atunci, cat mai agresive campaniile media, ca nu am inteles inca avantajele unor facturi mai mari.

p.s. ca tot spuneam in articolul anterior ca m-am pricopsit cu blocul reabilitat gratis (ca-s in sectorul lui Chiliman), nu mai spun cat platesc acum gazele, comparativ cu vecinii care au stat cu geamurile deschise de Craciun, ca daca spun 30 Ron nu ma credeti.

Meseriasii

Sunt la prima iarna dupa reabilitarea termica a blocului. Nu am sa vorbesc despre beneficiile acestei reabilitarii, ele exista si nu sunt doar de natura financiara.
S-au scris mii de cuvinte pe tema aceasta, cata spaga iau unii, cu ce materiale se face, dar si cat de bine se face.
Despre cat de bine sau cat de prost lucreaza muncitorii, am auzit/citit cate in luna si in stele. Am fost avertizata ca, la final, casa o sa-mi fie distrusa si reabilitarea, de fapt, o sa ma coste mult mai mult dupa.
Dupa primele 2 zile cu schelele la geam, i-am vazut atarnati acolo pe toti Doreii si Gigeii pe care-i poate aduna la un loc o astfel de operatiune. Evident ca cei cu cateva clase mai mult era pe pamanat, dand ordine si nu atarnati de niste fiare. Nu am vazut nicio masura de siguranta, alta decat prinderea schelelor de bloc si tipete de genul "ba, cadeeeee". Bine, am auzit mult mai multe tipete, inclusiv o simfonie de injuraturi ce nu s-au repetat timp de 30 de minute, un fel de "mariaci" zburatori.
Timp de aproximativ o luna, Doreii si Gigeii au trebuit paziti. Au gasit o rama din fier, cadru pentru o centrala termica, s-au gandit s-o taie. Au spart ornamente din beton de pe toata suprafata blocului si apoi s-au gandit sa desfaca, totusi, unitatile exterioare de la aerele conditionate, dupa ce una cazuse victima deja. Au inceput sa puna material pentru pervaz (glaful exterior) pana au depasit nivelul geamurilor, de trebuia sa desfaci plasa de tantari cu cutitul. Astea sunt doar cateva exemple, timp de o luna a fost o adevarata distractie sa-i vezi cum isi dau cu stangul in dreptul.
Asa cum suneam mai devreme, foarte multi se plang ca au lucrat prost, inclusiv vecinii mei. Dintre toti acestia, nu am auzit pe nimeni care sa spuna ca i-a controlat sau s-a interesat de ce se intampla dupa geamurile lui. Nu, toti au spus ca daca au venit, trebuiau sa lucreze bine, ca nu stau ei sa-i urmareasca. Intr-o lume ideala, asa ar trebui sa se intample, sa vina mesterii lui peste, sa lucreze curat si bine, si in urma lor sa nu faci nici curat, doar sa constati ca s-a rezolvat totul. In lumea in care traim noi, nu lasi mesterii sa-si faca de cap, mai ales zidarii, si mai ales la asa o lucrare mare. Cati dintre cei care locuiesc la bloc si au zugravit sau au renovat un apartament, au lasat cheile muncitorilor si au gasit totul asa cum doreau ei, la timp? Daca sunt 2-3 norocosi, eu sigur nu ii cunosc.
Asa cum un muncitor trebuie supravegheat cand lucreaza in interiorul casei, tot asa trebuie supravegheat si cand lucreaza in exteriorul ei. Atata timp cat actiunea lor te afecteaza, trebuie sa te intereseze, sa scoti capul din pamant si sa actionezi, nu sa te lamentezi. Daca pe scara blocului miroase a gaze, anunti echipele de interventie si probema se rezolva. Daca nu te intereseaza ce se intampla dupa usa casei tale, s-ar putea sa fie prea tarziu si sa nu mai poti sa te lamentezi.
Ne-am obisnuit sa constatam. Ca sa putem sa face lucruri mari, trebuie sa incepem sa facem lucruri mici.

