Bilant de inchidere

A trecut destul de rapid anul 2013, cu bune si rele, a trecut.
Nu obisnuiesc sa-mi fac bilantul unui an, dar anul ce tocmai m-a parasit cere un bilant. Este un bilant de inchidere, nu pentru ca s-a terminat anul, ci pentru ca multe capitole din viata mea s-au incheiat si nu vor mai fi rescrise. Privind retrospectiv, nu se echilibreaza activele (lucrurile bune) si pasivele (lucrurile rele) oricat de mult as incerca eu sa le mut.
Din pacate, trebuie sa pierdem un om drag noua ca a ne dam seama ce simtitm pentru el, doar ca este prea tarziu, si ne promitem ca nu o sa mai facem asta, dar, oricat ne-am opune conditiei noastre umane, uitarea vine si repetam greseala. Invatam ceva de aici? Pentru scurt moment, ne spunem ca viata este scurta si subapreciata, ne promitem ca ne vom schimba, dar ne intoarcem in aceleasi haine ponosite, la aceleasi slujbe urate, ne bagam singuri in rotita si ne inchidem usa. Iar roata aceea de soricel se invarte cu noi prinsi acolo, ne mai izbeste de pereti uneori, dar o invartim in continuu, de teama sa nu ne treaca viata prin fata ochilor si sa ratam ceva din tintele propuse de altii.
Poate problemele medicale te mai opresc din nebunia in care ai intrat, dar nu. Problemele medicale te sperie, de trantesc la pamant, matura prin toate cotloanele mintii tale, pentru ca, in final, cand sunt rezolvate, sa te intorci la ceea ce stiai mai bine, rotita ta poleita cu dorintele, realizarile, sentimentele si asteptarile altora.
Sau poate un sut in dorsal te scoate din amorteala unui an pierdut intr-un birou care sti ca nu va mai fi. Si te incapatanezi sa-ti faci treaba cu brio, sperand ca vei iesi pe usa in fata si cu capul ridicat. Depui armele cand, dupa luni de incercari, nu-ti gasesti alta "cusca" frumos poleita cu orice rahat corporatist, sau aspiratie de afacerist realizat cu un dozator TEC sau bla-blauri democrato-comuniste publice? Nu, si iesi pe usa din spate, ca usa din fata are lacatul pus, doar capul este ridicat. De ce? Pentru ca ai invatat ca, indiferent de usa pe care iesi, important este sa iesi cu capul sus.
Si vine acea perioada de care citisei, pe care o auzisei povestita de altii, la care visai dar nu sperai. Vine acea zi cand toti din jurul tau se intreaba cum o sa cazi si in depresie, pentru ca deja esti jos, sau asa cred ei, esti mai jos decat se asteapta toti sa fii, esti acolo unde dusmanii isi doresc sa fii si unde prietenii se sperie ca esti. Si se termina anul.
Si faci bilantul.
Si stii ca ai pierdut pentru totdeauna un om pe care l-ai iubit, dar l-ai pierdut doar fizic, caci ramane, tot pentru totdeauna, in inima, in mintea si in sufletul tau. Si stii ca oamenii din jurul tau, oamenii care conteaza pentru tine, au pierdut si ei pe cineva drag lor. Si stii ca durerea ta e si durerea lor.
Si stii ca analizele proaste si bolile tampite apar atunci cand tu trebuie sa iei piciorul de pe acceleratie si reusesti sa traiesti acel "declic" si sa schimb ceva in tine.
Si stii ca o slujba RAMANE doar un loc de unde primesti banii cu care TREBUIE sa traiesti.
Si fara regrete, fara suparari, fara masti, fara tipete si urlete, inveti sa te bucuri de SANSA care ti s-a oferit. Inveti ca viata nu este un perpetuum "carpe diem", caci clipa nu este decat o picatura intr-un ocean numit viata, cu ale ei furtuni sau uragane, urmate-ntotdeauna de valuri line.
Si dupa un bilant de inchidere, sigur va fi si unul de deschidere.

