Rezoluţie, bilanţ, neamţ

La final şi, implicit, început de an fiecare vietate cu constiinţă de pe planeta asta îşi face un bilanţ şi dă o rezoluţie pentru noul an. Nu aveam nici cea mai mică intenţie să fac bilanţul anului 2011, dar am tot fost întrebată cu ce mă pot mândri pe anul ce tocmai s-a încheiat.


sursa



Şi cum mă gândeam eu ce am făcut anul trecut, fără să iau în calcul casă, maşină sau copil/soţ, astea cică sunt chestii cu care te mândreşti toată viaţa, mi-am dat seama ca am lucrat cu conturi înafara bilanţului (cine ştie, înţelege).

M-am gândit de 3-4 ori să mai cumpăr ceva în casă, dar nu să schimb casa, am vrut să schimb maşina tot de 3-4 ori, dar m-am răzgândit, iar la ultimul capitol ... sunt încă la studiul de fezabilitate, sper doar să nu fii fost "mânărită" licitaţia.

Aşadar, nu am făcut nimic important anul trecut. Am fost cetăţean model, mi-am plătit taxele, nu m-am îmbolnăvit, nu am participat la mitinguri şi greve, am întors obrazul de câte ori a fost nevoie/necesar.

Şi pentru anul acesta ce planuri am? Este genul de întrebare stupidă care se încadrează la categoria "unde te vezi peste 5 ani".

Anul acesta mi-am propus să "DA" şi să "NU", dar mai ales să "POATE", că prea mă scoate de pe axă cuvântul rezoluţie.

Chiar nu pricep de ce cuvintele importante trebuie să conţină şi litera "Ţ". Rezoluţie, bilanţ sună a final, început şi nimic între. Sau între ele este ţ-ul de la viaţă? 

Ţţţţ ... numai neamţul ală mic (Alzheimer) să nu ne ţiuie la "ţinal".