Nu stiu daca ar trebui sa fiu speriata, nu stiu daca ar trebui sa fiu fericita, nu stiu daca ar trebui sa fiu.
La 5 ani visam sa am 15 ani, la 20 visam sa am 25, la 25 visam sa am 30, acum, aproape de 30, ma tem.
Ma apropii de pragul inalt al celor 30 de ani, cu frica in suflet ca nu indeplinesc conditiile sa fiu admisa, dar si cu speranta ca lucrurile vor fi altfel.
Din momentul 00.00 al zilei fatale in care schimb prefixul, ar trebui sa pot sa fac tot ce n-am facut pana acum, fiind speriata ca e prea devreme, si ar trebui sa nu mai fac lucrurile infantile neprotrivite prefixului 3.
Din momentul 00.00 ar trebui sa pot sa port unghiile rosii fara sa ma deranjeze la privire, ar trebui sa folosesc rujul rosu cu zambetul larg, ar trebui sa pot sa port blondul, fara teama de a parea pitzipoanca, ar trebui sa mi se spuna sarut mana, fara sa ma mai deranjeze, ar trebui sa ...
Aceasta ar trebui sa fie anul meu, anul de care sa-mi amintesc la batranete ca fiind "acel an", anul in care sa nu mai fug de iubire si sa nu il mai astept pe Fat-Frumos calare pentru ca el merge cu metroul, anul in care sa nu-mi caut doar un loc unde sa fug ci sa imi caut caminul, anul in care sa-mi asum responsabilitatile acelea mari, nu cele de la birou-alea au fost asumate mai de mult, anul in care sa vad Roma, pas cu pas fara sa ma grabesc, sa ma asez pe scarile inalte din colturi racoroase, sa privesc scuterele vuind pe strada, sa savurez o inghetata linistita, sa pierd noapte pe strazile ei si sa-i ascult freamatul si linistea diminetii, anul in care sa uit sa dorm oricat de obosita as fi, anul in care sa uit sa plang, anul in care sa adun riduri multe in jurul ochilor de la prea mult ras, anul in care sa beau sampanie dimineata doar pentru ca vreau, anul in care sa nu ma opresc sa ma intreb daca este bine ce fac sau nu, ar trebui sa fie anul meu.
Mi-au furat anul cu criza lor, cu alegerile lor, cu minciunile lor, cu afacerile lor, cu televizoarele lor, cu stirile lor, cu crimele lor, cu violurile lor, cu razboaiele lor, cu vietile lor.
E anul meu, de ce mi l-ati furat? Nu vreau sa-mi amintesc de voi la batranete, de voi libidinosi si cu probleme false, de voi slinosi mintindu-ma parsiv, de voi avari furandu-mi mie anul.
4 comentarii:
Nu mai plange, ca nu-i totul pierdut. Nu trebuie sa-ti pese tie de criza lor. Tu trebuie doar sa-ti vezi de anul tau. Si sa ai grija ca anul tau, sa fie in fiecare an al vietii tale.
Hei, e doar al tau fiindca sunt intrebarile si framantarile tale, iar bucuriile vor fi tot doar ale tale. Am fost pe-acolo pe la aia 30 si sa stii ca e bine, eu abia acum la 32 m-am speriat, si sa stii ca "sarutmana" tot ma mai deranjeaza... Trebuie sa fii doar mandra de ce esti. Si 2009 e un an frumos, de exemplu e singurul an in care a existat un curcubeu in februarie in Bucuresti, si dublu pe deasupra :-), poate-a fost chiar pentru tine! (http://www.videonews.ro/public/5574)
Anul tau este in fiecare an, de fapt fiecare zi este ziua ta. Stiu ca dupa aceasta varsta incep intrebarile si poate putina teama dar nu ai de ce sa iti faci griji. Este doar in mintea noastra mai greu pentru ca vrem mai mult, vrem sa-i putem da in cap cocalarului care scuipa pe strada sa ii dam un pumn in gura si sa-l bagam dupa gratii pe parlamentarul sau politicianul mincinos care isi umple buzunarele pe spatele nostru, vrem sa iubim cu adevarat, vrem o familie (cei care nu o au inca). Nu ti-a furat nimeni anul si nu te lasa pe tine sa ti-l furi singura.
@nina: imi vad de anul meu nina, nu plang constat.
@dili: a fost pentru mine sigur. cu saru'mana am ceva probleme, ca in ziua in care am implinit 25 de ani mi s-a cerut buletinul cand am cumparat tigari, nu poti sa-ti imaginezi ce am simtit.
@tree: bun venit. daca ai stii cat imi doresc sa-i mut falca cocalarului care scuipa pe strada, fara sa ma gandesc ca-mi baga altu cutitu in spate. e anul meu si nu las pe nimeni sa mi-l fure...si ziua mea e in fiecare zi, crede-ma.
Trimiteți un comentariu