Plaiuri mioritice

Concediul meu pe vara aceasta s-a terminat, dar amintirile raman mereu.
Anul acesta, spre deosebire de ceilalti ani, am ales sa merg in nordul tarii, sa cutreier munti si vai, sa ascult iarba cum creste.
Nu am sa spun cum a fost, fiecare traieste concediul in felul lui, dar pot sa va recomand sa mergeti.
Mai jos va las cu o imagine care face cat o mie de cuvinte.

Doamna din imagine statea pe o banca, pe una din ulitele pe care am intrat din greseala. Nu astepta turistii straini sa o fotografieze, asa e viata ei de zi cu zi.

Concediu placut!

Isn't it ironic

Ca urmare a articolului de ieri, am fost apostrofata ca vorbesc vulgar, ca aam scazut nivelul, ca nu asa ar trebui sa vorbeasca o doamna. Eu am intrebat care doamna, dar ... Lasand gluma la o parte, apostrofarea a fost facuta pe mess si nu aici, asa cum mi s-ar fi parut normal.
Am recitit ce am scris si nu gasesc nimic vulgar in el, dar poate ma insel eu. Exista nuante, exista trimiteri, dar asta tine de imaginatia fiecaruia.
Nu ma pot face vinovata ca orasul din Croatia poarta acel nume.
Nu ma fac vinovata nici de gandirea oamenilor, nici de cautarile lor pe internet sau de ceea ce-i anima.
In schimb, ma fac vinovata ca mai cred si acum ca putem sa ne schimbam,si sa renuntam la aceasta falsa si mult prea exagerata pudoare.
Banuiesc ca trebuie sa fie un sentiment placut sa faci morala, sa arati cu degetul, dar la sfarsitul zilei sa tragi draperiile, sa stingi lumina si sa cauti filmele cele mai dezbracate de pe net.
Si asta nu ar fi nimic daca persoana care se pretinde de o inalta factura morala, nu ar folosi zilnic zeci de expresii si semne nu tocmai decente.
Stiti babale care merg duminica de duminica la biserica, care iti spun ca esti nesimtita daca intri cu fusta mai scurta in biserica sau care se incrunta daca nu te inchini la fiecare cuvant, acele babe evlavioase care te trimit la ala cu coarne chiar si in curtea bisericii?
Cum sa nu tresalte inima in tine cand vezi cum sporeste numarul lor, adunand acoliti din cele mai inimaginabile locuri?

Statistic vorbind

Curiozitatea m-a impins astazi catre un cotlon al blogului meu, unde apar tot felul de statistici. Stiu ca este de mult timp acolo, dar nu m-a pasionat statistica nici in facultate si nici acum, decat atunci cand statistic vorbind putem spune ca am iesit din cacao. Ce spun statisticele acestea?

• Cele mai citete postari, in ordine descrescatoare, sunt "Orasul Pula", "Cum se cuceresc barbatii" si "Ce inseamna ACCA".
• Cuvintele de cautare dupa care s-a ajuns pe site sunt "una mica", "unde te vezi peste 5 ani" si evident, cum altfel, "organul masculin pe post de oras".

Ce inteleg eu de aici?
Nu stiu daca se ridica la nivel de statistica, dar "statistic vorbind", oamenii doresc sa afle cat mai multe despre organ, apoi doresc sa afle cum sa cucereasca organul si ce studii trebuie sa faca pentru asta. Desigur, dupa ce au aflat ce studii sunt necesare in cucerirea organului si daca acesta trebuie sa fie de o anumita dimensiune, vine intrebare daca peste 5 ani tot in preajma aceluiasi organ se vor afla. Cum acest raspuns nu il pot stii, SIGUR exista un raspuns de incredere pe net.
Statistic vorbind, ne sta capul doar la .... invatatura. Sa va fie rusine 2 secunde daca v-ati gandit la altceva.

Atunci cand ...

... te astepti cel mai putin, atunci cand, de fapt, nu astepti nimic, atunci poti sa fii ranit in cel mai cumplit mod.

Atunci cand nu te astepti ca prietena cea mai buna, persoana cu care ai impartit tristeti si bucurii, sa lanseze cele mai cumplite zvonuri despre tine, atunci cand prietenul cel mai bun, cel pe umarul caruia plangeai cand totul parea sfarsit, se transforma in cel mai de temut dusman al tau, atunci cand barbatul caruia ii oferi totul alege sa plece miseleste, atunci cand omul care-ti pune lumea la picioare ti se pare un naiv si prost, atunci inseamna ca nu mai astepti nimic de la oameni. Nimic nu te mai poate misca, nimic nu te mai poate speria sau intrista.

