Ne-am antrenat degeaba

Din patru în patru ani, avem alegeri.

Din patru în patru ani, participăm la Olimpiadă.

Patru ani, adunăm informaţii despre clasa politică, îi analizăm şi ne hotărâm cu cine să votăm.

Patru ani ne antrenăm, stăm în cantonamente lungi, ne vedem familia pe internet şi sperăm la o medalie olimpică.

Cu câteva luni înainte de alegeri, doar ceva grav ne poate schimba părerea formată în cei patru ani.

Cu câteva luni înainte de Olimpiadă, doar o accidentare ne poate frânge visul.

Cu săptămâni înainte de alegeri, suntem bombardaţi cu informaţii, corecte sau incorecte, îi încercarea politicienilor de a ne schimba opţiunea.

Cu săptămâni înainte de Olimpiadă, nu mai ştim că există altă viaţă înafara cantonamentului, adversarii transmit prin presa ce condiţii minunate de pregătire au şi cum sunt în formă, cât să ne descurajeze şi să ne domine psihic la Olimpiadă.

Vine ziua alegerilor, ziua în care dorim să ne exprimăm, aşa cum sigur ar fi dorit şi miile de oameni care au murit la Revoluţie. E ziua în care NOI contăm şi nu ei, politicienii.

Vine ziua concursului, ziua pentru care ne-am antrenat patru ani, ziua în care sperăm să câştigăm o medalie, să vedem tricolorul înălţându-se. E ziua pentru care NOI am muncit o viaţă.

Şi în ziua alegerilor, nu ne prezentăm la vot. Pentru că ei, politicienii, au hotărât că NOI nu contăm azi, dacă le este bine lor.

Şi în ziua concursului, nu ne trezeşte antrenorul. Pentru că nu el participă, nu pentru el se-nalţă tricolorul şi nu numele lui este pe buzele tuturor, ci NOI participăm, pentru noi se cântă imnul şi numele nostru este pe buzele tuturor, iar el are deja un palmares, iar NOI suntem doar o speranţă şi nu o certitudine.

Şi am mai ratat patru ani. Ne-am antrenat şi informat degeaba.

sursa

Şi nu avem o viaţă întreagă să alegem, 18 ani privim de pe margine, iar la bătrâneţe este posibil să fim imobilizaţi într-un scaun cu rotile sau la pat.

Şi nu avem o viaţă întreagă să concurăm, avem câţiva ani şi una sau două Olimpiade, doar norocoşii ajung la patru, cinci.

Şi atunci, te întreb pe tine politicianule, antrenorule, de ce mă mai informezi şi antrenezi dacă EU sunt NIMENI pentru tine?

Referendum sau nu

Nu intenţionam să mai scriu un articol politic, deşi e posibil ca acest articol să nu fie unul politic, dar aud în jurul meu tot felul de inepţii.
Nu mă refer numai la indicaţiile date de partidele politice, mă refer la opiniile oamenilor sătuli de ceea ce se întamplă în jur.


sursa



Suntem, şi mă includ şi pe mine aici, căci nu faci primăvară cu un ghiocel, imuni la tot ce înseamnă viaţa civică. Nu ne interesează mitingurile dacă nu se întâmplă în compania noastră, şi am mai spus despre asta, nu ne interesează dacă un om cade din picioare pe stradă, ne gândim că e beat, nu ne interesează dacă unei femei îi este tăiată geanta în autobuz şi golită, dacă e aeriană, nu ne interesează dacă două maşini se lovesc să dăm primul ajutor celor răniţi, doar nu sunt rude cu noi, nu ne interesează dacă un animal este omorât în chinuri, noi ne mângâiem căţelul sau pisica de apartament, nu ne interesează dacă un copil este bătut cu bestialitate pe stradă de către părinţi, e familia lor.

Aşa am ajuns acum să spunem că nu mergem la referendum, că vor Ponta şi Antonescu să-l dea jos pe Băsescu. Inţeleg că oamenii sunt nemulţumiţi de întreaga situaţie, că ăla nu e bun, dar nici celălalt nu a dovedid nimic. Nu înţeleg, însă, de ce oamenii se plâng că vor exista furturi, aşa că ei nu se duc la referendum.


