Mi-a fost dor de PSD

Până aseară nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul şi cât mi-a lipsit PDS-ul de la guvernare.
Mi-au lipsit ideologiile de stânga la guvernare. Ce înseamnă, de fapt, stânga sau dreapta politică? Pe scurt, fără prea multe detalii inutile, stânga se preocupă, cu predilecţie, de cetăţean. Dreapta are în centrul atenţiei întreprizătorul.
Aşadar, din 2004 şi până acum o lună, perioadă în care s-au perindat liberalii (dreapta) şi apoi pedeliştii (stanga la început, dreapta mai târziu, doar pentru ei la final) mi-au lipsit declaraţiile de tip Robin Hood, să luăm de la bogaţi şi să dăm şi la săraci.
"Nu ai muncit o zi în viaţa ta? Nu ai venit? Statul te susţine, ceilalţi cetăţeni te suportă. Dar de ce nu ai muncit? A! Ai cântat toată vara/tinereţea şi acum nema venit? Lasă că avem solidaritate socială şi te ajută aia de au muncit toată vara.
-Alo, domnu'? Da, Dvs. cu cardul ăla auriu. Păi daţi domne şi la alţii să-şi ia şi ei o pâine, că nu vă mai ajunge!
-Păi eu muncesc, zi lumină, să pot să le cumpăr la copii fructe şi ciocolată, d-aia am card auriu.
-Păi şi alţi copii să nu mănânce şi ei ciocolată şi fructe?
-Păi alţi copii nu sunt ai mei!"
Când PSD-ul era singur la guvernare, acum mulţi ani, au apărut tot felul de taxe de solidaritate, de aveai sentimentul că suntem mai francezi decât orice Robespierre şi noi am inventat sloganul "Libertate, egalitate, fraternitate", mă rog, nu noi ci PSD-ul. Ce s-a ales de acele taxe? Nimeni nu ştie. Undeva, într-un cont obscur, dintr-o bancă necunoscută, într-o ţară îndepărtată ...
Azi, nenicii de la guvernare, nu au nicio soluţie economică, alta decât să dea la amărâţi, deşi nu ştiu de unde, deci iau de la cei mai puţin amărâţi. PNL-ul nu există la guvernarea, decât prin 1-2 miniştrii care execută orice, că scaunul de ministru e călduros.
Aşa alianţă, între stânga şi dreapta, ce putea naşte? Nimic bun, dar sigur omoară un partid şi ăla nu e PSD-ul.
Nu spun că cei de dinainte au fost mai breji. Acolo era simplu, cine-i cu noi mănâncă o pâine, cine nu-i cu noi, să fie sănătos, că e scumpă sănătatea.
Şi când benzina va fi 8 Ron, iar cursul va urca la 5-6 Ron, toţi guvernanţii or să aibă satisfacţia că le-au dat pensionarilor câte 10 Ron la pensie, chiar dacă pâinea nu va mai fi 1 leu ci 6.
Simt cum mă umplu de solidaritate, pioşenie, dragoste nemărginită pentru semeni, răbdare şi putere, trec la alt nivel şi învăţ să trăiesc cu aer şi apă. Din solidaritate socială.

Câştigăm la Eurovision 2012

Ca orice european, care mai crede în concursurile de muzică, m-am uitat la semifinala în care a participat şi Romania. Era imposibil să nu ne calificăm, deşi concurenţa era accerbă.
În fiecare an am aceeaşi nelămurire, ce caută Israel la concursul Eurovision, adresat ţărilor din Europa, dar geografia "aplicată" nu are nimic comun cu geografia de la şcoală, aşa că Israelul este unde vrea ... muşchiul lui, ori în Europa, ori în Orientul Mijlociu, ori în America. Aştept cu interes momentul în care o să participe şi la concursurile organizate exclusiv pentru ţările continentului African, şi ar avea tot dreptul că doar au stat în pribegie prin Egipt ani mulţi, spun ei.
Dar revenind la Eurovision şi tot ce presupune el, de la voturile pe cumetrie până la costurile imense presupuse de un asemnea concurs, am sentimentul că anul acesta ne detaşăm în câştigători încă dinainte de a începe finala.

De ce?

