Fie pâinea cât de rea

Am o mare nelămurire care-mi macină neuronii de ceva timp. O nelămurire din ciclul "unde dispar broaştele din burtă, când creşti", deşi ştiu că asta nu ar trebui să fie o mare necunoscută pentru mine, că doar am pus mâna şi piciorul pe o carte, tot nu înţeleg de ce suntem minţiţi cu atâta uşurinţă că avem broaşte-n burtă, dar dacă încercăm să luăm o broască-n mână, suntem apostrofaţi. Serios, avem deja unele în burtă ... dar să revenim la subiect, că nu despre broaşte voiam să vorbesc.


sursa



Au răsărit de câţiva ani tot felul de specialişti în mâncat, dormit, băut ... pardon, aştia nu sunt aşa vizibili, deşi parcă în deal la Cotroceni ... Unul dintre mulţi specialişti în mâncat şi în mâncare este un doctor cu nume imposibil de pronunţat, respectiv dr. "Menci...cumva". Este medic, cel puţin aşa l-au vândut cei de la tv. Mă rog, domnul doctor ne spune să nu mâncăm vechi, stricat, combinat, îmbălsămat şi alte "n" combinaţii de felul acesta.

Estenţialul pe care l-am reţinut eu a fost că trebuie să mâncăm sănătos.



Acum, la televizor, apare o reclamă la o pâine învelită în plastic, cu durată de viaţă de 2-3 săptămâni, mai ceva ca Duracell. Reclama ni-l arată pe domnul doctor cu nume greu de pronunţat, promovând pâinea cu viaţă prelungită.

Deci o pâine de 1 leu, care nu mai este atât de bună dupa 24 de ore, iar după 48 de ore este toată frimituri sub un înveliş tare, nu este recomandată?



Dar o pâine de 5 lei, care rezistă în învelişul ei colorat multe zile, şi te scuteşte de calvarul mersului la cumpărături, dar care are acelaşi gust de cretă şi în prima zi şi în ultima zi de valabilitate, este recomandată de specialist?

Să nu aud prostii că pâine nu e bună, pâinea înseamnă fibră şi nu e bună când mănânci o pâine pe zi, nu o felie, două.

Aşadar, care pâine e mai bună? Că nici să mâncăm nu mai ştim dacă nu ne spune cineva.