Cine esti Tu sa ma obligi sa merg?

Cine esti Tu sa ma obligi sa merg? Cine esti Tu sa ma fortezi sa nu ma opresc?
Am obosit sa caut, am obosit sa merg, am obosit sa-ncerc, am obosit sa rad, am obosit de flori, am obosit de soare.
Este o strada cu sens unic, iar eu am gresit directia si tu ma fortezi sa nu ma opresc. Nu pot lupta cu toti cei care merg impotriva mea, nu pot lupta cu fetele lor ridate de zambete fortate, nu pot lupta cu inimile lor pline de iubiri netraite si neimpartasite, nu pot lupta cu mintile lor intortocheate, ma ard privirile lor reci.
Vreau sa cobor din trenul acesta in care am fost urcata fortat. Nu vreau sa ajung la destinatia lui finala, nu stiu care este si nu vreau sa o aflu, nu vreau sa stiu daca la final de linie este fericirea sau bogatia sau iubirea. Nu vreau sa alerg cu toti pe aceasi pista, nu vreau sa gasesc fericirea lor servita la gram sa le ajunga tuturor, nu vreau bogatia in banuti mici pentru fiecare, nu vreau iubirea secolului asta. Nu vreau sa alerg din iubire in iubire, sa ma grabesc la urmatorul suflet ce asteapta in colt, gandind ca el e urmatorul, descoperind dezamagita ca mai asteapta altul, in alt colt. Nu vreau franturi de clipe, crezand ca sunt iubiri eterne, dar rapid trecute.
De ce ma obligi sa merg in sensul tau? De ce ma apuci de brat si ma sui in caruselul asta rapid? De ce nu ma lasi sa ma intorc si sa ma arunc in marea de cifre, sa uit ca existi, sa caut incet, sa pierd viteza impusa, sa descopar ca nu este primavara pentru ca spui tu?
Nu vreau sa te cunosc, nu vreau sa te aflu, stiu ca fericirea este compusa din clipe si momente disipate in timp, dar nu alaturi de tine, nu alaturi de cei ce alearga mai repede ca lumina.
De ce vrei sa ma schimb, te-ai indragostit de mine asa cum sunt, de ce vrei alt zambet, alta haina, alta EU?