Dam orice, numai sa ne bagati

Am tot spus pe aici de ce-mi place Romania si de ce altfel decat in alte parti.
Acum mult timp scriam de o carte pe care am descoperit-o intamplator. Stiu, cartile sunt fictiune, dar orice fictiune are la baza un dram de adevar sau un pilon de realitate de la care pleaca. Ce exemplu mai bun decat "Codul lui DaVinci" al lui Brown poate sa fie in sustinerea afirmatiei ca o carte de fictiune, bazata pe mici fapte reale, putin cunoscute publicului larg, poate naste o frenezie in randul celor slabi de inger?
Revenind la asasinii economici, aud ca se inchide contractul cu compania Bechtel. Unde anii de zile s-a platit ceva ce nu s-a facut, nu inteleg de ce ne-am oprit aici, ca doar poporul roman poate suporta. Nu-mi amintesc sa fii vazut oamenii instrada cand li s-au taiat salariile si pensiile, doar pentru a platii milioane de euro catre Bechetl.
De cativa ani de zile, nu multi, pe factura de electricitate emisa de o companie italiana, platim niste certificate verzi pentru producatorii de energie regenerabila- eoliana, solara. Cine sunt producatorii acestia? Orice companie cu cateva milioane in buzunar sau orice companie care poate lua niste imprumuturi bancare de cateva milioane. Nimic deosebit pana aici.
Noi platim certificatele verzi de care companiile au nevoie, altfel nu ar putea produce. Ca o concluzie, noi, consumatorii casnici, sustinem producatorii de energie regenerabila sa produca, dupa care le platim energia la niste preturi cu mult peste valoarea de productie. Am sa va usurez munca si am sa spun ca nu este necesar sa cautati valorile profitului unor astfel de companii. El exista si este foarte mare.
De cateva zile, pe un post de stiri, ne sunt oferite "pastile" de informatii privind aurul si cat de important este el pentru o tara, cum rezervele de aur ne pot ridica nivelul de trai, cum suntem noi pe locul 20 in lume la rezerva de aur, cum .... Cine sponsorizeaza emisiunea? Ghici ghicitoarea mea. Rosia Montana Gold Corporation este compania care se ani de zile vrea sa scoata minereul din Muntii Apuseni, dar, cel putin pana acum, nu a mai gasit curajosi care sa-i dea unde verde la exploatare. Poate pentru ca nenea Nastase era ocupat cu dosare, sau paote pentru ca deja suntem in NATO, dupa semnarea contractului cu Bechtel, si suntem si in UE, dupa semnarea contractului cu OMV. Poate doar daca ne propunem, noi ca natie, sa intram in OPEC, dar cum nu avem ce sa dam la schimb, vom semna contractul cu aurul, si am rezolvat si aceasta problema.
Am renuntat la parte din teritoriul tarii dupa niste alegeri proaste, dar macar am intrat in blocul comunist, ca altfel ce ne faceam daca ramaneam p-afara. Am dat zacamintele cui a vrut, dar am intrat in NATO, UE. Acum dam vant si soare, in traducere libera dam teren si agricultura cui vrea, ca doar nu o sa se construiasca eoliene sau fotovoltaice in varf de munte, poate mai intram pe undeva.
Dam orice, numai sa ne bage si pe noi cineva undeva. Chiar daca ne baga acolo unde spunea vorba aceea romaneasca, legata de originile nostre, numai bagati sa fim.
Ma intreb doar cine-i asasinul economic, o firmulita care flutura cateva milioane de euro pe la nasul nemancatilor din ministere sau statul, adica adunatura de nemancati, care semneaza contracte pe banda rulanta.