In Mercedes

V-am spus ca mi-am luat Mercedes, dar ce Mercedes, unul imens, mare cat o zi de Paste, cam cum sunt limuzinele din filme, dar mai ales alb. Evident ca vorbesc de transportul in comun, asa ca nu sariti cu cauzele sociale.
Nu e prima data cand folosesc transportul in comun, dar, pana acum, il foloseam la ore extreme, ori dimineata pana in 9, ori seara dupa 18. Pana acum nu am mai folosit niciodata Mercedesul in timpul zilei, la orele 11, 12, 13. Eu, asemeni multora dintre voi care nu aveti "norocul" sa circulati la aceste ore, am crezut ca in miezul zilei autobuzele sunt goale. Eu si dulcea mea naivitatea.
Dupa ora 10.30, autobuzele nu sunt pline. Nu sunt pline de elevi sau de cei din schimbul 3. Sunt pline, iar cand spun pline, ma refer pline ochi, de mosi si babe, dar nu mosi si babe de 60 de ani, ci de aceia care mai au putin si bat 100 de ani. O asa senzatie de geriatrie, transport spre Ana Aslan nu am mai avut de ani de zile.
Evident ca te astepti, tinand cont de grupa de varsta care te insoteste, sa miroasa a naftalina si formol (sunt tendentioasa, stiu), dar nu. Nu stiu cum se face ca in acea masa de nonagenari te loveste cate un damf de votca sau rom puturos. Cand altii nici nu s-au spalat pe dinti, unii au tras deja o dusca de tarie.
Deci e valabila zicala cu "cine se scoala de dimineata ... termina sticla primul"!

Bilant de deschidere

Nu stiu cum se face dar de cand am ramas jobless, timpul si locurile capata alte dimensiuni.. Eu spun jobless, dar nu sunt chiar jobless, da bine la public.
Timp de multi ani, prea multi ani chiar, am crezut ca sunt dezordonata si ca nu exista suficient timp sa fac lucrurile pe care trebuie sa le fac. Timpul liber parca intrase in pamant, devenind un fel de Fata Morgana.
Odata dezlipita de birou, am crezut ca voi gasi acel mult timp liber. Dar stiti ce? Cand crezi ca ai mult timp liber, parca ai mai putin decat inainte, caci mii de lucruri apar de facut. Ma intreb cum am trait atata timp cu capul in pamant si cum am ignorat atatea lucruri in jurul meu? Habar nu am cand reuseam sa merg la birou si sa rezolve si celelalte probleme.
Tot multi ani, cand aveam "norocul" sa ajung prin oras la mijlocul zilei, ma intrebam cine sunt oamenii aceia care-si permit luxul sa bea o cafea sau sa se plimbe linistiti la amiaza. Evident ca din personajele observate eliminam elevii, stundentii si pensionarii, dar tot ramaneau prea multi. Nu am aflat inca raspunsul la intrebarea aceasta, dar voi aprofunda problemacu un studiu elaborat. Desigur, trebuie sa ma infiltrez printre ei ca sa inteleg mai bine, deci e posibil ca, atunci cand voi va veti intreba cine sunt aceia de se plimba in mijlocul zilei prin mijlocul orasului sa ma numarati si pe mine.
Adesea m-am gandit ca in timpul zilei circulatia este mai lejera, dar se pare ca m-am inselat, desi, de cand mi-am luat Mercedes, "drumurile mi se deschid". Pentru a nu se intepreta gresit, expresia "mi-am luat Mercedes" am preluat-o de la prietena mea, care, la randul ei, si-a luat Mercedes. Da, in Bucuresti transportul in comun se face cu Mercedesul si ne mai intrebam de ce ne injura restul populatiei din tara.
Nu stiu cum este la altii, dar eu ma bucur enorm de timpul acesta, pe care, in mod normal si rational, nu mi l-as fi luat.
Cred ca in viata profesionala a fiecarui negrisor ar trebui sa existe o perioada de LIBERTATE, o perioada in care sa se gandeasca daca tot ceea ce facea inainte si modul in care o facea merita sacrificiile, daca ii place ceea ce face, daca nu i-au crescut prea mari copiii intre timp, o perioada pentru toate acele intrebari sau libertati pe care nu si le permitea. Stiu ca trebuie platite facturile si hranite gurile din jur, dar, cum spuneam, traim o singura data, iar daca nu este asa, cum siguranta nu ne vom intoarce tot in viata asta.
Tot ce pot sa spun acum, dupa toata avalansa de sentimente, unele uitate, este: JOBLESS, but fuc***g HAPPY!

