Departe de mine idea de a fi regalistă sau de a înjura actuala conducere doar pentru că există şi greşeşte. Ştiu doar că istoria îi judecă pe toţi, buni sau răi, niciunul nu scapă fără să fie judecat.
Nu cred că ne putem permite noi, cei de azi, să nu profităm de existenţa acestui om pentru a desluşi misterele conflictului mondial, poate doar parte din ele, şi să înţelegem motivele pentru care nu am contat la conferinţa de la Yalta.
În acelaşi timp, nu cred că actuali conducători îşi pot permite să îi judece pe predecesorii lor, cu atât mai mult cu cât fiecare va fi judecat la rândul său. Pentru asta există timpul, uitarea şi, nu în ultimul rând, iertarea.
sursa |
Noi, cetăţenii care nu contăm în istorie decât la numarul de "victime colaterale" sau la numărători statistice, ar trebui să citim, dacă nu să învăţăm, istorie, să culegem informaţii şi apoi să ne spunem părerea. Cu siguranţă, nu avem dreptul să judecăm, dar mai ales să injurăm.
Dacă putem judeca un om care ne-a condus acum mai bine de 60 de ani, cred că am putea judeca şi conducătorii de mai bine de câteva zeci sau sute de ani.
De ce nu am spune despre Ştefan cel Mare că era un beţiv şi un curv fustangiu? Şi să uităm că a clădit multe din mănăstirile pe care le vizită, cu plăcere azi.
De ce nu am spune despre Mihai Viteazu că a vândut ţăranii când i-a legat de glie? Şi să uităm că a făcut prima Unire.
De ce nu am spune despre Al.I. Cuza că era ateu şi ura biserica, drept pentru care a dat legea secularizării averilor mănăstireşti? Şi să uităm că reformele fiscale, agrare, de Codul civil şi penal. Câţi ştiu că Regimentul de Garda şi Protocol a fost înfiinţat de Cuza?
De ce?
Pentru că ei sunt eroii despre care învaţăm la istorie. Ei sunt cei care, bine sau rău, au luptat pentru ca noi să fim azi aici şi să ne numim români. Pentru că înainte de a-i înjura pe ei, ar trebui să ne gândim ce facem noi pentru cei de mâine, altceva decât să fugim după alte cetăţenii. Pentru că atunci când ne înjurăm trecutul, ne înjurăm strămoşii.
Probabil de aceea merităm tot ce nu avem, pentru că nu ştim cine suntem şi încotro ne îndreptăm.