Cu ce ne mai mandrim!

Observ ca mandria romanilor apare si atinge apogeul doar inafara granitelor. Cat stam la noi acasa, nu avem mandrie, orgoliu sau nationalism. Cum am pasit afara, cu buletinul sau cu pasaportul in mana, cum ne creste madria sau orgoliu de roman, un efect datorat, presupun, acelei linii imaginare denumita generic GRANITA.
Ei bine, si cum iesim noi pe alte meleaguri si nu vedem covoare de coji de seminte, autostrazi de 2-3 metri sau oi si capre in mijlocul capitalelor, cum simtim nevoia sa ne mandrim cu tara noastra si cu oamenii speciali pe care i-a dat.
Cand le vorbim strainilor de noi, romanii, venim mereu cu aceleasi 3 exemple de personalitati: Nadia, Nastase si Hagi. De cand e doar o reclama pentru o institutie financiara, tripleta aceasta si-a pierdut din luciul auriu. Cand vor fi inlocuiti cu Brancusi, Ionesco, Enescu, Luchian, Cioran sau Aslan? Ca o mica paranteza, in Turcia mai multi stiu de Gica Popescu decat de Hagi, la fel si in Spania, dar asta e o alta discutie.
Si daca nu ne vine in minte reclama respectiva, incepem sa ne laudam cu muntii si marea. Invariabil, oriunde am fi in lumea asta, ne laudam cu tara frumoasa pe care o avem, cu muntii si marea, ca noi le avem pe amandoua. Fara sa sarim continentul, ne uitam in jur si vedem ca si bulgarii au munti si mare, si croatii, spaniolii, francezii, italienii si exemplele pot continua, limitandu-ne doar la Europa. Dar noi asa am invatat la scoala, pe vremuri, iar vremurile nu s-au schimbat prea mult daca tot cu asta ne mandrim.
Si cand nu ne laudam cu personalitatile sau muntii si marea noastra, spunem, fara dar si poate, de Dracula. Deci daca nu scria un irlandez de Vlad Tepes, nu mai aveam cu ce sa ne laudam.
Daca putem sa ne laudam si sa ii indemnam pe straini sa ne viziteze, nu pentru munti si mare sau pentru castelul Bran ar trebui sa o facem, ci pentru legatura pe care o au romanii cu traditiile si pamantul. Spatiul Carpato-Danubiano-Pontic a ramas nealterat de civilizatie, noi nu ne-am distrus campiile si muntii cu autostrazi, noi nu ne-am omorat copacii cu cabluri de electricitate, noi nu ne-am gaurit pamantul pentru canalizare si apa, noi nu ne-am pus oile si vacile in gradini zoologice ci le plimbam prin orase, noi nu mergem la terapie de cuplu cand bataia e rupta din rai, noi inca ne plimbam cu caruta de nevoie si nu de placere. Cu asta ar trebui sa ne madrim noi, caci uitandu-ne in jur, din nou fara sa parasim Europa, poate doar bulgarii si albanezii sa ne mai faca putina concurenta pentru cativa ani.
Altii cu ce s-or mandri?

Realitatea romaneasca

La fiecare colt de strada din tara asta, dar mai ales din capitala ei, vedem exemplul afacerilor romanesti - o banca, o farmacie si o casa de pariuri. Mai nou, intr-un spatiu mic si inghesuit alaturi de cei 3 mamuti, au aparut si covrigariile.
Incerc sa inteleg substratul economic pentru care avem banci la fiecare colt de strada, asezonate cu farmacii si case de pariuri.
Inteleg doar ca jucam mult la casele de pariuri, sperand sa castigam bani nemunciti, dar pariind banii castigati cu greu. In speranta ca vom castiga, ne trebuie o banca aproape sa nu ne plimbam cu banii prin tot orasul. Daca nu castigam si ramanem fara panii de paine pentru familie, o farmacie este binevenita sa ne scape iminentul infarct sau atac cerebral. Farmacia este buna si daca luam bani cu imprumut de la "cefele late" pentru a forta norocul.
Dar ce rost are covrigaria? Probabil, daca iesim invingatori din casa de pariuri, dupa ce ne luam un Distonocalm sa ne mai linistim si dupa ce am depus banii la banca, ne permitem un covrig. Desigur, si daca nu castigam, oricand putem sa ne alegem cu gaura de la covrig.

Amintire

Dimineata devreme

Imi incep diminetile cu gandul la Calinescu, Mihai Calin, Andi Moisescu sau Teo. Erau acele vremuri cand diminetile incepeau cu aroma de cafea proaspata si cu zambete, mai un concurs, mai un banc, mai un horoscop.
Acum diminetile incep cu mascati, crime, violuri si furturi, cu o singura exceptie, dar si acolo este o crima sa ma uit.
Stirile de seara, printre violuri, crime si furturi, fac reclama stilului de viata tiganesc si ne prezinta imagini de la nuntile lor. "De la nasu' mare pentru lautari, tot PIB-ul Romaniei pe 3 luni". Si la mesele pline de mancare pe care unii nici macar la televizor nu o vad, ca nu au televizor sau electricitate, calcand pe sutele de euro sau dolari aruncati in batjocora, "savurand" direct din sticla un Remy Martin, cefele late se lafaie in haine "de firma". Totul sub stricta supraveghere  protectie a politiei.
A doua zi, dimineata, vedem iar mascatii cum trezesc nuntasii din somn. Pe unii nu-i mai gasesc, ca au plecat de mult, ii mai pot vedea doar in inregistrarile de la nunta care s-au transmis chiar si la stiri.
De ce nu-i ridica de la nunta direct, sa ne scuteasca pe noi sa-i vede in fiecare dimineata?
Intr-o buna zi, am sa las numarul de telefon pe blog, ca in cazul in care se trasmit imagini de la nuntile lu' Mercedesa sau Semafor si mascati se hotarasc sa-i ridice pe toti de acolo, sa pot sa alerg la un televizor sa vad si eu o stire adevarata.
Atunci sa vedem, sunt "lantele" alea din aur si rup mascatii in doua sau sunt din "aoleo fratili meu ca e si noi saraci, da sa manance si gura mea o paine". O actiune de genul acesta, in care sa le incalcam drepturile, asa cum fac si francezii sau englezii, si sa vezi cum o sa intram noi si in ... acolo unde nu am intrat inca (varianta cu mamele nu este valabila).
Daca ma gandesc mai bine, nu mai las numarul de telefon, ca o sa tipe toate magraoancele de o sa se auda pana la Strasburg cum ei, cetateni europeni, nu sunt lasati sa aiba si ei o nunta civilizata.