joi, 31 ianuarie 2013

Tranzactiv

Am o mare nelamurire legata de reclama aceasta.
Cati bani au primit oamenii sa faca aceasta reclama?
Au stiut pentru ce fac reclama?
Serios, cati bani poti primi pentru o reclama la ceva diurectic sau la hartie igienica (si am vazut cu a disparut o vedeta nationala, s-a dus pe apa hartie igienice la care facea reclama) intr-o tara care nu discuta despre sex, droguri, homosexualitate si ... cacao?
Mie, reclama imi place. Are efect si fara sa iau medicamentul respectiv.
Tu ai face reclama la acest medicament?

marți, 29 ianuarie 2013

Ghinion curat

Vreau, nu vreau, aud zilnic la birou stirile care apar in ziarele economice. Ba o recomandare FMI, ba o recomandare a Bancii Mondiale, cert este ca toate recomandarile sunt sa se privatizeze. Ce? Orice, numai sa fie privatizat.

sursa

Anii '90 au reprezentat varful de lance al privatizarilor. Orice Gogu din strainatate venea si cumpara o fabrica devenita nerentabila pentru Guvern. Scopul era sa o faca rentabila. Finalitatea a fost terenul pe care au aparut tot felul de cladiri de birou sau locuinte.
Nu am intele nici atunci, cum nu inteleg nici acum, de ce poate cineva sa faca rentabil ceva ce nu poate Guvernul, cu toate instrumentele lui.

Si au curs privatizarile. Si au trecut si anii '90. Si a disparut si PSDR-ul, marele partid aflat la Guvernare in timpul acestor privatizari.
Se pare ca cel de-al doilea deceniu al anilor 2000 este marcat to de privatizari, la recomandarea, cum altfel, a FMI-ului sau Bancii Mondiale. Si nu stiu cum se face ca tot PSD-ul, fara R, e la guvernare.
 Curat ghinion sa fii la guvernare cand trebuie sa privatizezi cam tot ce a devenit rentabil si tot ce incurca jucatorii mari pe piata internationala. Incep sa cred ca poporul roman a fost tendentios cand i-a votat in toamna. Si nici liderii de sindicat nu au mai prins loc de parlamentari, sa lupte cu sistemul din interior. Si nici Miron Cozma nu mai are voie in Bucuresti sa planteze panselute cand se semneaza acorduri cu FMI-ul. Si nici "Draga Stolo", tehnocratul, nu ne mai poate salva de Petre Roman. Si nici prea mult formol nu mai avem sa-l impaiem pe Iliescu si sa ne ofere sfaturi despre privatizare. Si prinde si Basescu o privatizare, ca aia "mici" au fost incompetenti.
Si au trait bine pana la adanci batraneti?