Pilde asiatice pe intelesul nostru

Nu-mi mai amintesc exact unde am citit sau am auzit pilda aceasta, dar imi amintesc cu siguranta ca vine din Orient. In vremurile nu de mult apuse, un muncitor pe mosia unui om foarte bogat se hotaraste sa fure de la cel avut. Cum omul era bogat, nu observa de la inceput ca ii dispare din avutie. Si in fiecare disparea cate putin, atat cat sa nu observe imediat. Intr-o buna zi, omul bogat descopera ca cel care-l fura era chiar unul dintre muncitorii lui, un om cu familie bogata, pe care-l platea si rasplatea pentru munca depusa, si pe care-l considera ca fiind din familia lui. Ca sa-l pedepseasca si sa-l dea drept exemplu pentru ceilalti, se hotarasta sa nu-l goneasca, sa nu-i taie mana sau sa-l omoare. Il unge pe hot cu miere si il atarna de un copac la marginea drumului. Atarnand de o franghie, plin de miere din cap pana in picioare, omul se gandeste ca a scapat usor, pana se aseaza pe el primul tantar. In foarte scurt timp, se umple de tantari al caror intepaturi il dor, dar nu se misca. Un trecator, vazandu-l pe om acoperit de tantari, vrea sa il ajute si sa il curete de ei, dar hotul il roaga sa-l lase asa, ca daca ii goneste pe cei satui, vor veni altii imfometati in locul lor si il vor intepa de la capat. Cam asa e si cu partidele politice. Te gandesti ca daca stau multi ani la borcanul cu miere, se satura si se opresc, dar noi, poporul, ii gonim pe cei satui, ca mai sunt si alte guri de hranit. Din pacate, diferenta imensa dintre tantar si politician, in ciuda bazaitul enervant pe care il fac aproape la fel de mult, este ca tantarul se opreste dupa ce s-a saturat, politicianul nu.

sursa foto

Femeia la cratita

Tot mai des, in ultima vreme, aud spunandu-se ca locul femei este la cratita. Nimic mai adevarat, daca femeia nu ar sta la cratita, nu ne-am mai delecta vara cu bardihanele plesnind prin tricourile din adolescenta pe care sta scris "SEX MACHINE". Deci da, e treaba femei sa stea la cratita, altfel am rata tricoul. Sa presupunem ca femeia nu ar fi parasit niciodata bucataria si toartele cratitelor sunt prelungirie firesti ale mainilor ei si sa vedem cu ar arata lumea: - filmul Casablanca ar fi o poveste de dragoste dintre un barbat adevarat, H. Bogard, si un barbat deghizat in Ingrid Bergman; - asistentele tv, prezente in toate emisiunile, ar fi niste barbati cu pantaloni prea mulati si mult prea pudrati; -la patinaj artistic, proba de dans, am vedea tot doi barbati valsand cu zambetul pe buze, unul imbracat in pantaloni prea mulati; -la opera, aria Salciei din Othello ar fi cantata de o Desdemona cu bijuteriile stranse bine in suspensor, iar lumea ar fi plina de Ouati; - concursurile de miss ar fi numai concursuri de misteri uleiati si bronzati mai rau ca Denzel; - pe plaja, femeia ar iesi imbracata precum pompierii intrati intr-o centrala nucleara fisurata; barbati ar prezenta ultima moda in materie de bikini. Nu stiu voua, dar mie mi se par destul de gay aceste scenarii, iar barbatii care trimit femeia la cratita se pretint amorezati de sexul slab. Acum, desigur, ce face omul in dormitor sau in fata televizorului, este problema lui, pentru ca numai barbatii s-ar uita la televizor, femeia fiind la cratita, nu?

