Poporul si televizorul

Realizez pe zi ce trece ca am facut scoala degeaba. Poate nu trebuia sa fac studi economice si sa incerc medicina, desi nu sunt sigura ca acolo lucrurile sunt cum scrie in carte. Toata teoria aceea pe care am acumulat-o timp de patru ani este egala cu zero in viata economica a tarii. Imi amintesc si acum discursul incurajator din primul an, tinut de un profesor de matematica, in care ne spunea ca tot ce vom invata in facultate nu se va aplica in viata de zi cu zi. Toate acele principii economice cum ca pretul este facut de cerere si oferta, sunt nule in anul de gratie 2011.
De cateva zile, presa vuieste de "presupusele" inundatii care vor fi in vara si cum vor afecta acestea pretul legumelor si fructelor. Daca nu era de ajuns ca pretul unui kilogram de rosii este 5 lei, acum a crescut la 7 lei, la acelasi taran, in aceeasi piata si cred ca si aceleasi rosii. Discutia a decurs frumos si am inteles ca el a scumpit rosiile ca nu stie cum o sa fie mai tarziu, ca a zis si la televizor ca o sa fie seceta. Mai conteaza ca un kilogram de cirese, de exemplu, culese din copacul pe care nu l-au stropit, nu l-au udat, nu l-au taiat, costa mai mult decat costa un kilogram de rodii sau de kiwi sau de ce orice alt fruct care nu creste in curtea din spatele casei si care este adus aici cu tirul sau cu vaporul. Este foarte adevarat ca tirul si vaporul consuma aer in loc de benzina, de unde si pretul mai mic la aceste produse.
De ani de zile, de cand am fost "silita" sa ma duc la piata, traiesc intr-o mare ceata. Nu am inteles nici atunci si nici acum, cand supermarketurile si hypermarketurile le iau painea de la gura, de ce taranii sau ce or fi ei prefera sa arunce produsele la gunoi in loc sa le vanda mai ieftin. Revenind tot la rosii, in fiecare toamna pretul la legume nu scade, iar daca nu se vand se arunca la gunoi, in loc sa fie vandute mai ieftin celor care doresc sa fac bulin sau zacusca. De ce isi arunca banii la gunoi????
Sa iesim din piata alimentara si sa mergem in cea imobiliara, unde preturile sunt date tot de televizor si sondajele unor site-uri mincinoase. Acum 2 ani, cand ma distram cautand casa , am vazut cateva apartamente care apar pe siteul "magazinul de case", si am sa dau exemplul acestui apartament. Pe site apare vandut la 72.000 euro, dar in 2009, anul in cand apare vandut, el era pe piata la pretul de 60.000 euro, si nici la pretul acesta nu reusea sa-l vanda. E doar un mic exemplu din multe case care apar pe site vandute, la unele dintre ele am fost personal, iar pretul comunicat de proprietari este cu muuuuuuuuuuuuuuuuuult sub cel de pe site. E "probabil" ca ei sa fii vandut la un pret mai mare, tinand cont ca piata a tot scazut din 2009, dar e sigur ca nu s-a intamplat asta.
Timp de o luna, toata presa a asteptat sfarsitul lumii, si a tinut sa ne informeze si pe noi. Unde intorceai capul, dadeai de o stire ca vine sfarsitul lumii, ca asa a spus un afacerist american, ce-si spunea pastor. Sfarsitul nu a venit, dar presa a dorit sa afle cum o sa petrecem sfarsitul lumii, cum am petrecut sfarsitul lumii si ce o sa facem acum ca nu a venit sfarsitul.

sursa

In fiecare zi ma bucur ca exista televizorul. In fiecare zi ma bucur ca la tara se prinde postul national de televiziune. In fiecare zi ma bucur ca exista Esca&co atfel nu stiu ce ne faceam, cine ne mai invata care e pretul corect. In fiecare zi ...

In tara lui BB

Să presupunem că tu, personajul principal, creşti într-o lună cât alţii în 3 ani şi ai avut ghinionul de a te naşte în ţara condusă de BB, într-o perioadă de criză.
Vezi lumina zilei pe 1 Ianuarie 2011 într-un spital de stat, părinţii tăi nefiind cei mai bogaţi români, alături de încă 20 de suflete. In cele 24 de ore cât stai în spital, ai un singur gând, să scapi din încăperea aceea mică şi insalubră, unde nu poţi să închizi un ochi că plânge una sau te ia una în braţe sau, chiar, se bese una. Proaspăt fiind pe lumea asta, îţi imaginezi că ăsta e tot plânsul, băşitul şi orăcăitul pe care o să-l auzi în viaţa asta.

