vineri, 13 februarie 2009

Turnul Babel

In mini-vacanta pe care am avut-o am fost intr-o excursie, nu spun locul pana nu am pozele, nu pentru ca nu stiu ci pentru ca ar pieri din farmecul locului. Nu dau multe amanunte, nu asta vreau sa spun.
Vreau sa spun cum suntem noi la fel ca altii sau altii la fel ca noi, doar ca pe noi ne strica reputatia castigata prin truda varfurilor degetelor cand ridicau portofelul din buzunar sau prin cersetorismul unora sau crimele altora.
Nu suntem toti asa, nu suntem toti cersetori, hoti, criminali pentru ca daca ar fi asa, atunci am putea spune ca toti englezii sunt betivi,toti belgienii sunt pedofili, toti italienii sunt mafioti, toti austriecii isi omoara copii, toti nemtii sunt criminali, toti americanii sunt prosti si multe altele. Chiar daca trasatura de baza a romanului este pupincurismul, stim sa facem diferenta dintre vreascuri si restul padurii. Nu suntem toti o apa si-un pamant, nu avem cum, nu vrem.

Mi-am propus sa va povestesc ce s-a intamplat in excursie, chiar daca C. o sa se supere ca spun din casa, dar a fost mult prea amuzant ca sa o tinem doar pentru noi.
Cum spuneam, am fost intr-o excursie organizata, cu ghid, cu surle si trambite si cu foarte putini participanti, ca doar, deh, e extrasezon si ghiolbanu se inghesuie doar in lunile pline. Cei putini care eram formam un grup destul de "omogen", daca ma gandesc ca erau 5 australieni, 2 irlandezi, 1 american, 1 argentinian si, normal, noi 2 romance. Omogen in sensul in care toti vorbeau aceeasi limba, exceptand argentinianul, dar el, bietul de el, fiind singur nu avea cu cine sa comenteze, in schimb noi, cotzoharlele...avanjat la serviciu.
Mi-a placut engleza care se vorbea, repet erau 5 australieni, nu din centrul Sydney-ului sau Merlbourne-ului, ci mai de departe un pic, cam cum e Botseniu (sa ma scuzati) de Bucuresti, si, asa cum apare accentul pe masura ce te indepartezi de centru, asa aveau si ei accent, cam ca la Moldova noastra. Cel mai mult mi-a placut cum vorbeau irlandezi care, pe langa accentul acela interesant mai aveau si placa, nu de zapada ci de dinti. Asa ca toata lumea vorbea engleza dar nu se intelegea nimeni.
Cum eu si C. ne permiteam sa comentam in romana, fara teama ca o sa inteleaga ceva argentinianul, la ce debit verbal aveam, din cand in cand mai ascultam ce se discuta printre participantii la excrusie.

Perechea din Australia impartasea perechii din Irlanda aventurile din Europa, unde locuiesc, ce au vazut, ce au cumparat, ce mananca. Aici intervine partea frumoasa a povestii.
Tinerii australieni aveau in bagaj cateva sandwich-uri luate de la bufetul oferit la micul dejun. Ok. Poate le era foame oamenilor si nu au mai stat sa manance acolo si au plecat cu ele. Dar nu, continuarea avea sa vina de la onorabila doamna irlandeza, care le spune tinerilor australieni cum si-a cumparat o geanta mare (gen pitzipoanca) pe care o ia in calatorii tocmai pentru a putea pune mancarea de la micul dejun in ea.



Poate nu am inteles eu bine sau poate nu am umblat eu destul, dar eu stiam ca nu este permis sa iesi cu mancarea din restaurant, si aici ma refer la mancarea luata de la bufetul oferit la micul dejun in hoteluri.
Am inteles bine, doar ca regula se aplica numai romanilor, daca esti o respectabila taranca irlandeza regula nu se aplica, nu pentru ca nu se apalica la tine ci pentru ca nu te controleaza nimeni. Ma intre daca eu si C. am fi luat o prajitura sa o mancam pe scari pana in camera ce s-ar fi intamplat?
Exista prejudecati de care nu vom scapa niciodata si ne vor urmari oriunde ne-am duce. Din pacate, exista prejudecati si la noi, caci inainte de a ne face spaniolii tigani (ca mauri nu erau tigani ci erau doar bronzati) ne facem singuri capsunari.
De ce trebuie sa induram privirile crunte ale celor care aud ca suntem romani? Ar trebui sa ne fie rusine ca suntem romani? Ar trebui sa mintim si, automat, sa ne renegam originile?
Nu-mi este rusine ca sunt romanca, voua ar trebui sa va fie rusine ca va pretindeti domni si doamne, dar nu treceti peste prejudecati si mai plecati si cu mancarea in geanta.....asa cum numai o Doamna face.

Acum ma intreb cati dintre voi ati plecat sandwich-urile de la micul dejun in geanta, doar ca sa scutiti o masa de pranz?

2 comentarii:

Anonim spunea...

Asta vara cand am fost la Bulgari si avem bufet suedez la micul dejun, prietena mea isi lua pentru fetita ei care mai manca si pe la 10 pe plaja cateva prajiturele, chec, chestii din astea. Nu a oprit-o nimeni, numai ca mie imi era rusine sa iau pentru copii mei, si copiii indiferent ce le-as fi dat eu, ei ar fi mancat din ce manca fetita prietenei :D . A rezolvat ea situatia si de a doua zi a inceput sa ia mai mult :)

Coana Zoitzica spunea...

@ nina: si-a cumparat si geanta potrivita pentru asta? oricum la bulgari nu se pune, ca sunt numai romani acolo ;)