Munich si fumatul

Hai ca m-am starnit si nu ma mai opresc, dar ramasesem restanta cu ceva poze si povestiri din mini-vacanta.
Am plecat cu C la Munich, fiind doua schioare exceptionale nu ne inghesuim pe partie cu toti "meseriasi", asa ca noi, in plin sezon, mergem sa pozam pietre, sa facem shopping si sa bem bere. C a cumparat de pe aeroport, la plecare, o carte scrisa de Mike Ormsby- "Grand Bazar Romania" sau cum ne vede un jurnalist englez pe noi, mioriticii, unde autorul descria surprins disperarea romanilor cand coboara din avion sa fumeze o tigare. Asa am fost si eu si C, in cautarea inchisorii (cutia din sticla) de pe aeroport, unde sa fumam o tigare. Am gasit-o si ne-am linistit, am plecat la tren si ne-am indreptat voioase catre gara din Munich de unde urma sa luam un tren catre o alta destinatie.



Stupoare? Nu. Era de asteptat ca in gara sa nu se fumeze. Ok. Gara nu arat cum arata gara din Bucuresti, este curata, plina de oameni si nu de tigani (rasista my assssss), cu multe magazine si fast-food-uduri, dar si cu patratele galbene desenate pe peron, departe de magazine, unde aveai voie sa fumezi.
Ne aliniam noi acolo, de parca eram puse la colt de invatatoare, si incepem sa fumam tacticos. Eram privite precum leproasele, ciumatele sau martienele (cu siguranta prima fiinta vie descperita pe Marte este femela, cum altcumva?).
Wtf. Pana la urma nu am omorat pe nimeni si e dreptul meu sa fumez, iar daca voua nu va place, sa fiti sanatosi dragi mei nemti, nici mie nu mi-ati placut cu atitudinea asta si cu interzicerea fumatului in restaurante sau cluburi.
Revin cu compleatri unde am ajuns cu trenul si daca se fumeaza acolo. In tren nu se fumeaza, doar ce credeati?
Puteti ghici unde am ajuns?