Bilant de inchidere

A trecut destul de rapid anul 2013, cu bune si rele, a trecut.
Nu obisnuiesc sa-mi fac bilantul unui an, dar anul ce tocmai m-a parasit cere un bilant. Este un bilant de inchidere, nu pentru ca s-a terminat anul, ci pentru ca multe capitole din viata mea s-au incheiat si nu vor mai fi rescrise. Privind retrospectiv, nu se echilibreaza activele (lucrurile bune) si pasivele (lucrurile rele) oricat de mult as incerca eu sa le mut.
Din pacate, trebuie sa pierdem un om drag noua ca a ne dam seama ce simtitm pentru el, doar ca este prea tarziu, si ne promitem ca nu o sa mai facem asta, dar, oricat ne-am opune conditiei noastre umane, uitarea vine si repetam greseala. Invatam ceva de aici? Pentru scurt moment, ne spunem ca viata este scurta si subapreciata, ne promitem ca ne vom schimba, dar ne intoarcem in aceleasi haine ponosite, la aceleasi slujbe urate, ne bagam singuri in rotita si ne inchidem usa. Iar roata aceea de soricel se invarte cu noi prinsi acolo, ne mai izbeste de pereti uneori, dar o invartim in continuu, de teama sa nu ne treaca viata prin fata ochilor si sa ratam ceva din tintele propuse de altii.
Poate problemele medicale te mai opresc din nebunia in care ai intrat, dar nu. Problemele medicale te sperie, de trantesc la pamant, matura prin toate cotloanele mintii tale, pentru ca, in final, cand sunt rezolvate, sa te intorci la ceea ce stiai mai bine, rotita ta poleita cu dorintele, realizarile, sentimentele si asteptarile altora.
Sau poate un sut in dorsal te scoate din amorteala unui an pierdut intr-un birou care sti ca nu va mai fi. Si te incapatanezi sa-ti faci treaba cu brio, sperand ca vei iesi pe usa in fata si cu capul ridicat. Depui armele cand, dupa luni de incercari, nu-ti gasesti alta "cusca" frumos poleita cu orice rahat corporatist, sau aspiratie de afacerist realizat cu un dozator TEC sau bla-blauri democrato-comuniste publice? Nu, si iesi pe usa din spate, ca usa din fata are lacatul pus, doar capul este ridicat. De ce? Pentru ca ai invatat ca, indiferent de usa pe care iesi, important este sa iesi cu capul sus.
Si vine acea perioada de care citisei, pe care o auzisei povestita de altii, la care visai dar nu sperai. Vine acea zi cand toti din jurul tau se intreaba cum o sa cazi si in depresie, pentru ca deja esti jos, sau asa cred ei, esti mai jos decat se asteapta toti sa fii, esti acolo unde dusmanii isi doresc sa fii si unde prietenii se sperie ca esti. Si se termina anul.
Si faci bilantul.
Si stii ca ai pierdut pentru totdeauna un om pe care l-ai iubit, dar l-ai pierdut doar fizic, caci ramane, tot pentru totdeauna, in inima, in mintea si in sufletul tau. Si stii ca oamenii din jurul tau, oamenii care conteaza pentru tine, au pierdut si ei pe cineva drag lor. Si stii ca durerea ta e si durerea lor.
Si stii ca analizele proaste si bolile tampite apar atunci cand tu trebuie sa iei piciorul de pe acceleratie si reusesti sa traiesti acel "declic" si sa schimb ceva in tine.
Si stii ca o slujba RAMANE doar un loc de unde primesti banii cu care TREBUIE sa traiesti.
Si fara regrete, fara suparari, fara masti, fara tipete si urlete, inveti sa te bucuri de SANSA care ti s-a oferit. Inveti ca viata nu este un perpetuum "carpe diem", caci clipa nu este decat o picatura intr-un ocean numit viata, cu ale ei furtuni sau uragane, urmate-ntotdeauna de valuri line.
Si dupa un bilant de inchidere, sigur va fi si unul de deschidere.