luni, 28 ianuarie 2013

Legalizarea prostitutiei

De fiecare data cand trec pe la intersectia Calea Grivita cu Buzesti, pe langa Baia Turceasca, ma uit la fetele care stau pe carosabil si fac cu mana. Vara, viteza masinii nu-mi permite sa ma uit atenta la semnul pe care-l fac ele, asa ca iarna asta m-a luminat. Nu vreau sa intru in multe detalii, cert este ca semnul lor nu este semnul universal acceptat pentru autostop.
Zona respectiva este o zona pestrita pana in maduva oaselor. Vara, cand caldura scoate sobolanii din conducte, acolo, in diagonala de fostul Cinema Feroviar, daramat in ciuda mitingurilor facute de diferite ONG-uri, se scot navetele de bere, se intorc cu dosul in sus si gata scaunele si masa. Covorul de seminte ce se asterne acolo il mai inlatura ploaia si vantul, ca, nici macar, maturatorii de la ADP nu au curaj sa treaca pe acolo. Fiecare drum pe care-l fac pe acolo in mijlocul verii, este insotit de multe rugaciuni. Mai credincioasa ca atunci nu cred ca sunt tot anul, adunat. Cu toate astea, exista destule masini care se opresc sa ... "vorbeasca" cu fetele. Si s-au inmultit masinile acolo, semn ca e criza si sunt prea scumpe fetele din cluburi.
Daca vara tinuta este sumara, reducandu-se la sutien si chiloti, iarna se mai adauga o bluzita si o fustita, minuscule, sa vada clientul ce primeste. Tot iarna, mai ales cand viscoleste, o masina de politie le pazeste. Spun le pazeste, pentru ca nu au nicio treaba fetele cu masina de politie, si nici clientii.
Fie ploaie, fie vant, ele sunt acolo. Lucreaza fetele acelea in niste conditii atat de grele, incat incep sa inteleg de ce nu vrea nimeni sa legalizeze prostitutia. Numai la gandul ca Ministerul Muncii ar trebui sa faca un calcul pentru contributia la pensie a acelor fete, deja te doare capul. Apoi unde sa incadreze munca prestata de ele, ca e greu sa spui daca sunt conditii deosebite sau conditii speciale de munca? Si inspectorul de munca, ala de-si pune imediat casca de protectie pe santier, trebuie sa umble protejat cand vine in control la bordel? Si Garda financiara cum verifica serviciile prestate de angajate? Bonul fiscal o sa fie obligatoriu pana la iesirea din bordel? Si ce faci daca-l uiti in pantaloni si-l gaseste nevasta? Si daca sunt mai multe angajate, pot sa-si faca sindicat si sa faca greva? Si la greva, huliganii arunca cu pietre, prostituatele cu ce arunca? Are jandarmeria, in dotare, mijloace de protectie pentru astfel de cazuri?
Si uite cum, o meseria veche de cand lumea nu se poate legaliza, pentru ca ar destabiliza intregul sistem juridic si economic romanesc, asta daca exista un sistem.

vineri, 18 ianuarie 2013

In halatul de monton

Mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul, toti ne intalnim cu oamenii in halate de monton. Ii blamam ca sunt betivi, afemeiati, cu cateva tigle lipsa la mansarda, le dam bani sau alte atentii, ii stimam si-i perseflim deopotriva.
Sunt oameni care au invatat sa trateze suferinta si moartea cu indiferenta. Cum au reusit? Probabil, nici ei nu iti vor putea spune pentru ca nu au timp sa se gandeasca cum durerea altora a devenit parte din viata lor.
 Ca in orice padure, exista buruieni, dar nu despre buruieni vorbim acum. Acum nu vorbim despre doctorii care nu stiu decat sa prescrie Piracetam la soldati, nu vorbim despre doctorii de birou care vand medicamentele firmelor producatoare pentru un comision bun.
Acum vorbesc despre cei care salveaza o viata sau primesc neputinciosi cum o alta li se stinge sub ochi.
Oare cum reusesc sa puna egal intre a trai si a muri?
Cinismul ar trebui sa fie definitia din dictionar pentru cei in halat de monton, dar, la finalul zilei, si ei sunt oameni, respira, mananca si simt ca noi. Restul e doar o slujba.

