marți, 30 iunie 2009

Miercurea inchidem baruri

Am absentat motivat saptamana trecuta de la intalnirea pe care ne-o propunem sa devina obicei.
Nu acelasi lucru se va intampla si maine. Adica maine, cine poate si cine vrea e liber sa vina.
Locatia veche, Cafea Austria, si-a inchis portile si suntem in cautarea unui nou loc.
Propun pentru inceput Curtea Berarilor, chiar pe Selari, adica strada care dadea in Cafe Austria.
Maine este timp destul sa facem o stoarcere de creier si sa gasim o locatie noua, in cazul in care aceasta nu va place.
Motivul pentru care am optat tot pentru centrul vechi este simplu, toata lumea poate ajunge usor acolo... un singur metrou, o masina sau cu piciorul.
Astept cu interes sa degust bauturile promise de Jock si Joker.
Daca reusim sa inchidem si barul asta, e clar, suntem o combinatie falimentara pentru barurile si cafenele din oras. Sper sa nu se intample asta, desi ar putea sa fie un bisnis bun pentru noi :)
Ne vedem maine, daca nu e vreme de mare sau concerte la b'estfest.

Opriti robinetul

Nu la ploaie ma refer, desi iubesc vara asta tipic londoneza. Poate pentru ca ma duce cu gandul al orasul respectiv sau poate doar ca nu mai fierb in suc propriu la 50 de grade.
Nu ma refer nici la isteti de la ADP care spala strazile si atunci cand ploua. Daca la ei la plan scrie ca trebuie, ce conteaza ca ploua sau tuna sau fulgera sau e aglomerat, ei trebuie sa mai dea cu apa de ploaie peste apa de la ploaie.... Cum sa nu iubesti tara asta? Cred ca ne-am plictisi de moarte intr-o tara in care nu am discuta despre cata mizerie este si cati prosti ne conduc.

Ma refer la zecile, sutele de mailuri pline de rugaciuni, concursuri si, invariabil, terminate in "trimite la 1 catralion de amici ca sa nu ai ghinion".
Din cate-mi amintesc, internetul nu era pe agenda de lucru a Patriarhiei, dar poate lucrurile s-au schimbat intre timp. Mai stiu ca nu rugaciune nu atrage ghinion daca nu o impartasesti si cu altii. Stai, rugaciunea era o chestie personala si nu una generala, dar timpurile se schimba.
Pana nu il ating pe cel caruia Bill Gates i-a dat milionul de dolari ca a trimis un mail la toti prietenii din lista sau pana nu-l ating pe cel care a castigat un telefon Ericcson, nu trimit mailurile mai departe.
La mine se rupe lantul. Asta este, sunt Toma necredinciosul. Asa ca daca vreti noroc si succes si sa castigati concursul de naivitate mondiala, nu-mi trimiteti mie mailurile acestea.
Ma socheaza ca primesc mailurile aceastea de la oameni care nu par atat de naivi, oameni care nu sunt credinciosi, oameni ce par zdraveni la mansarda.
Si ne mai intrebam cum reusesc cei cu jocuri piramidale si fonduri de investitii facute in fundul curtii sa fraiereasca oamenii. Nu ei ii fraieresc, oamenii sunt naivi si vor sa creada orice baliverna.
Si ma mai mir ca persoana care mi-a trimis mailul cu rugaciunea, da fuga la biserica, apoi injura, apoi isi rupe piciorul iar apoi se intreba daca i se trage de la mailul acela.
Incerc sa nu asociez naivitatea cu religia (nu credinta), dar, uneori, merg atat de bine impreuna si fac atatea victime, incat ma intreb daca nu in loc sa evoluam, involuam.

duminică, 28 iunie 2009

Ne vrem civilizati

Ne-am obisnuit sa ne plangem, sa cersim si sa zbieram in gura mare ca la altii este altfel decat la noi.
Facem statistici cu numarul mortilor din accidente rutiere, analizam si concluzionam ca de vina este infrastructura. Ne resemnam ca guvernul este de vina pentru cei dragi pieriti pe sosele. Hai sa ne uitam la bulgari, nici ei nu au sute de km de autostrazi, dar nu am vazut romanas care sa goneasca p-acolo. De ce? De frica. Frica de o amenda usturatoare, frica de politia bulgara si frica de necunoscut. Este comportamnetul tipic al romanului, aici bastan si acolo european.