Ai învăţat să mergi şi să vorbeşti, dar părinţii nu te lasă la joacă în faţa blocului, aşa cum îţi spun că se jucau ei. De fapt, nu e nimeni in faţa blocului. Descoperi calculatorul şi o lume întreagă ţi se deschide. Toţii copii după care te uitai pe geam sunt acolo. Te doare spatele, mănânci numai chipsuri şi bei doar cola, dar ce viaţă minunată ai pe facebook.

Părinţii îi vezi doar seara, când vin de la birou nervoşi. Deşi eşti micuţ, mama ta s-a întors la munca şi asudă zilnic să-ţi cumpere ţie chipsurile cu bulină verde, lipsite de E-uri. Până la urma nu e o tragedie că mama s-a întros mai devreme la lucru, chiar dacă tu mai aveai ceva treaba cu chestiile alea mari şi pline de lapte. Trebuie să înveţi că viaţa nu e numai lapte şi miere, şi dacă nu te învaţă mama asta, atunci cine?

Tata începe să petreacă mai mult timp acasă şi vă bateţi pe unicul calculator. Nu prea înţelegi tu de ce bea  mult şi de ce bea numai bere din sticla mare. Iţi spune că e liber ca pasărea cerului şi începe să plângă. In fiecare seara se iubeşte cu mami, doar că în fiecare seară cu mai mult zgomot. Dimineaţa vezi şi tu că s-au iubit pe ochi, pe falcă, pe mână. Mama ar vrea să meargă la un consultant, dar tati o mai iubeşte o dată pe obraz.

Intr-o bună zi, vine un nene la uşă şi te întreabă dacă părinţii sunt acasă. Mami e la lucru şi tati e la crâşmă, răspunzi tu ca un adevarat adolescent. Nenea lipeşte pe uşă o hârtie, iar tu silabiseşti de pe ea "E..X..E..C..U..T.A...R.....E     S...I.L..I.....T...A". Spunea mama ceva de executare silită şi cum se ruga ea "Doamne doar de n-ar veni" şi uite că a venit. Sigur or să fie fericiţi amândoi când or să vadă.

Tata încearcă să se sinucidă după ce citeşte hărtia de pe uşă, dar rămâne agăţat între balustradele de la scări. După 3 ore de aşteptat salvarea, vecinii se hotărăsc să-l ducă ei la spital. Când să ajungă la spital, ia-l de unde nu-i. S-a desfiinţat spitalul, trebuie să meargă la următorul, care următorul e maternitate, dar poate totuşi îl primesc şi pe tata. Din păcate nu-l primesc şi mergeţi mai departe. Ajungeţi la spital, îl primesc, dar nu au sânge pentru transfuzii. Şi doctorii şi asistentele stau lângă tati, în sala de operaţii şi aşteaptă. Intr-o zi, două... până la urmă donează cineva o eprubeta de sânge, pentru un bon de masă sau o zi liberă. Noroc cu sărăcia din ţară că vine şi punga cu sânge pentru transfuzie.

Tati trăieşte. Mami a albit. Bunicii sunt la cură de slăbire. De la o săptămână la alta ei slăbesc şi tu nu înţelegi. Când îi intrebi, ei iţi spun că mănâncă sănătos şi mai puţin, aproape deloc, că nenea de la televizor le face un bine şi nu le mai dă atâţia bani la pensie.

Azi e prima zi de şcoală şi mami te lasă să mergi singur, că nu are voie să se învoieasca, dar te-a învăţat cum să traversezi şi ce să faci la şcoală. Ajungi la marginea străzii, vezi trecerea de pietoni la 20 de metri înainte şi ştii că eşti în locul potrivit. Şi te uiţi în stânga şi fugi. Fugi până ajungi pe partea cealaltă şi acolo te bucuri că tati te-a învăţat să joci ruleta rusească. Azi ai scăpat.

Invăţătoarea are o fustă veche, cum purta bunica în poze, şi 2 pantofi diferiţi. Uite, are şi o geanta cum avea bunicul când colecta taxele. Acum te simţi ca acasă, miroase a piele veche şi a haine ţinute prea mult la naftalină. Mamele de la careu spun că e bună şi fusta aia, că la leafa pe care o are bine că nu a venit dezbrăcată.

Şcoala e nasoală şi oricum ştii totul de pe internet. Acolo unde nu ştii, te ajută profesorii şi te îndrumă unde să cauţi pe internet. Mami ar vrea să mergi şi la facultate, dar şmecherii nu pierd vremea acolo.

Se apropie sărbătorile de iarna, iar tu, deşi eşti ditamai bărbatul, locuieşti tot cu părinţii. Şi te joci tot la calculator, desigur că alt joc. Şi ai votat aşa cum scria pe uşa de la scara blocului, că tu ai crezut că a scris administratorul. Şi e acelaşi nene la televizor. Şi bunicii sunt în Cartea Recordurilor - au rezistat cel mai mult fără mâncare. Şi tata tot ca-n tinereţe o iubeşte pe mama. Şi mama tot ca-n tinereţe ţipă când o iubeşte tata. Şi groapa din faţa blocului e tot acolo de când ai venit tu de la maternitate. Şi vecinul de la 3, ăla de a intrat acum în parlament, s-a mutat la vilă şi conduce un bemve.


