La anu' si ...

Vine sfârşitul anului şi toată lumea îşi face bilanţul. Nu ştiu cine a introdus acest cuvânt în limba română, când sună atât de rău "b i l a n ţ".
Revenind la bilanţul meu de sfârşit de an, după ce am adunat şi scăzut, asta a ieşit:

• Metallica- că muream şi nu-i vedeam live. Au meritat toţi cei 20 de ani de aşteptare... de unde se deduce că îi ascultam din faşă ...


• Rammstein- nu mi-au plăcut până astă vară. Marele lor defect a fost, întotdeauna, germana.


• AC/DC - oldies but fucking goldies.


• am reuşit să ajung împreună cu mama şi tata la Viena. În fiecare an, îi "ameninţam" că-i duc în excursie acolo, dar anul acesta am reuşit, şi am reuşit chiar de zilele oraşului, când, parcă, toată suflarea vieneză se pregătise pentru venirea părinţilor mei. De aici se deduce că eu aş fi o prinţesă şi .....


• în jurul meu se nasc copii, mulţi copii. Americanii au lansat "always a bridesmaid, never a bride", eu o schimb si spun ... "i'm the f...ing auntie of an entire f...ing generation"!


• am reuşit să-mi cumpăr, după multe căutări pe net şi prin magazine, dar a meritat fiecare pas şi fiecare click... un minunat coş de rufe.

În rest, un an calm, cu bune şi rele şi, nu ştiu cum, extrem de epuizant.

Pentru anul viitor, că cică aşa se face la final de an, tre să faci planul pentru anul următor, deci la anu' vreau ... mi s-a oprit youtubul chiar acum... deci vreau: să câştige la loto cel ce are nevoie şi joacă zilnic, să folosească rochia de mireasă cea ce stă cu ea în şifonier, să-şi găsească sufletul pereche toţi şi toate care nu l-au găsit încă, să nască copii sănătoşi şi frumoşi cele ce se pregătesc de asta, să-şi vorbească faţă în faţă cei ce folosesc numai telefonul, să li se înmulţească familia celor care aşteaptă de ani de zile, să ajungă la Covent Garden cei ce pentru asta s-au pregătit o viaţă, să-şi găsească o slujbă mai bună cei ce caută, să se plimbe in jurul lumii cei care visează mayaşi şi nepalezi, să fie sănătoşi sau să găsească puterea să lupte cei ce au nevoie, să îşi fixeze obiective relizabile toţi cei ce speră şi să lupte să le atingă....

Până atunci... să fiţi iubiţi!

sursa foto

In Romania se face sport

Pe 19 Decembrie, la ora la care TVR 1 difuza milenarul "Tezaur folcloric", pe TVR 2 echipa nationala de handbal feminin castiga medalia de bronz la Campionatul European desfasurat in Danemarca, impotriva Danemarcei.

In saptamana in care Banel&co se plimba la Napoli sa manance o pizza italieneasca, iar stirile sportive de la tv ne spuneau ce ceas si-a mai luat printul sau ce masina conduce un fotbalist ce petrece noapte de noapte in cluburi, in Danemarca si Norvegia se luptau 22 de fete pentru titlul european.

Pentru carcotasi poate parea putin sau nimic, dar cand obti o medalie din nimic....

Povestea e scurta.

Avem unul dintre cele mai puternice campionate de handbal din Europa, ba chiar din lume. Echipele noastre de club lupta in cele mai importante ligi ale cluburilor in handbalul feminin, jucatoarele nu se inghesuie in cluburi, iar salariile nu depasesc 100.000 de euro.

Stiati ca cel mai mare salariu in handbalul feminim este de 300.000 euro? Nu-l castiga o jucatoare din Romania.

Nu e meritul nostru aceasta medalie, e meritul celor 24 de fete care au luptat pentru ea, tot ce putem noi sa facem e sa o votam pe Cristina Neagu drept cea mai buna jucatoare a anului aici.

sursa foto

10 euro/noapte

... cam atat ma costa pe mine sa locuiesc unde locuiesc.

Am tot scris cum e cu noua casa, dar nu prea am scris cum e cu banca.

Pai e simplu: se face ziua cand mergi cu roaba la banca, rastorni roaba cu bani, scoti palaria in fata functionarului bancar, spui saru'mana, iti stergi trasnpiratia de pe frunte ca ai scapat si luna asta, si te intorci la hotelul in care banca, generoasa din fire, te gazduieste pentru 30 de ani.