Asa arata o poteca de munte. Presupun ca daca vrei cu adevarat sa faci o drumetie, trebuie sa incepi prin a sari parleazul. Nu ma leg de modul in care sunt taiati copaci, fara ca cineva sa spuna ceva, probabil asta tine de o civilizatie de mult apusa, aceea a erei preistorice si o omului din pestera.

Asa arata plaja de la Mamaia, statiune de fitze de altfel, seara, cand romanul strange rogojina si lasa mizeria.

Ieri, intr-un magazin plin de fitosi, asteptam cu 2 toale la cabina de probe. Vine o "doamna bine", se aseaza intre cabine si bate nerabdatoare din picior. Imi cer scuzele de rigoare ca o deranjez si ii semnalez ca eu, alaturi de cele 4 persoane din spate, tot la cabinele de proba asteptam. Se uita uimita de parca eram o naluca si-mi spune ca nu ne-a vazut. Probabil semanam cu niste umerase mai corporale si puteam trece nevazuti. La casa, istoria se repeta, dar cu alta "doamna bine". Acelasi raspuns "nu v-am vazut". Este adevarat ca inaltimea nu ma ajuta si pot trece nevazuta printr-o multime de oameni, dar sa ma jignesti cu greutatea si sa spui ca nu ma vezi, deja este prea mult.

Exemplele pot continua la nesfarsit. Smecherul care se baga in fata unei coloane de masini gandind ca cei ce asteapta sunt prosti, fantele ce scuipa pe trotuar in fata ta si multi si multe altele. Daca ne vrem civilizati, trebuie sa incepem prin a fi noi civilizati inainte de a le pretinde celor din jur. Nu o sa vina nici presedintele si nici premierul sa faca ordine la cabinele de proba, nu o sa vina nici neamtul sa ne invete cum sa circulam cu masina lui, pentru toate astea exista legi si cei 7 ani de acasa. Dar si pentru legi exista smecherul care nu are cei 7 ani de acasa. Exista naivul care isi cauta copacul la viteza luminii si exista carcotasul care lasa resturi menajere pe plaja.

Dar eu cred ca mai exista si cei care respecta legea, cei care sunt prosti, cei care nu scuipa, cei care au petrecut 7 ani acasa, cei care inainte de a arata cu degetul isi vad paiul din ochi.

Masina mea va mirosi in continuare de la chistoacele ce zac in scrumiera, voi numara pana la 5 la casa si voi avea rabdarea ceruta de lege pe sosele. Pentru restul... ciocu mic, necivilizatilor.

vineri, 26 iunie 2009

10 lucruri de NEfacut in concediu

Indiferent de locul pe care il alegi sa-ti petreci concediul, asta in cazul in care iti mai poti permite o iesire din cotidian, ar trebui sa existe un set de reguli de urmat.
Ce trebuie sa iei in bagaj, ce trebuie sa faci, sa vizitezi, ce trebuie sa mananci si unde, ce trebuie sa ....
Dar ce nu trebuie sa faci in concediu, ce nu trebuie sa iei sau sa mananci sau sa spui, pentru astea exista un set de reguli nescrise?

Inainte de orice, daca ai reusit sa-ti iei concediu, considera-te fericit si ai grija sa NU faci nimic din ceea ce ti-ar putea distruge linistea.

1. Nu te duce la doctor, asta doar in cazul in care se intampla ceva in timpul concediului si necesita o astfel de vizita. O vizita la doctor, in timpul concediului, s-ar putea sa-ti strice toata bucuria zilelor libere si sa constati ca esti mai bolnav decat stiai cand ai plecat in concediu. Poti sa afli asta si in timpul serviciului, de ce sa strici niste zile senine?

2. Nu face reparatii in casa. Concediul a fost inventat pentru a fii liber si linistit, nu pentru smotru si munca. Pentru asta exista cele 365 de zile din an, cand poti sa combini munca silnica de la servici cu cea de acasa.

3. Nu incerca sa te odihnesti. Este inutil. Daca nu te intorci obosit din concediu, cum mai poti sa petreci primele zile de munca, doar citind mailurile si stand cu o cana de cafea in mana? Plus, nu vrei sa-ti atragi invidia colegilor ca te-ai odihnit in concediu.

4. Nu asculta stirile la radio, nu le privi la televizor si nu le citi in ziar. Chiar daca pica guvernul, nu-ti foloseste la nimic in concediu, poate doar sa te duca la prima regula, cea cu doctorul, asta doar daca nu te cheama Basescu. Si sigur nu te cheama.