Şi la 5 s-a mai născut un BeBe.

Sa nu crezi ce spun acum

Asa suna un bine cunoscut refren al trupei Iris, dar nu despre asta este vorba in acest post, desi eu numai la asta ma gandesc acum.
Revenind la subiect, va spuneam acum mult timp, mai exact 4 luni, ca am renuntat la fumat. Acest post nu este despre cum m-am reapucat de fumat, ci despre cum a fost aceasta perioada.
Nici nu va puteti imagina cum au sarit toti din jurul meu sa ma incurajeze "ca o sa-ti treaca", "ce-i si cu prostia asta", "vrei tu sa te dai mare" si uite asa nu se mai opreau cu incurajarile. Pe cat de enervant este sa vezi ca oamenii in loc sa te sustina intr-un astfel de demers, mai repede iti dau la picioare, pe atat de motivant este.
Si timpul s-a scurs si deja diminetile sunt ca in reclama la Milka, numai soare si voie buna. Incet, incet a disparut si gustul de c&*$t pe care il simteam in timpul zilei dupa ce fumam o tigare.
Cum se lupta cu lasatul de fumat in societatea de azi?
In primul rand, daca te-ai hotarat sa te lasi de fumat, sa nu te apuci sa citesti Allen Carr- In sfarsit nefumator. Nu am simtit o nevoie mai mare de a fuma o tigare asa cum am simtit citind cartea asta. Ma gandesc daca nu e facut sa te apuci de fumat si nu sa te lasi.
Te uiti la un film si il vezi pe De Niro cum trage cu pofta dintr-o tigare si te gandesti ca ai fuma si tu una. Schimba canalul daca nu poti sa te abti.
Iesi in oras, si cei din jurul tau nu te menajeaza deloc si-ti sufla fumul direct in nas. Daca au trecut cateva zile de cand nu ai mai fumat, chestia asta o sa ti se para chiar deranjanta, pentru ca pute urat fumul de tigare. Daca nu te deranjeaza fumul de tigare, mergi la un ORL-ist.
Si zile trec, trec si lunile si-ti spui ca iti permiti luxul sa pufai o tigare, ca doar nu tragi in piept. Si aprinzi o tigare, tragi un fum din ea si-ti scuipi plamanii ca un adolescent tembel, dar nimic nu se compara cu gustul acela de c*&@t.
Acum am reusit sa-i inteleg pe cei care imi spuneau sa ma las de fumat.
Acum am inteles ca oricat ar incerca altii sa te convinga, daca nu te convingi singur, nu ai cum sa te lasi. Nu exista motivatia mai mare de a te lasa de fumat decat frica. Poti cei pe care-i cunosc s-au lasat de fumat din frica- frica sa nu nasca un copil cu malformatii, frica sa nu moara sufocatii, frica sa nu-si scuipe plamanii.
Singurul lucru pe care nu l-am inteles este de ce inchidem ochii cand sarutam un fumator, ca nu din ochii vine mirosul de hazna. Daca stiti voi, luminati-ma si pe mine ca o sa traiesc mult si bine, acum ca m-am lasat de fumat, si nu o sa stiu de ce.

Si daca tot am vorbit de Iris si irisi ...

Si cu principiile ce fac?

Ma urmareste de zile bune aceasta melodie ce nu se incadreaza in linia melodica a blogului.
Stiu ca or sa strambe din nas barbosii, tatuatii si clasicii in ale rock-ului, dar melodia asta nu am cum sa mi-o scot din minte.



Va place sau nu?

Parfum de film

Am inceput dimineata cu parfumurile Ninei si, pret de secunde si minute, m-am intors la anii copilariei.
Imi amintesc cat incerca mama sa ma convinga sa citesc carti iar eu ii spuneam ca mi le-a citit ea si nu inteleg de ce trebuie sa le mai citesc si eu. Imi amintesc de concursurile pe care le organizam cu verisorii mei, cine citeste mai repede subtitrarea la film primeste o caramea chinezeasca, dintr-aceea la care puteai manca si ambalajul.
Asa am invatat sa citesc repede, verisorii mei fiind cu 2, respectiv, 4 ani mai mari decat mine. Nu am mancat multe caramele atunci, dar am avut grija sa recuperez in timp.
Acum citesc ca vor sa dubleze filmele. Este si normal, daca ma gandesc ca au disparut si caramelele chinezesti de aproape 20 de ani.
Trist este ca generatiile tinere nu vor intelege de ce femeile in varsta sunt innebunite dupa mosul de Sean Connery, ca doar seamana la voce cu Constantin Cotimanis.