De la Vest la Est

Mare-i haosul din mințile noastre zilele acestea.

După ce ne-am pus cu mâna noastră un rege german, am devenit cu toții germanofili.

Ne plac mașinile nemțești, nu contează că e mașină de epocă, deși cârcotașii le spun rable cu număr de Bulgaria, nouă ne plac și ne-am umplut de ele. Nu știu de unde or fii toți acești nostalgici după anii 50 și nu știu de unde mai găsesc mașinile acelea, dar mă bucur că le-au luat nemților toate ”vintage-urile” in materie de mașini.

sursa

Nouă ne plac multe chestii nemțești, ne plac electrocasnicele, că dacă n-ai un Braun în casă, nu exiști, ne plac hainele și încălțămintea venită de acolo, că doar s-a împământenit să-i spui încălțămintei sport Adidas, și cine n-are un Boss să-și cumpere, bem cafea Jacobs, ne place berea Beck's, ne spălăm (când o facem) cu săpunul Fa, luăm aspirine Bayer, ronțăim ursuleți Haribo, ne luminăm cu Osram, ne vopsim cu Wella, facem cumpărături în Real și ne ”cremuim” cu Nivea. Mă opresc aici, că o țin așa până mâine cu exemple de cât de mult iubim și susținem noi poporul german. CĂ doar nu era să iubim și dragostea lor de muncă, că avem și noi demnitatea noastră!

Dar să vezi fatalitate! Avem un neamț în țară, nu săriți cu Alzheimer că nu la neamțul acesta mă refer, cum spuneam, avem un neamț care tot vrea și el să fie un șef mai mare, că doar alții ca el au fost regi la noi. Și germanofili cum spuneam că suntem noi, da' germanofili până în măduva oaselor, nu-l vrem șef mare.

Noi nu și nu, el da și da.

Dar haosul nu din asta vine, haosul vine din lipsa unui ”fil” pentru arabi. Ca avem germanofil, rusofil, francofil, dar ne lipsește ”arabofil”. Și nu ne plac nici prea multe chestii arăbești, altele decât mâncarea și excursiile, oarecum exotice, prin zonele respective. Și chiar și așa, noi vrem un arab să stea la pupitrul unui minister. Și el se încăpățânează să fie doar secretar de stat și să muncească.

Noi da și da, el nu și nu.

Adică cum vine asta, bre? Neamțul vrea să stea, dar noi nu-l lăsăm, arabul vrea să muncească, dar noi vrem să-l lăsăm?

Uite că au dreptate bătrânii când spun că iubirea trece prin stomac, că dacă nu ne îndrăgostim

la fiecare colț de câte o shaorma cu de toate, degeaba ne dăm jos din Mercedes, cremuiți cu Nivea și mirosind a Fa.

Come to Romania, the land of opportunists

În ciuda titlului, acest articol este scris în română, pentru a-i obișnui pe cei ce doresc să vină aici cu limba română. Deși sunt tentată să spun că nu mai există loc pentru oportuniști pe meleagurile noastre, o vorbă din popor spune că există loc pentru toată lumea, iar lumea oportuniștilor este atât de mare.
Acum mulți ani, discutam cu o persoană mult prea informată și mult prea plimbată prin lume despre sistemul bancar românesc, la nivel său superior. Nu-mi mai amintesc cine ne conducea la acel moment, nu este relevant pentru că lucrurile, din acest punct de vedere, nu s-au schimbat aproape deloc.
Revenind, nedumerirea acelei persoane era cum poate să fie remunerat guvernatorul Băncii Naționale a României cu mul mai mult decât președintele FED (pentru cei ce nu știu, FED este banca centrală a Statelor Unite). Cum respectiva persoană vorbea în cunoștință, având informații concrete și corecte, mi-a fost greu să-i ofer un argument în favoarea guvernatorului nostru.
Cum discuția era despre sistemul bancar, o altă nedumerire a persoanei respective era cum pot fi remunerați președinții băncilor ce activau pe piața românească la același nivel, dacă nu chiar superior, celor care activau pe piețe mult mai dezvoltate și stabile. Din nou, nu am avut niciun argument în favoarea sistemului nostru, nu că aș fi fost eu purtătorul de cuvânt al președinților de bănci.
Norocul meu este că nu m-am întâlnit zilele aceste cu respectiva persoană a cărei nedumerire ar fi fost remunerațiile și primele domnilor de la ASF.
Sunt de părere că remunerațiile celor aflați în locuri/funcții unde tentația este extrem de mare ar trebui să fie suficient de consistentă astfel încât să nu existe loc de ”atenții”. Desigur, trebuie să păstrăm proporțiile, chiar dacă nu la nivel local sau regional, dar trebuie să le păstrăm. Nu putem compara un guvernator dintr-o țară unde băncile și IFN-urile (Provident este un IFN - instituție financiară nebancară) sunt destul de mici și cu active pe măsură cu un guvernator peste giganți, cu active de 10 ori mai mari , nu putem compara un președinte al unei autorități financiare dintr-o țară unde nu există bursă decât cu titlul cu unul dintr-o țară unde se face prețul grâului la nivel mondial.
Desigur, fie că vorbim de mediul public sau privat, accederea în astfel de poziții este o chestiune de lobby, urmată  apoi de experiență, dacă mai este nevoie. Probabil mulți nu vor fi de acord cu introducerea mediul privat în această ecuație, dar și mediul privat este condus de lobby și apoi de experiență, este suficientă o privire în jur.