5. Nu-ti cauta iubirea vietii tale prin cluburi si baruri, daca nu ai gasit-o in ultimele 11-12 luni, nu ai s-o gasesti in 5-10 zile, beata moarta pe nisip in Vama.

6. Nu raspunde la telefonul de servici, blackberry sau mail. Nu am vazut nicio firma care sa dea faliment ca nu a raspuns un trepadus la telefon sau mail. Exista un inceput pentru toate, dar sigur nu esti tu cel ce creaza precedentul.

7. Nu-ti petrece timpul cu oamenii pe care-i detesti. Ai tot anul la dispozitie sa stai langa colegi pisalogi, langa sefi incompetenti sau langa soacra cicalitoare.

8. Nu manca mai mult decat ai nevoie. Indiferent daca este concediul de vara sau de iarna, tot porcul se ingrasa si se taie, tu nu ai nicio scuza.

9. Nu te duce ca prostul la pomul laudat. Chiar daca toata gasca merge intr-un loc care tie nu-ti place, nu te lua dupa turma. Mai bine stai la birou decat sa stai intr-un loc care nu-ti place, e cam acelasi lucru.

10. Nu dispera daca nu ajungi la mare. Tot acolo va fi si la anu, crede-ma ca am testat.

Poate mai sunt si altele, dar eu de astea m-am lovit. Pentru restul, astept parerile voastre.


duminică, 21 iunie 2009

Un papanas, doi papanasi

Am bifat si week-endul acesta.
Slab la categoria baut ... urasc whiskey cu cola....raman la bere pana la noi bauturi.
Inca mai sper sa fiu inselata de instinctele mele si sa constat cu stupoare ca la finalul drumului nu e ceea ce cred.
Am incercat sa urc la Susai... motivata doar de dorinta de a manca papanasi la cabana. Stiam cum e drumul de cand aveam cam 6 ani si repetam intruna intrebarea "Mai e mult?", si cu toate astea, am acceptat provocarea ... doar pentru papanasi.
Urcam si papanas, mai urcam si mai papanas... adica am repetat cuvantul pana am molipsit pe toata lumea. La un moment dat, caile mele respiratorii au spus stop joc, m-am oprit la peste jumatate din drumul spre Susai, am incercat sa respir ca pestii, pe urechi, caci pe nas si gura era imposibil... nu mi-a iesit si am facut cale intoarsa. La incurajarile amicilor ca sunt nebuna singura prin padure, ca vine ursul ... am rezistat sa raspund ca poate veni toata gradina zoo... dar simt ca nu vor fi papanasi la Susai.
I-am lasat rasfirati pe vreo 200 de metrii si
am plecat dupa papanasi ....

Am cautam, si am gasit .... asta ...


Supriza .... la cabana Susai nu aveau papanasi.

Daca tot mi-am potolit pofta de papanasi, ma pregatesc sa reinvat sa numar pana la 5 ... urmeaza un razboi cu mine si ceilalti, nedeclarat oficial, dar ....instinctul imi spune ca .... 1,2,3,4,5. M-am saturat sa zambesc frumos, sa explic ca s-a sarit de mult calul si ca am limite, indepartate, dar am.

joi, 18 iunie 2009

Fara femeile puternice

.... care se ascund in spatele oricarui barbat, fara ele, cum ar fi lumea?



Sunt inconjurata de femei frumoase, destepte, independente, puternice, rafinate, dar singure.
Vad zilnic femei care se prostitueaza fizic si intelectual langa un barbat care le ofera doar un statul social, acela de femeie maritata. Este atat de important sa fii o femeie maritata, o femeie la casa ta, o femeie in randul lumii?
Eu cred ca este important sa fii fericita, maritata sau nu, la casa ta sau a lui, in randul lumii sau nu, trebuie sa fim fericite.
Da, ma includ aici, ma includ in cele cateva zeci de femei pe care le cunosc si la care se adauga zilnic altele si alte femei care nu stiu sa fie mironosite, femei care au invat sa fie femei, femei care au terminat mai mult de o facultate, femei care nu sunt sugativa la buzunarul unui barbat, femei care stiu sa infileteze un bec, femei care stiu sa citeasca o harta, femei care merg pe stadioane, femei care beau bere, femei care bat un cui .... femei care au uitat sa fie FEMEIE.