Care ţară, cu o populaţie şi conducători normali la cap, ar mai dori să câştige concursul în condiţiile în care criza este peste tot? NOI. Noi vrem să câştigăm, lăsaţi-ne pe noi să câştigăm, serios. Avem o relaţie bună cu FMI, BM, şi orice alt cămătar internaţional, putem să ne mai împrumutăm puţin, să punem şi noi de o cântare, să ne vindem brandul de ţară, să vadă tot europeanul că avem metrou, avem Casa Poporului, avem Centrul Istoric şi cam atât, dar avem.

Şi cum nimeni nu vrea să-şi cheltuie banii pe concursuri care nu le aduce nimic bun, nemţii, francezii, italineii, danezii, au turisţi şi fără Eurovision, grecii s-au lecuit şi nu le mai trebuie, ungurii nu cred că vor (melodia lor e chiar interesantă), ruşii au trimis circ, dar n-au pâine, deci noi avem şanse să câştigăm.

Oricum, cine câştigă anul acesta, este rezolvat. Votul acela geo-politic de care vorbesc toţi la Eurovision, anul acesta poate fi o ghilotină, şi de fapt să arate pe cine urăsc cel mai mult şi nu afinităţile.

Aşadar, facem şi noi un Eurovision pe banii FMI? Mă tem să nu facă ăştia băşcălie şi să câştige Moldova Eurovisionul.

p.s. nu oricine se califică, iar melodia asta sună chiar bine şi asemănător de mult cu ceva, doar că nu-mi dau seama cu ce.

Love hurts- varianta romaneasca

Acum câteva seri, venind acasă de la minunatul loc de muncă, deschid uşa şi mă sperii. M-a uit din nou la uşă, arunc un ochi în casă, parcă e canapeaua mea, televizorul meu, parchetul meu, deci nu am greşit casa. Din dormitor se auzeau gemete mai ceva ca la maratonul mondial de sex. Hait, să vezi că mi-au spart casa şi fac flotări în patul meu negru, m-am gândit, dar de ce nu au lăsat un semn la uşă, să nu deranjez!

Evenimentul nu se petrecea în dormitorul meu, mai ales că eu nu eram acolo ;), ci la vecinii mei. Şi chiar a fost maraton, de l-au auzit şi babele cu aparatele auditive închise.

Love was in the air!



Aseară, după ce am urcat şi am coborât şi am urcat, din nou, scările să ajung acasă, deschid uşa şi aud ţipete. Mă uit, din nou, la canapea, la televizor, la parchet, ale mele sunt, dar din dormitor ţipă cineva. Dacă eu nu-s în dormitor, doar nu au spart casa să se certe fix în dormitorul meu? O palmă se izbeşte de un obraz şi aud o rugăminte "nu mai da, mă, nu mai da!". Evenimentul se petrecea tot la vecinii mei, unde, cred, domnul era nemulţumit de maraton. După ce au mai zburat câteva palme, însoţite de un calm, aproape, "nu mai da", şi după câteva reproşuri adresate de el ei, scena se încheie apoteotic. Ea, probabil cu obrajii bucălaţi, îi spune lui, malaxorul de serviciu, "te iubesc, mă"! Şi eu care mă pregăteam să sun la 112, că o face ăla carne de mici şi a trecut 1 Mai.

Love hurts!



S-a ieftinit benzina!

După zile întregi în care cursul atingea maximul istoric şi buzunarele noastre minimul istoric, după scumpiri succesive la benzină şi o ieftinire de faţadă, statisticile europene sunt date peste cap.
Până să facem istorie cu cursul, preţul benzinei raportată la cursul euro/ron era printre cele mai scumpe din Uniune. Acum, când cursul "ne ridică la cer", scade preţul în euro al benzinei.
Alo, domnu Isărescu, domnu Vasilescu, domnu Georgescu, domnii "escu" de la BNR, păi ce faceţi acolo? Cum vă permiteţi să micşoraţi preţul benzinei fără să spuneţi şi Petrom-ului? O fi benzina scumpă dacă ne raportăm la salariu minim, mediu sau la ce salariu vreţi voi, dar dacă ne raportăm doar la euro, iar ajungem codaşii Europei.
Cert bate un vânt ciudat la BNR, mai ales dupa ce citesc ce spune nenea Vasilescu. Şi eu am rată în euro, şi poate găsesc 15 lei să dau în plus când cumpăr euro, şi e un risc pe care mi l-am asumat, dar să spui tu, consilierul guvernatorului, chestia asta este ca şi cum am sta în faţa blocului şi am asculta ţaţele.
Ştiţi babele acelea care mor de grija altuia? Cam aşa e şi Vasilescu, dacă ai 300 de euro mai contează 15 lei. 15 lei poate nu ar conta, dacă şi regiile autonome şi companiile de utilităţi ar asculta ce spune Guvernatorul şi ne-ar spune preţul în lei, fără referinţa la euro. Dar şi ăştia, ca şi restul românilor, nu-l ascultă pe guvernator şi tot folosesc euro drept monedă de referinţă.