Dacă îţi place sau nu de Băsescu, de Ponta sau de Antonescu, e DATORIA ta de cetăţean să o spui, la referendum. Votul pozitiv sau negativ pe care îl dai, înseamnă un vot pe care nu îl pot fura prin neprezentarea ta. Da, dacă tu nu eşti prezent la referendum, pe listele acelea poate să semneze oricine în locul tău şi să voteze. Nu te gândi că nu au datele tale, doar ce au fost alegerile locale, iar listele nu au ajuns în tocătoarele de hârtie.

Mi se pare jignitor să-mi spui să nu mă prezint la referendum, dacă nu sunt de acord cu ce se întâmplă. Este ca şi cum mi-ai spune să nu mai vin nici la alegeri, dacă nu te votez pe tine, sau să nu mă mai uit la televizor dacă nu mă uit la tine, sau să nu mai mănânc dacă nu cumpăr de la tine.

E dreptul nostru să mergem şi să votăm, aşa cum este dreptul nostru dacă alegem să mergem sau nu, dar nu ne insultaţi mai mult decât aţi făcut-o până acum spunându-ne să nu mergem. Doar nu ne credeţi atat de TÂMPIŢI încât să nu înţelegem întrebarea şi vă este frică să nu votăm împotriva lui Băsescu?



Cere si ti se va da

Acum o lună, îi ceream  președintelui în funcție să ne schimbe agenda zilnică și să ne lase cu tentativa de suicid a lui Adrian Năstase. Pe principiul "cere și ți se va da", am primit o schimbare a agendei zilnice. Dar ce schimbare!
Sute de mii de români au răsuflat ușurați când nu l-au mai văzut zilnic pe Năstase cu fularul lui de firma", iar alte sute de mii își smulg părul de pe cap văzându-l zilnic pe Băsescu. O fi din spirit de solidaritate?!
Suntem în mijlocul lumii și avem de toate, suntem o țară emergentă, cu o democrație mai puternică decât la Washington, cu o lovitură de stat mai ceva ca la Kinshasa, cu tot cu Mobutu, cu o populație la fel de colorată ca pe străzile din New Delhi și la fel de nemișcată ca orice vacă de pe acolo, cu muzică cântată cum numai în Brasilia mai auzi, nimic nu ne lipsește. Poate doar un președinte.
Să mai spună cineva că nu se gândesc politicienii la noi. Tocmai ce au mărit euro cât să nu mai plecăm în vacanță în străinătate și să fim cu toții aici, la referendum. Acum, că vedem ce se întamplă în jur, oare nu au dreptate? De ce să ridicăm economia Greciei și să plecăm cu toții acolo? De ce să-i ajutăm pe bulgari și să ne petrecem week-end-urile acolo, mai ales că ne-au furat tot puietul de sturion din Dunăre? De ce să plecăm la spanioli când ei sunt ocupați cu mitinguri și nici nu s-ar uita la banii noștrii cheltuiti prin hotelurile și restaurantele lor? Ne-au dat drumul la autostrăzi, și nu mai contează că faci din București până la Predeal cât ai face cu avionul până la Viena, cu tot cu drumul la aeroport și ajuns în mijlocul orașului.
Ajung la părerea ca noi, populația acestei țări, suferim de o boală gravă - Cârcoteala. Nimic nu ne mulțumește, deși toți politicieni de la Iliescu și până la Antonescu, în cele 50 de minute când e președinte, și-au dat silinșa să ne satisfac doleanțele.
Data viitoarea, aveți grijă ce vă doriți, că au fost mulți care au crezut că Antonescu ar fi un bun președinte sau că ne-ar fi mai bine fără Băsescu sau că o să răsuflăm ușurați că am scăpat de PDL.
Când au spus băieții aceia că vor o țară ca afară, n-au specificat cu coordonate exacte pe GPS la ce "afară" se refereau. Că văd că ne îndreptăm temeinic spre Africa, cu tot cu căldura și nisipul Saharei pe noi.
Oare ce supriză ne mai rezervăm la referendum?