Barbatii spun mereu ca isi doresc o femeie independenta, o femeie cu cariera, o femeie care sa aiba banii ei, o femeie care sa bata un cui, o femeie cu care sa bea o bere, o femeie care sa ii fie prieten .... atunci care mai este scopul barbatului?
Dar care este scopul femeii?
Probabil trebuie sa incetam sa fim femeia-barbat, sa incetam sa schimbam roata la masina si sa asteptam sa se ofere un barbat, sa incetat sa avem pareri si sa ne luptam pentru ele cu barbatul pe care il dorim, sa incetam sa fim independente si sa avem nevoie de ajutor, sa incetam sa bem bere si sa ne intoarcem la martini si gin, sa incetam sa mancam mici si sa revenim la salata, sa incetam sa reparam calculatorul, sa incetam sa reparam robinetul, sa incetam sa credem ca le putem face pe toate singure.
Putem sa facem orice ne dorim, dar la finalul zilei ... atunci cand asteptam sa fim luate in brate si mangaiate, atunci cand asteptam sa ne plangem de probleme si sa fim stranse in brate, atunci ne dorim o mangaiere si un sarut, atunci cand asteptam ca el sa ne spuna sa fim calme ca se rezolva totul ... atunci, el nu este.
L-am inlocuit cu nevoia noastra de a invata, l-am inlocuit cu nevoia de a demonstra la servici ca suntem la fel de competente, l-am inlocuit cu un televizor si un radio, l-am inlocuit cu prietene care ne asculta, fiind si ele in aceeasi situatie, l-am inlocuit cu straini care apar si dispar din viata noastra, l-am inlocuit cu ... noi insane.
Vreau sa redevin, daca am fost vreodata, mironosita. Vreau sa uit ca stiu sa joc biliard si sa il las pe el sa-mi arate cum, vreau sa uit unde este cricul la masina si sa vina el sa ma ajute, vreau sa il las pe el sa avanseze, iar eu sa-l felicit, vreau sa redescopar gustul ginului tonic si sa uit gustul hameiului, vreau sa uit cum este fotbalul si sa-mi explice el, vreau sa uit cum se planifica o vacanta si sa o faca el, vreau sa am o zi a mea cu prietenele si nu toate zilele cu ele, vreau sa invat sa-mi placa florile, vreau sa uit cum este sa fii barbat.
Vreau inapoi diminetile ploioase, in bratele lui, vreau inapoi cafelele in varful patului, vreau inapoi in dreapta soferului, vreau sa-l vad cum se topeste in lacrimile mele.

Am obosit sa fiu femeia barbat, am obosit sa vad aceeasi privire in ochii prietenelor mele, am obosit de barbatii declarati burlaci pe viata, am obosit ... all by myself...



Am redescoperi ca, in final, totul se reduce la un EL si o EA. Prefer o lume de mironosite fericite unei lumi de femei puternice triste.

luni, 15 iunie 2009

Lyon sau Rhone si Saone

De sa te multumesti cu Lyon cand poti sa mergi la Paris? Pentru ca daca vrei sa vezi cum sunt francezii, alegi un oras mai putin turistic si mai linistit, alegi un oras in care sa te poti bucura de o mini vacanta, alegi un oras diferit de ceea ce stii.
Lyon-ul a fost ales pentru ca exista o companiei aeriana low-cost ce ofera aceasta destinatie.
Nu am de gand sa-i fac reclama asa ca voi trece peste modul in care poti ajunge acolo.
Unde se afla orasul? Orasul este strabatut de Rhone si Saone si se afla la poalele Alpilor, atat de aproape incat poti vedea maretia Mont Blanc-ului.
Cum ajungi la aeroport, cumpara un bilet de autobuz ce te va duce pana in mijlocul orasului, costul biletului este un pic peste 15 Euro. Vrei o cazare ieftina dar buna? Incearca aici. Recomand arondismentele 2 si 5, centrale dar nu pline de turisti.


Nu va intrebati unde o sa serviti masa. Posibilitatile sunt multiple ....

In mijlocul drumului, la un local familiar fara pretentii, dar unde totul este proaspat si foarte bun si oamenii prietenosi, iar mancarea este ieftina ... aproximativ 35 de euro/2 persoane.


...sau la un restaurant mai dichisit, unde mancarea este la fel de buna, dar mai scumpa... aproximativ 50 euro cu bacsis/2 persoane.