Eu știu cu cine votez- UDMR

După o pauză îndelungată și o analiză atentă a ceea ce se întamplă în jurul nostru, am decis să continui în nota obișnuită a acestui blog. Gata cu cărțile, trecem la lucruri serioase.
Așadar, după trei guverne în tot atâtea săptămâni, pleac-ai noștrii, vin ai noștrii. Am schimbat dreapta, dacă ăia au fost de dreapta, cu stânga, dacă și PNL-ul e de stânga, dar a dispărut cineva din ecuație.

sursa

Mai că îmi vine să mă duc în fiecare dimineață în Piața Victorie și să-l întreb pe micul Titulescu ce a făcut cu UDMR-ul?
Păi cum politica noastră să-i lași pe bară tocmai pe cei care ne-au condus mai bine de 20 de ani? Pai partid mai coerent și mai dedicat cauzei celor pe care-i reprezintă ca UDMR, care nu e partid dar treacă de la noi, nu am văzut de când a apărut democrația în Romania. Pai cum să iei ministerul  Culturii, unde, chiar dacă țara asta are doar vreo 7% etnici maghiari, cert era o nevoie majoră de un ungur care să conducă, să spunem, biserica ortodoxa, adică vreo 80% din populația țării, sau ministerul Mediului și, ca o ironie a sorții, să gestioneze cele mai tăiate păduri din ... Harghita și Covasna, sau ministerul Sănătății ca să distrugi cea mai bună facultate de medicină din țară?
Ca să răspund întrebării din titlu, sigur eu o să votez cu ungurii. Noi, românii, ar trebui să remediem greșeala făcută prin tratatul de la  Trianon și să le dăm ungurilor ce li se cuvine, ba chiar mai mult, să nu le dăm doar Transilvania înapoi, să le dăm toată Romania.
Eu sunt sigură că se vor ține de cuvânt și vor da tuturor etinicilor maghiari, si or să fie ca 20 de milioane peste noapte, cetățenie maghiară, studii în limba maghiară, și câte și mai câte.
Uite așa mai învățăm o limbă străină, că suntem cam inculți, dar, mult mai important, o să intrăm în spațiul Schengen, cam cum intră moldovenii (aia de peste Prut) în Uniunea Europeană. Deci numai avantaje.
Eu cu ei votez!

P.s. Articolul acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Serios!

Dincolo de imaginaţie

A venit vremea să scriu şi despre cartea proaspăt scoasă din tiparniţă. Chiar proaspătă nu mai este, că au trecut câteva zile bune de atunci, am făcut şi o mini-lansare între prieteni, dar să spunem că este încă proaspătă.

Nu este o carte economică, aşa cum mulţi au crezut, nu cred că aş fi în stare să scriu atâtea pagini de economie.

Nu este nicio o carte filosofică, aşa cum au crezut alţii şi chiar nu ştiu cum s-au gândit la asta, poate chipul meu angelic ...

Este un roman, o poveste de dragoste, povestită din altă perspectivă. Ştiu, s-au scris multe poveşti, multe romane din multe perspective, dar niciunul/niciuna din perspectiva mea.

De ce o carte? Este un hobby mai vechi, iar faptul că astăzi este sub această formă, se datorează prietenilor care au crezut şi m-au ajutat cu tehnoredactare, corectură, copertă. Nu ştiu dacă o să pot să le mulţumesc vreodată aşa cum merită, poate o să le dedic viitorul roman ...

Nu am să scriu despre edituri, cum poţi să ajungi acolo sau nu, carte e scoasă din banii de buzunar, poate cei mai cu folos cheltuiţi până acum.

Nu am să scriu nici despre promovarea online/offline, nu m-am ocupat de asta încă, am să spun doar că este un vis mai vechi care s-a materializat, iar timpul nu a fost niciodată o problemă.

Cine o doreşte, cine o pofteşte, să mă contacteze pe e-mail şi discutăm detaliile livrării.

Spor la citit!