Stiu ca expresia este "caruta cu bani", dar cum nu mai am bani si de calul de la caruta, merg cu roaba... pe tractiune umana. Ar fi culmea sa se simta cineva jenat ca spun ca roaba mea are tractiune umana- ori nu a mai iesit din Bucuresti de 20 de ani si nu are TV, ori e prost.

La tara se mai foloseste plugul cu tractiune umana- pui haturile (daca asa se numesc) pe nevasta, iei biciul intr-o mana si, sub pretextul ca ari, o bati ne nesatula de se intinde cu tot satul pentru toate "intinderile" trecute, prezente si viitoare.

Revenind la cei 10 euro/noapte, destul de ieftin pentru un hotel in Bucuresti zic eu, nu trebuie sa mai explic cum am ajuns la suma asta. Conditiile sunt la fel, uneori si cu mic dejun la pat, cu vecini zgonotosi sau cu cate un mos carcotas caruia ii pute orice. Nu am restaurant la scara, dar mai bine, ca poate era unul cu specific indian si nu vreau sa ma transform in Tarzan.

In rest, sarbatorile sunt frumoase la "cotelul" meu: palinca e, sarmale e, portocale e, cozonaci ... o sa fie.

Pe voi cat va costa sa stati la "cotel"? Rog "ilegalistii"- cei de nu platesc un leu- sa ne spuna si noua cum e sa stai moca la "cotel".

Sa aveti sarbatori fericite, daca mai reusiti dupa ce terminati calculul.

Dati-mi Romania inapoi

Nu vreau să plec din ţara asta.
Nu mă încarc cu patriotism în fiecare zi şi, poate, nu sunt mândră, în fiecare zi, că sunt româncă. Azi nu mai mult ca ieri şi nici mai puţin ca mâine.
Vreau să muncesc aici cu colegii mei cârcotaşi.
Vreau să mă bucur cu prietenii din copilărie de tot ce reuşim.
Vreau să plâng alături de familia mea.
Vreau să nasc un copil pe care să-l învăţ cine a fost Eminescu şi să-i citesc "Amintiri din copilărie".
Vreau să folosesc pe calculator programe făcute de informaticienii români premiaţi in toată lumea.
Vreau să merg în spitalele româneşti şi să mă trateze medici români asemeni Anei Aslan si să nu îmbătrânesc niciodată.
Vreau să fiu educată de pedagogi precum Gheorghe Lazăr.
Vreau să traversez poduri construite de alţi Anghel Saligny.
Vreau să cânt imnul ţării alături de ei.
Vreau să fiu un nimeni printre 21 de milioane de vedete.
Vreau să cred că nu suntem toţi nişte dezertori, că aşa cum sinuciderea nu e o scăpare, aşa nici fuga nu e una.
Vreau să cred că nu va exista un penultim român ce va fura becul astfel încât ultimul să nu mai fie nevoit să închidă lumina.
Vreau să cred că vom rămâne mulţi aici, atât de mulţi ce au nevoie de lumină.
Vreau să văd capra vecinului, şi boii, şi caii, şi să-l felicit şi să mă bucur pentru el.
Vreau să nu plec capul că m-am născut aici, să nu-mi fie ruşine că sunt româncă.
Vreau să respect legile şi constituţia ţării şi să fiu respectată aici, în ţara mea.
Vreau să-mi plătesc impozitele, ştiind că aşa plătesc pensia bunicilor ce m-au crescut, prea mândrii să ceară de la mine.
Vreau să-mi plătesc taxele şi, deci, salariul profesoarei ce m-a învăţat să descopăr misterele de sub coperţile cărţilor, şi să-i înveţe şi pe alţii să descopere.
Vreau să stau la coadă la secţia de votare şi nu la vamă.
Vreau să număr medaliile românilor din România la Olimpiadă şi nu ale românilor din alte ţări.
Vreau să-mi respect părinţii şi bunicii că au ales să rămână aici, chiar şi atunci când unica soluţie părea străinătatea.
Vreau să nu uit ce este "Mărţişorul" şi nu vreau să învăţ ce este Halloween.
Vreau prea mult?
Nu.
Vreau să-mi daţi România înapoi.

sursa foto