Nu va speriati daca sunt goale cand vreti voi sa mancati, la ora pranzului, cand toti francezi sunt ies la masa, o sa fie greu sa gasiti un loc.

Daca ma intrebati ce puteti face .... orice ... oamenii sunt deschisi si toleranti, crosissantul pufos, cafeaua potrivita (scumpa la terasele centrale-5 euro, ieftina la cele fara pretentii dar cu parfum invechit -2 euro), iar peisajele mirifice ....

Puteti sa mergeti cu o .....


iar daca ati obosit, o puteti lasa la unul din zecile de centre de pe strada, mersul pe jos face gamba subtire .

vineri, 12 iunie 2009

Unde te vezi peste 5 ani

... eterna si stupida intrebare pusa in timpul unui interviu. 

Imediat dupa ... hai sa-i spun Revolutie, asta pentru ca imi pare rau de cei ce au disparut atunci, devenise un prost obicei de a intreba pe oricine, ce a facut in ultimii 5 ani. Nu conta varsta persoanei, nu conta ca in ultimii 5 ani invatase tabla inmultirii si despartirea in silabe, trebuia sa fie intrebat.
Apoi s-a produs "schimbarea" ... "ce ai facut in ultimii 5 ani" a fost inlocuit de "unde te vezi peste 5 ani".
Cine nu a auzit intrebarea asta macar o data? Unii dintre noi, mai "norocosi", nu au auzit-o doar o data ci de nenumarate ori ... priceless, pentru restul exista mastercard.
Care este raspunsul corect la o astfel de intrebare?
1. Peste 5 ani ma vad sefa ta .... asta da aspiratie, daca nu tii interviul cu patronul.
2. Peste 5 ani, ma vad inca in viata ... asta dovedeste ca esti optimist.
3. Pe vremea asta, peste 5 ani ma vad pe malul oceanului, la umbra unui palmier, savurand o pina colada .... asta inseamna ca ai mari asteptari financiare si nu vrei sa-ti faci concediul la Sovata.
4. Peste 5 ani ma vad in concediu pentru nasterea celui de al 2-lea copil- sper ca am mentionat ca in prezent nu am copii .... asta ca sa se inteleaga ca nu iti propui sa te casatoresti cu firma.
5. Peste 5 ani ma vad la acelasi birou ponosit la care voi fi aruncata din prima zi .... sa se intelegeaca ca nu sabotezi si nu calci pe nimeni in picioare ca sa le obtii slujba.
6. Peste 5 ani sper sa fii disparut toti idiotii care pun o astfel de intrebare .... doar asa poti sa castigi interviul ... am spus interviu si nu slujba, pe care si-o poate baga undeva si sa ii intrebi daca peste 5 ani o sa reuseasca sa o scoata de unde au bagat-o.
Nu vad relevanta unei astfel de intrebari. 
Nu stii ce iti rezerva viata, nu stii ce ti se poate intampla cand iesi pe strada, nu stii daca nu castigi la loto, este ca si cum te-ar intreba ce masina vrei sa conduci sau unde vrei sa locuiesti ... totul relativ.
Sunt oameni care acum 5 ani dadeau cu sapa iar acum sunt directori, sunt oameni care acum 5 ani castigau finale olimpice si visau la urmatoarele iar intre timp s-au accidentat si viseaza sa mearga doar, sunt oameni care nu viseaza cariera si aparitii in tabloide dar iubesc viata, sunt oameni ... si oameni ... si visele fiecaruia nu trebuiesc filtrate de un soarece de birou.
Tu unde te vezi peste 5 ani?

joi, 11 iunie 2009

Kakaia problema?

E una din acele zile in care imi doresc sa fii castigat la loto, doar ca sa pot dormi pana mai tarziu. Astazi ma simt ca un mare semn al intrebarii si ma comport ca atare.

1. Nu stiu cum ce ar trebui sa-i fac blogului (altceva decat "delete") ca sa arate articolele noi, astfel incat sa nu mai treceti pe aici si sa spuneti "same old shit". Daca limbajul meu nu e cel potrivit sa intelegi la ce ma refer, atunci nu va mirati ca nu stiu ce sa-i fac.

2. Pana de curand credeam ca am cea mai urata slujba, pana am descoperit pe Discovery asta. De atunci consider ca am daca nu cea mai buna slujba, macar una acceptabila.