Românul si marota, nu marmota

S-a împământenit în cultura urbană și rurală expresia "noi, românii, ne pricepem la fotbal și politică". Trecând peste fatalismul de care dăm dovadă de secole, ca să nu spun milenii că nu avem date atât de îndepărtate, și peste credința că noi suntem cei mai cârcotași și mai prăpăstioși locuitori ai planetei, nu am fi oameni dacă nu am emite opinii.
Revenind la expresia ”românul se pricepe la fotbal și politică”, îmi este neclară formulata în modul acesta, astfel încât mă gândesc să o despart în ”românul se pricepe la fotbal” și ”românul se pricepe la politică”, poate reușesc să surprind esența.
”Românul se pricepe la fotbal” - posibil, eu nu mă prea pricep, deși m-am născut pe meleagurile acestea, dar poate eu sunt excepția. Românii se pricep, adică nu se pricepeau cândva, ci se pricep, acum și aici. Cu mulți ani în urmă, cam când echipele noastre participau prin cupele europene, stadioanele erau pline, și nu mă refer la 1-2 stadioane, și nu mă refer la meciurile cu echipe de renume mondial. Venea românul cu cățel, purcel, nevastă și semințe, dădea câțiva firfirici pe un bilet, înjura, scuipa, plângea, se bucura, și venea la stadion. Acum, pe stadioane, nu mai vezi cățel, purcel, nevastă, și nu din cauza prețurilor, ca dacă fotbalul e pasiune, atunci găsești bani. Prin țările care nu se pricep la fotbal, Spania, Italia, Germania, Franța, Turcia sau Olanda, echipele de fotbal vând toate abonamentele pentru meciurile lor cu mult timp înainte de începerea campionatului. Pe lângă abonamente, se găsesc suficienți necunoscători care să plătescă biletul și să vină cu cățel, purcel și nevastă.

sursa

După cum spuneam, ei, pentru că nu se pricep, merg pe stadioane, poate, poate or înțelege ce-i cu sportul acesta la care doar românii se pricep, și este evident că românii se pricep și au înțeles fenomenul din moment ce ei au decis să-l abandoneze, după o analiză îndelungată la o bomboană agricolă.
”Românul se pricepe la politică” - nu o să spun că se pricepe cam cum se pricepe la fotbal, ca sigur nu am înțeles eu prea bine fenomenul, dar românul dă dovadă de consecvență. Nu am să fac un exercițiu de memorie expunând deciziile politice ale românilor din ultimul secol, perioadă suficientă de analiză. Că românul se pricepe la politică este evident în ultimii 25 de ani, când, după o atentă și amănunțită analiză, românul a decis să fie condus de aceeași oameni politici. Câte națiuni se pot laudă că au analizat și au ajuns la concluzia că cei de ieri sunt foarte buni să fie și cei de azi, indiferent de schimbarea sistemului?
De fapt, și la fotbal ca și la politică ne pricepem, și avem același mod de exprimare în ambele situații, nu mai mergem pe stadioane, nu mai mergem la vot.
Noroc că ne place să spunem că ”româniilor nu le place muncă”, drept dovadă că ne mai ducem la muncă din când în când. Să vedeți când o să ne pricepem și la asta!

Sezonul revolutiilor

Cu exceptia celor doua conflagratii mondiale, toate revoletele mici si mijlocii au o anumita sezonalitate. Europa a fost capul rautatilor privind sezonul marilor miscari populare, si "trendsetter" (ca sa romenglizam articolul, sa-l inteleaga tot omul) pentru Orient si Africa de nord.

sursa

Incepand cu "Primavara de la Praga", si continuand cu "Primavara araba", toate miscarile de strada incep dupa data de 1 Septembrie si se termina pe la 1 Iunie. Desigur ca nu este decat o simpla coincidenta ca toate sau aproape toate, intr-un procent de 99%, iesirile in strada se incadreaza in aceasta perioada, si coincidenta aceasta parca este o formula matematica aplicata la nesfarsit.
M-am intrebat adesea ce-i motiveaza pe oameni sa stea in mijlocul iernii (vorbim de Europa), la minus multe grade, in plina strada si sa-si strige lipsurile. Adica in mijlocul verii, exista o posibilitate mica sa dispara lipsurile? Inteleg ca foamea este mai mica vara si stomacul se aude mai abitir iarna, dar lipsurile si nemultumirile raman aceleasi indiferent de sezon.
Atunci, de ce se iese in strada numai in sezonul toamna-primavara?
Sigur, nu o sa asociez aceste miscari de strada cu momentul in care liderii din umbra ai acestora sunt intinsi pe plajele lumii, nu o sa le asociez cu concediile celor care ar trebui sa fie in strada si nici cu lipsa de rating a emisiunilor tv in sezonul estival.
Si totusi, de ce ne strigam lipsurile si nemultumirile doar atunci cand acestea nu se suprapun cu concediile si cu ratingul mic? De ce suntem carcotasi doar cand ne este frig, iar cand ne este cald stam cu burta la soare?