Good old times

Era o vreme cand la televizor vedeai concursuri de cultura general. Acolo au aparut asistentele. Apoi am trecut la concursurile de bingo, iar azi sunt la concursurile de incultura.
Pe unde muti butoanele telecomenzii ori ai scandalul unui divort dintre 2 ... Dinu Paturica, ca oameni nu sunt, ori discutii despre Guvern. 
Culmea este ca divorturile televizate sunt cu nenici "afaceristi" care stau mai mult pe la tv, asa ca nu ma mai mir ca nu mai merge nimic in tara asta daca "afacertisti" fac afaceri cu timpul cat le sta dorsalul pe o canapea dintr-un studio tv.
Dintre zecile de posturi tv romanesti, o treime vorbeste de divort, o treime de guvern, iar ultima treime de sportul pe la inchisoare. Abia acum inteleg rostul abonamentului fortat la TVR, de care am inceput sa ma bucur ca mai exista.
Apropo de inchisoare, circula pe net o petitie "Free Gigi". Inca nu am aflat daca este vorba de Gigi care a lucrat toata viata intr-o fabrica, pana cand a cumparat-o un nene doar pentru terenul de sub fabrica, iar Gigi s-a vazut somer la 50 de ani, fara posibilitate de reconversie profesionala si, dupa ce a furat o paine cu care sa-si hraneasca copiii, infunda puscaria. Ma tem ca nimeni nu-l cunoaste pe nea Gigi asta, ca sunetul matelor lui goale si ale familiei lui nu a razbatut pana la tv. Clar e vorba de un alt Gigi. Poate este vorba de Gigi care a primit si el mostenire de la parintii lui 2 acri de teren pe care a inceput sa cultive niste papusoi pana cand a aparut un nene care a tras un gard pe la jumatatea terenului, fara sa-l intereseze ca nu are acte si, cum nea Gigi, on simplu si de la tara, a mutat gardul cu de la el putere, infunda puscaria acum, doar pentru ca avea acte pe pamant dar a mutat gardul fara aprobarea primariei.
Astept cu mare nerabdare stirile de la malul marii, unde, invariabil, cameramanul ramene blocat pe o pereche de sani dezgoliti, de ai impresia ca la televiziuni lucreaza numai adolescenti plini de cosuri.

Tocit-am cercul de-l tociram

Mintea mea a avut nevoie de o perioada de refacere, motiv pentru care nu o chinui cu diacritice in aceasta postare. Lucrurile rele vin si trec, dar lasa urme adanci. Lucrurile bune vin si trec, iar urmele lor sunt atat de mici incat trebuie sa o luam de la capat in cautarea altor lucruri bune. Mintea mea s-a invartit intr-un cerc foarte mic, a tocit marginile si a trecut la nivelul urmator, un cerc mai mare. A tocit si aici marginile si a trecut la nivelul superior. Nu stiu daca are energia necesara sa toceasca toate marginile imaginare, dar nu abandoneaza. Mintea mea nu proceseaza "daca SE merita efortul". Ea stie ca anul trecut a produs asta , iar anul acesta trebuia sa continue. Mintea mea a cautat refugiul perfect, s-a catarat pe cele mai inalte piscuri dar i s-a rupt pioletul si i-a cedat coarda, apoi a fugit la mare manata de nisipul cald si apa limpede si linistita, dar nisipul i-a fript talpile iar apa cea limpede si linistita a tras-o in adancurile negre si tulburi. A fugit apoi pe campurile colorate, dar acolo era plin de ciulini si s-a zgariat adanc. Mintea mea s-a refugiat in orasul aglomerat si inghesuit, si a inceput sa funtioneze usor sau repede, asa cum ii dictau bataile inimii. Mintea mea si-a gasit ritmul. Acum e in cautare de pioleti mai rezistenti pentru catararile ulterioare, in cautare de labe cu calcai pentru nisipul fierbinte si apa tulbure, tabacindu-se prin oras pentru a rezista ciulinilor. Mintea mea stie ca nu a fost singura, s-a catarat alaturi de alte minti, dar astea sunt catarari individuale, nu imparti echipamentul. Mintea mea a inotat alaturi de alte minti, dar si ea si celelalte trebuiau sa invete singure cum sa reziste, fara tubul de oxigen al altei minti. Mintea mea nu a fost singura nici printre maracini, dar nu a ales o carare deja facuta, a alergat in linie cu alte minti si nu a calcat in spatele suferintei altei minti.