3. Femeile sunt fiinte gingase, dar femeile sunt masochiste. Nu ma refer la epilat, ci la tocurile de 15 cm pe piatra cubica, la sutienul stramt cand si un maieu e prea mult, la perechea de dresuri cand sunt 50 de grade afara si toate purtate cu zambetul pe buze.

4. Nu-mi plac pinguinii din mediul corporatist. Nu-mi plac oamenii care cred ca un costum le da prestanta si le castiga respect. Nu-mi place cand sunt catalogata dupa cum ma imbrac si, cu toate astea, sunt momente cand ma conformez. Daca ai sa intrebi de ce fac asta totusi .... pentru ca muncesc ca sa traiesc asa cum vreau, iar, uneori, si eu si tu ne conformam chiar daca realizam sau nu.

5. Am primit cadou o carte de la Nina. Cu dedicatie. Devenim noi mai spirituali sau doar invatam sa facem cadouri? Sper sa fii trecut vremea tricourilor sau bluzelor facute cadou, vremea seturilor cu gel de dus si sapun facute cadou, vremea gadget-urilor facute cadou necunoscatorilor, vremea cadourilor facute cadou la randul lor.

6. Mi-am depasit cea mai lunga perioada petrecuta la o slujba. E vremea sa fac o schimbare. Probabil nu este cel mai fericit moment, dar este cel mai propice pentru mine. Anul aceasta este foarte important pentru mine.

7. E momentul sa te ascund intr-un cotlon cat mai indepartat al gandurilor mele si sa te-nchid acolo, sa arunc cheia si sa uit drumul inapoi. A durut, mai doare si acum, dar timpul asterne praful peste imaginea ta si pot sa zambesc si sa doresc din nou.
P.S. Am ramas datoare cu o informatie pentru Croatia. O gasesti aici. Astept impresii.

miercuri, 10 iunie 2009

Miercuri ... Austria ... Vin

Azi e miercuri ... am promis ... mai ramane sa ma decid care ...


Uneori e atat de greu sa alegi un vin bun ... o branza buna ... un barbat bun.

marți, 9 iunie 2009

Care turism?

Dupa ce astazi am spus ca mi-e rusine cand plec din tara, sa recunosc ca sunt romanca, in seara aceasta cineva m-a indrumat, si nu numai pe mine, sa plec daca nu-mi place aici.
Mda. Presedintele acestei tari, in urma cu cateva seri (acum am vazut eu) la emisiunea "Nasu" de pe B1V, ii indruma pe toti cei care sustin ca s-au saturat de tara asta sa plece. Poate sunt eu proasta, dar mie mi se parea ca tocmai ca insistam ca fraierii sa ramanem aici reuseste el sa faca matrapazlacuri.
Trecand peste aceasta mica neintelegere (acum ceva timp ii chema pe amaratii plecati la munca prin strainatate, acum ne goneste pe noi .... "in or out" ca prea te foiesti musiu), merg la o alta neintelegere. Una blonda.

La Lyon, (orasul ce m-a gazduit cateva zile, dar despre care vom vorbi mai tarziu) s-a desfasurat duminica aceasta (a naibii fatalitate) un targ de turism. In imensa Place Belecour, sub ochii lui Ludovic al XIV-lea, erau asezate mai multe corturi, in care, aproape, toate tarile lumii isi prezentau mica oferta turistica. Corturile erau randuite frumos, pe continente, amenajate cu decoratiuni specifice fiecarei tari, pline de francezi cu gandul mai degraba la concediu decat la alegerile europene (si ei au excelat prin absenteism-deci egalite).
Trecem prin vacarmul de la cortul Republicii Dominicane, unde 2 perechi de dansatori atrageau privirile cu miscari lascive, inaintam cu greu prin grupul de dansatoare turcoaice, imbracate in port traditional, ne atrage muzica de la cortul Tunisiei si zarim si cortul Romaniei.

Cam asta se intampla la cortul Tunisiei- agitatie mare.


Cam asta se intampla la cortul Romaniei ...


Va las sa dati zum pe poza, sa priviti panoul pe care sunt inghesuiti Nadia, Hagi, Nastase si compania (alta decat BRD).

Sesizati diferenta? Eu nu ....

Cum C. lucreaza in domeniu, ne-am oprit sa privim ofertele pe care agentiile de turism din oras le faceau, ne-am oprit mai des decat ne-am oprit sa privim pantofi. Da, spun privim, pentru ca erau magazine-muzeu, intram ... ne uitam ... ne minunam ... si plecam. Agentiile de turism erau pline de oferte in toata lumea, dar mai ales in Europa (deh..criza). Nu lipseau Ungaria, Croatia, Bulgaria, Turcia din oferta lor.