Vara pe ulita

Era o vreme cand iubeam Bucurestiul vara, vreme ce a venit dupa ce orasul s-a umplut de to(n)ti si toa(n)te ba la studii, ba la munca.Daca in anii trecuti vara te plimbai prin oras ca Voda prin loboda, acum nu ai loc sa arunci o scobitoare, asa de plin este. Sa fie asta un semn ca dupa 5-6 ani de la inceputurile crizei mondiale, ne-a lovit si pe noi criza? Am crezut ca bagat fiind la reeducare, Jiji nu o sa mai umple ecranele televizoarelor. M-am inselat. E la fel de activ la tv, chiar si prin absenta, pe cat era cand era si liber. Sa nu uite stelistii cine e seful sau sa nu uite Prodanca? Agenda publica, aia de ne umple ziarele, radiourile si televizoarele, e plina de balivernele unei struto-camile guvernamentale. Masurile guvernului, sublime si mirobolante, lipsesc cu desavarsire. Nu stiu daca trebuie sa ne bucuram ca dam mai putin pe franzela si mai mult pe berea la pet, dar, ma gandesc, nu pot scumpi berea la pet daca nu au introdus accize la detergent. Pe unde intorci capul vezi oferte la mare si mare departare de casa. Bulgaria a fost inlocuita cu insula Thassos, ca la cate oferte am vazut si la cate persoane am auzit ca merg acolo, tind sa cred ca romana devine limba oficiala acolo. Lasa ca le aratam noi grecilor la anu', cand invadam Lefkada. Tot nu inteleg de ce nu merg romanii pe litoralul romanesc, ca doar e plin de hoteluri in paragina, mancare stricata si preturi mari, plus plaje pline de sezlonguri. In magazine au inceput reducerile la colectia de vara 2013. Norocul nostru ca rafturile sunt pline de colectia de toamna 2013, ca alea de vara s-au vandut de la inceputul sezonului, prin mai. Mai gasesti, prin cotloane, cate un maieu rupt, masura superxxxxxl sau minisuperSSS. Daca nu am fi in Romania, unde romanul isi face sanie vara si car iarna, m-as supara. Doar ca vara nu gasesti senile de zapada, nici daca trimiti toti agentii fiscului in Dragonul rosu. Dupa ce i-au numarat ouale lui Nastase de cateva ori, de a ajuns "bietul" om la loc de studiu pentru un ou in plus, s-a terminat si numaratoarea vitelor furajere. Sunt cam 20 de milioane, plus/minus 2-3 milioane, dupa cum bate vantul. Daca n-ar vrea mancare, apa, casa si alte mici nimicuri, nici nu i-ar vedea numaratorii mai des de 4 ani. Nu stiu daca o sa tina moda asta doar pe timpul verii, dar toate ziarele au devenit tabloide, pline stiri "SOC: Antonescu doarme in scaunul senatului" sau "CITESTE AICI cum se marita/divorteaza/fata/moseste Udrea". Astept cu interes sa treaza si ZF de partea aceasta si sa citesc stiri de genul "SOC: Isarescu e guvernator de 23 de ani" sau "UITE AICI cum cresc preturile". Lasa sa curga vacanta peste noi, ca doar o data este vara si iarna e departe. O melodie de nisip prin degete, iar daca nu e cel de pe litoral, sigur gasiti la un colt de strada prin marile si micile orase. p.s. daca nu ar mai umbla cei de la google la tot felul de setari pe la blogspot si youtube, tare linistita ar fi viata. Or fi si astia romani?