marți, 15 ianuarie 2013

Cu lumina stinsa

Acum ca a disparut de pe prima pagina a ziarelor si din topul stirilor sportive, fiind inlocuita cu o alta stire de imens interes national, respectiv divortul a 2 persoane, pot sa vorbesc linistita despre stirea respectiva.
Un nene, cum l-o chema pe el, isi acuza sotia, intamplator o handbalista cunoscuta, ca este lesbiana si se hotareste sa divorteze. 200 de ziaristi si jurnalisti tembeli fac din asta o mare stire.
Deci avem un sot care isi acuza sotia ca este lesbiana, iar unul dintre martori este copilul lor.
Adica ea, dupa ce a facut un copil cu el, a decis sa nu-l insele cu un barbat ci cu o femeie. Sincer, eu o inteleg perfect, judecand dupa modul in care baiatul (ca barbat sigur nu e) a ales sa faca publica stirea despartirii lor. Cred ca s-a uitat la prostu sotul ei si si-a spus ca decat asa, mai bine nu.
Si acum revin la jurnalisti/ziaristi si ce or mai fi ei. Ziare si televiziuni se intreceau in "lesbiana" in sus, "lesbiana" in jos ... Poate nu am aflat eu, nu am citit si nu am fost informata, dar o persoana, fie barbat sau femeie, in clipa in care alege sa ... "se urce in pat" cu persoane de ambele sex, se cheama ca este bisexual. Repet, Bisexual, de la cele 2 sexe, BI.
Dar, presupun, stirea nu ar mai fi fost atat de socanta daca ar fi fost bisexuala. De fapt, putea sa fie bi, tri, septo-sexuala, chiar nu ma intereseaza ce face o sportiva in dormitorul ei.
Unde e stirea sportiva in chestiunea divortului? Asadar, toate ziarele s-au transformat in tabloide, si toate emisiunile s-au otevizat.
Nici nu vreau sa ma gandesc ce stiri o sa avem cand jurnalistii nostri or sa dea peste lectia "Evolutia umana" ... homo-sapiens watch out.

vineri, 11 ianuarie 2013

Murim pe capete

Ma incearca o raceala de cateva zile bune, chiar saptamani, as spune. Am tratat-o asa cum face fiecare roman cu ceai fierbinte, cu fervex/coldrex, fular si manusi. Cum nu am fular Bulgari si nici manusi Chanel, raceala a invins armele mele inainte de a le depune eu si s-a transformat intr-o ... "raceala racelilor".
Mi-am luat eu mucii virusii, cu gatul in pioneze, nasul in sarma ghimpata si ochii iesiti din orbita de la atat tuse si m-am prezentat la spital, la camera de garda. In mod normal, m-as fi dus la medicul de familie, dar mi-a spus ca ma poate programa peste 10 zile, timp in care nu stiu in ce se mai putea transforma "raceala racelilor". Pentru ca tuseam de-mi sarea camasa de pe mine, imi cadeau ochii pe linoleul albastru si-mi proiectam plamanii pe panoul cu medicii de garda, am avut intaietate la control, imediat dupa o doamna foarte batrana, foarte alba si foarte slaba. Linistiti-va, nu era doamna cu coasa ca era imbracata in alb, asa se bucurau asistentele!
Un control simplu, un pumn de pastile si da-i drumul acasa, cam asa decurg lucrurile la doctor daca nu ajungi cu bratul atarnand intr-o vena. Dupa 5 zile de tratament, ma prezint la doctorita si o rog, cu cei mai "puppy eyes" pe care-i pot face, sa-mi dea ceva de gat, inainte de ramane singura in bloc de la atata tusit in miez de noapte. "Dar nu aveti nimic pe gat" imi spune in cel mai dulce grai "rezidential" blonda de la ORL. Adica sunt proasta si tusesc de mi se sparg vase de sange prin ochi, doar ca sa ma dau interesanta.
Oricat am insistat eu, se vede treaba ca nu am facut amandoua aceeasi scoala, caci eu, sigur, nu pricep ca nu am nimic in gat desi tusesc.
Asa-mi plac doctorii care te expediaza acasa, spunandu-ti ca nu ai nimic, iar cand revii la ei cu plamanii in tava te apostrofeaza ca nu ai venit la timp. "Pai nu m-ai dat afara din cabinet, doctore?".
Apropo de sistemul acesta medical, sublim dar complet ineficient, daca am nevoie de un control, intai trebuie sa merg la medicul de familie, cand are el timp. Si apoi, sa merg la medicul specialist, cand are si el timp. Pai nu mai bine ma duc direct la camera de garda si scutesc 1 drum si o ciocolata?

p.s. mi-au disparut diacriticele de pe tastatura.