Vi se pare ca am omis ceva? Nu, nu am omis nimic, Romania nu se afla in ofertele lor. Oare de ce?

Irta de Romania

Nu am crezut niciodata ca o sa ajung sa-mi fie rusine ca sunt romanca, ca o sa reneg tara in care m-am nascut, ca o sa vorbesc engleza cand ma aflu pe meleaguri straine doar ca nu fiu aratata cu degetul.
Am renegat-o prima data anul trecut, in Italia, nu la Roma, nu la Milano unde este plin de romani, ci la Venetia. Eram impreuna cu prietenele si eram, invariabil intrebate daca suntem din Rusia; cand raspundeam Romania, figura interlocutorului se inegrea, disparea zambetul si ne intorcea spatele. Am intrat in jocul lor si am spus ca da, suntem rusoaice, doar pentru a vedea reactiile. Ne-au zambit in continuare, ne-au intrebat cum este la noi, iar atitudinea prieteneasca a continuat.
Am incercat jocul cu renegarea si anul acesta, in Franta, o tara mai putin cotropita de romanasi decat Italia sau Spania. Cand spuneam Romania, primeam un "ah" si un zambet de complezenta, daca spuneam orice alta tara din est, discutia continua foarte prietenos. 
Pentru ca in Franta nu ai cum sa nu servesti o cafea (a se intelege vin) la o terasa in mijlocul drumului (a se intelege trotuar), ne-am jucat de-a ghicitul: care este roman? Nu am gresit niciodata. 
Romanul isi poarta cu mandrie burta plina de bere, mici, sprit si friptane, romanul isi poarta cu mandrie mustata mostenita de la otomani, romanul este elegant in treningul din piata si il arat lumii intregi, romanul se simte elegant in pantofi sport contrafacuti si vrea sa epateze cu toate denumirile de firme pe el, romanul nu pleaca niciodata de acasa fara traista, romanului ii place sa se simta important chiar si atunci cand este sluga.
Am plecat de aici, de pe un aeroport Baneasa cam intunecat, un aeroport unde doar daca nu voiai nu treceai cu un pistol, un aeroport unde bunul simt nu exista. Stiu, o sa spuneti ca daca vreau lux sa nu merg cu low-cost, dar nu de lux vorbesc, ci de dramul de bun simt pe care ar trebui sa-l avem cu noi mereu, vorbesc de cele 2 grame de civilizatie pe care ar trebui sa le capete chiar cei care stau de ani de zile prin alte tari, vorbesc de transformare avionului in IRTA.
La intoarcere, am gasit ghiseul pentru cursa noastra dupa acelasi principiu "uite romanasii mei". O coada pestrita, galacioasa, cam mirositoare (daca eu, cu nasul infundata am simtit-o) si foarte rasfirata. 
In avion, insotitoarele de bord ale unei companii romane, ne prezinta instructiunile in caz de urgenta. Tot ce am retinut la finalul acelor instructiuni este ca "Doamne fereste sa .... ca pitipoancele sunt complet pe dinafara". Ca erau chiaune de cap ... deh, fiecare petrece seara cum poate si cum lupta pentru un post e accerba .... nu ar fi nimic, dar modul in care tratau pasagerii, indiferent de cat de colorati sau nu erau, este inadmisibil. Aceeasi atitudine intalnita la vanzatoarele din mall-uri. Cineva ar trebui sa le explice fatucelor acestea ca vanzatoare de magazin este vanzatoare si nu "assistent", iar insotitoarele de bord de la acea companie sunt "impingatoare de tava la inaltime" si nu insotitoare de bord.
Am ajuns pe Baneasa unde ne-am interesat de rezultatul alegerilor. Nu ne-am mirat deloc, acestia sunt reprezentativi pentru cei care au votat, restul, adica si eu, nu avem dreptul sa comentam si sa aratam cu degetul atata timp cand nu am facut nimic.


P.S. Maine este miercuri si .... e Austria.

joi, 4 iunie 2009

Beaujolais pour tout le monde


A fost marti si a fost Belgia, a fost miercuri si a fost Austria, vine vineri deci vine Franta.