Dam orice, numai sa ne bagati

Am tot spus pe aici de ce-mi place Romania si de ce altfel decat in alte parti.
Acum mult timp scriam de o carte pe care am descoperit-o intamplator. Stiu, cartile sunt fictiune, dar orice fictiune are la baza un dram de adevar sau un pilon de realitate de la care pleaca. Ce exemplu mai bun decat "Codul lui DaVinci" al lui Brown poate sa fie in sustinerea afirmatiei ca o carte de fictiune, bazata pe mici fapte reale, putin cunoscute publicului larg, poate naste o frenezie in randul celor slabi de inger?
Revenind la asasinii economici, aud ca se inchide contractul cu compania Bechtel. Unde anii de zile s-a platit ceva ce nu s-a facut, nu inteleg de ce ne-am oprit aici, ca doar poporul roman poate suporta. Nu-mi amintesc sa fii vazut oamenii instrada cand li s-au taiat salariile si pensiile, doar pentru a platii milioane de euro catre Bechetl.
De cativa ani de zile, nu multi, pe factura de electricitate emisa de o companie italiana, platim niste certificate verzi pentru producatorii de energie regenerabila- eoliana, solara. Cine sunt producatorii acestia? Orice companie cu cateva milioane in buzunar sau orice companie care poate lua niste imprumuturi bancare de cateva milioane. Nimic deosebit pana aici.
Noi platim certificatele verzi de care companiile au nevoie, altfel nu ar putea produce. Ca o concluzie, noi, consumatorii casnici, sustinem producatorii de energie regenerabila sa produca, dupa care le platim energia la niste preturi cu mult peste valoarea de productie. Am sa va usurez munca si am sa spun ca nu este necesar sa cautati valorile profitului unor astfel de companii. El exista si este foarte mare.
De cateva zile, pe un post de stiri, ne sunt oferite "pastile" de informatii privind aurul si cat de important este el pentru o tara, cum rezervele de aur ne pot ridica nivelul de trai, cum suntem noi pe locul 20 in lume la rezerva de aur, cum .... Cine sponsorizeaza emisiunea? Ghici ghicitoarea mea. Rosia Montana Gold Corporation este compania care se ani de zile vrea sa scoata minereul din Muntii Apuseni, dar, cel putin pana acum, nu a mai gasit curajosi care sa-i dea unde verde la exploatare. Poate pentru ca nenea Nastase era ocupat cu dosare, sau paote pentru ca deja suntem in NATO, dupa semnarea contractului cu Bechtel, si suntem si in UE, dupa semnarea contractului cu OMV. Poate doar daca ne propunem, noi ca natie, sa intram in OPEC, dar cum nu avem ce sa dam la schimb, vom semna contractul cu aurul, si am rezolvat si aceasta problema.
Am renuntat la parte din teritoriul tarii dupa niste alegeri proaste, dar macar am intrat in blocul comunist, ca altfel ce ne faceam daca ramaneam p-afara. Am dat zacamintele cui a vrut, dar am intrat in NATO, UE. Acum dam vant si soare, in traducere libera dam teren si agricultura cui vrea, ca doar nu o sa se construiasca eoliene sau fotovoltaice in varf de munte, poate mai intram pe undeva.
Dam orice, numai sa ne bage si pe noi cineva undeva. Chiar daca ne baga acolo unde spunea vorba aceea romaneasca, legata de originile nostre, numai bagati sa fim.
Ma intreb doar cine-i asasinul economic, o firmulita care flutura cateva milioane de euro pe la nasul nemancatilor din ministere sau statul, adica adunatura de nemancati, care semneaza contracte pe banda rulanta.

Good old times

Era o vreme cand la televizor vedeai concursuri de cultura general. Acolo au aparut asistentele. Apoi am trecut la concursurile de bingo, iar azi sunt la concursurile de incultura.
Pe unde muti butoanele telecomenzii ori ai scandalul unui divort dintre 2 ... Dinu Paturica, ca oameni nu sunt, ori discutii despre Guvern. 
Culmea este ca divorturile televizate sunt cu nenici "afaceristi" care stau mai mult pe la tv, asa ca nu ma mai mir ca nu mai merge nimic in tara asta daca "afacertisti" fac afaceri cu timpul cat le sta dorsalul pe o canapea dintr-un studio tv.
Dintre zecile de posturi tv romanesti, o treime vorbeste de divort, o treime de guvern, iar ultima treime de sportul pe la inchisoare. Abia acum inteleg rostul abonamentului fortat la TVR, de care am inceput sa ma bucur ca mai exista.
Apropo de inchisoare, circula pe net o petitie "Free Gigi". Inca nu am aflat daca este vorba de Gigi care a lucrat toata viata intr-o fabrica, pana cand a cumparat-o un nene doar pentru terenul de sub fabrica, iar Gigi s-a vazut somer la 50 de ani, fara posibilitate de reconversie profesionala si, dupa ce a furat o paine cu care sa-si hraneasca copiii, infunda puscaria. Ma tem ca nimeni nu-l cunoaste pe nea Gigi asta, ca sunetul matelor lui goale si ale familiei lui nu a razbatut pana la tv. Clar e vorba de un alt Gigi. Poate este vorba de Gigi care a primit si el mostenire de la parintii lui 2 acri de teren pe care a inceput sa cultive niste papusoi pana cand a aparut un nene care a tras un gard pe la jumatatea terenului, fara sa-l intereseze ca nu are acte si, cum nea Gigi, on simplu si de la tara, a mutat gardul cu de la el putere, infunda puscaria acum, doar pentru ca avea acte pe pamant dar a mutat gardul fara aprobarea primariei.
Astept cu mare nerabdare stirile de la malul marii, unde, invariabil, cameramanul ramene blocat pe o pereche de sani dezgoliti, de ai impresia ca la televiziuni lucreaza numai adolescenti plini de cosuri.