C., responsabila cu timpul meu liber in ultima vreme, mi-a trimis acum ceva timp
un mail cu o localitate si o suma si, binenteles, intebarea "mergi?". Un fel de "mananci calule ovaz".
Nu am analizat prea bine si am spus un "DA" hotarat (daca atunci cand va trebui sa spun "DA" in fata unui nene/tanti cu tricolor pe el/ea nu o sa reusesc sa spun foarte hotarata, de aici mi se trage- am spus prea multe "DA"-uri hotarate pana la momentul respectiv).
Drept urmare, maine ne luam zborul spre ... o bine-meritata cura de vin. Bautoare inraita de sucuri si cafele cum ma aflu in ultima vreme, sper sa fac fata cu brio unui astfel de "obstacol". S-au dus vremurile cand 3 sticle de gin nu erau suficiente pentru a porni distractia. Imi tot propun un chef memorabil, cel putin pentru altii, in care sa reusesc sa beau pana ma ametesc bine. Nu-mi iese.
Este foarte posibil sa fie diluata rau bautura asta cu apa, ca alta explicatie nu gasesc. Am incercat si de ziua mea si ce motiv mai bun de a bea decat faptul ca am ajuns la 30 fara sa-mi dau seama, puteam sa am. Nu am reusit nici atunci, cel putin nu cu mine, ca au fost cativa care au cedat pe drum.
Dar de ajuns cu bautura si sa ne intoarcem unii dintre noi la bagaje (adica eu), altii la munca (adica voi).
Am sa va povestesc detalii la intoarcere, asta daca nu se porneste vreo furtuna si va astept sa ne intalnim cand plecati in concediu pe la Mediterana (stiu ca suna creepy, dar adevarat).
Am promis ca miercuri vin cu o sticla de vin, motiv destul de bun sa tina nenea avionul in aer.

Stiu, stiu .... o sa spuneti cum a fost, ce s-a intamplat, cine a venit, ce s-a discutat .... s-a baut bere si suc si a ramas pe miercuri. Ok, bine, hai ca va mai spun ca a fost cea mai eterogena adunatura de oameni care s-au inteles inca din primul minut- parerea mea.
Au lipsit Toanele- motivat si Rox- speram pentru o cauza nobila si un cocktail de renume.

P.S. A mai lipsit si reporterul nostru special, dar cineva trebuie sa mai si munceasca in tara asta nu sa stea doar la palavre.

miercuri, 3 iunie 2009

Hai in Austria -II

Azi e miercuri deci  ... ar trebui sa fie Belgia, dar e Austria.
Nu pot sa raspund la comentariile postului anterior, asa ca voi raspunde printr-un nou post.
Nu s-a contramandat nimic, dupa orele 17.30, care cum ajunge suntem acolo.
Nu am ales intamplator locul respectiv, are terasa, bar si crama ... deci o putem tine langa pana la Craciun (glumesc, cineva tre sa mai treaca pe la ATM sa scoata bani).
Sunt fumatoare, deci nu as alege un loc unde sa fiu discriminata, dar pentru ca ma gandesc si la ceilalti, este foarte aerisit .... 
Nu e un loc de fitze .... e un loc altfel ...
Restul .... diseara la o bere si o cafa.


marți, 2 iunie 2009

Hai in Austria

Stiti toate seriale acelea americane care ne arata mereu cate o cafenea preferata de cate o "gasca"?
Stiti ca Bucurestiul era in perioada interbelica considerat "micul Paris"? (unii naivi il mai considera si acum).
Stiti ca, mai nou, toate drumurile duc la Viena? Nu ca ar fii capitala noului imperiu, ci pentru ca e la 1.000 de km distanta de Bucuresti, e ieftina si e curata.... adica tot ce nu ai in capitala noastra.
Nu ati inteles nimic din ce am spus pana acum ... nici nu aveati cum ... asa ca am sa spun direct.

Instauram miercurea de terasa. Cine instauram? Noi, cei ce ne vom intalni miercurea la un suc pe o terasa.
De ce miercurea? Pentru ca nu e nici vineri si nici sambata, pentru ca in week-end plecam la mare sau la munte, pentru ca .... cineva trebuie sa umple terasele si miercurea.
Unde? In Austria, normal. Adica fix in mijlocul orasului, printre zidurile pline de istorie si nu numai ale unui oras odata frumos.
Cand? Dupa orele de program, pana la .... ultimul client.

Ne vedem acolo.

P.S. Maine e miercuri.