Asta pana in ziua in care poti sa fii dezamagita chiar fara sa astepti nimic.
Pana in ziua in care limite pe care tu le cunosti sunt depasite de ceilalti.
.
.
.
.
Atunci cand asta se intampla, te intorci in carapacea ta, in locul cel mai confortabil si linistit pentru tine. E carapacea pe care ai ridicat-o in astfel de momente si care se regenereaza de la o lovitura la alta pana devine impenetrabila... pana cand TU devii de piatra sub zambetul fals.
... atunci cand nu-ti mai ramane decat o masca pe care sa o arati, din miile de masti pe care le-ai inventat si purtat ...


sursa



Poporul si televizorul

Realizez pe zi ce trece ca am facut scoala degeaba. Poate nu trebuia sa fac studi economice si sa incerc medicina, desi nu sunt sigura ca acolo lucrurile sunt cum scrie in carte. Toata teoria aceea pe care am acumulat-o timp de patru ani este egala cu zero in viata economica a tarii. Imi amintesc si acum discursul incurajator din primul an, tinut de un profesor de matematica, in care ne spunea ca tot ce vom invata in facultate nu se va aplica in viata de zi cu zi. Toate acele principii economice cum ca pretul este facut de cerere si oferta, sunt nule in anul de gratie 2011.
De cateva zile, presa vuieste de "presupusele" inundatii care vor fi in vara si cum vor afecta acestea pretul legumelor si fructelor. Daca nu era de ajuns ca pretul unui kilogram de rosii este 5 lei, acum a crescut la 7 lei, la acelasi taran, in aceeasi piata si cred ca si aceleasi rosii. Discutia a decurs frumos si am inteles ca el a scumpit rosiile ca nu stie cum o sa fie mai tarziu, ca a zis si la televizor ca o sa fie seceta. Mai conteaza ca un kilogram de cirese, de exemplu, culese din copacul pe care nu l-au stropit, nu l-au udat, nu l-au taiat, costa mai mult decat costa un kilogram de rodii sau de kiwi sau de ce orice alt fruct care nu creste in curtea din spatele casei si care este adus aici cu tirul sau cu vaporul. Este foarte adevarat ca tirul si vaporul consuma aer in loc de benzina, de unde si pretul mai mic la aceste produse.
De ani de zile, de cand am fost "silita" sa ma duc la piata, traiesc intr-o mare ceata. Nu am inteles nici atunci si nici acum, cand supermarketurile si hypermarketurile le iau painea de la gura, de ce taranii sau ce or fi ei prefera sa arunce produsele la gunoi in loc sa le vanda mai ieftin. Revenind tot la rosii, in fiecare toamna pretul la legume nu scade, iar daca nu se vand se arunca la gunoi, in loc sa fie vandute mai ieftin celor care doresc sa fac bulin sau zacusca. De ce isi arunca banii la gunoi????
Sa iesim din piata alimentara si sa mergem in cea imobiliara, unde preturile sunt date tot de televizor si sondajele unor site-uri mincinoase. Acum 2 ani, cand ma distram cautand casa , am vazut cateva apartamente care apar pe siteul "magazinul de case", si am sa dau exemplul acestui apartament. Pe site apare vandut la 72.000 euro, dar in 2009, anul in cand apare vandut, el era pe piata la pretul de 60.000 euro, si nici la pretul acesta nu reusea sa-l vanda. E doar un mic exemplu din multe case care apar pe site vandute, la unele dintre ele am fost personal, iar pretul comunicat de proprietari este cu muuuuuuuuuuuuuuuuuult sub cel de pe site. E "probabil" ca ei sa fii vandut la un pret mai mare, tinand cont ca piata a tot scazut din 2009, dar e sigur ca nu s-a intamplat asta.
Timp de o luna, toata presa a asteptat sfarsitul lumii, si a tinut sa ne informeze si pe noi. Unde intorceai capul, dadeai de o stire ca vine sfarsitul lumii, ca asa a spus un afacerist american, ce-si spunea pastor. Sfarsitul nu a venit, dar presa a dorit sa afle cum o sa petrecem sfarsitul lumii, cum am petrecut sfarsitul lumii si ce o sa facem acum ca nu a venit sfarsitul.

sursa

In fiecare zi ma bucur ca exista televizorul. In fiecare zi ma bucur ca la tara se prinde postul national de televiziune. In fiecare zi ma bucur ca exista Esca&co atfel nu stiu ce ne faceam, cine ne mai invata care e pretul corect. In fiecare zi ...

In tara lui BB

Să presupunem că tu, personajul principal, creşti într-o lună cât alţii în 3 ani şi ai avut ghinionul de a te naşte în ţara condusă de BB, într-o perioadă de criză.
Vezi lumina zilei pe 1 Ianuarie 2011 într-un spital de stat, părinţii tăi nefiind cei mai bogaţi români, alături de încă 20 de suflete. In cele 24 de ore cât stai în spital, ai un singur gând, să scapi din încăperea aceea mică şi insalubră, unde nu poţi să închizi un ochi că plânge una sau te ia una în braţe sau, chiar, se bese una. Proaspăt fiind pe lumea asta, îţi imaginezi că ăsta e tot plânsul, băşitul şi orăcăitul pe care o să-l auzi în viaţa asta.

Ai învăţat să mergi şi să vorbeşti, dar părinţii nu te lasă la joacă în faţa blocului, aşa cum îţi spun că se jucau ei. De fapt, nu e nimeni in faţa blocului. Descoperi calculatorul şi o lume întreagă ţi se deschide. Toţii copii după care te uitai pe geam sunt acolo. Te doare spatele, mănânci numai chipsuri şi bei doar cola, dar ce viaţă minunată ai pe facebook.

Părinţii îi vezi doar seara, când vin de la birou nervoşi. Deşi eşti micuţ, mama ta s-a întors la munca şi asudă zilnic să-ţi cumpere ţie chipsurile cu bulină verde, lipsite de E-uri. Până la urma nu e o tragedie că mama s-a întros mai devreme la lucru, chiar dacă tu mai aveai ceva treaba cu chestiile alea mari şi pline de lapte. Trebuie să înveţi că viaţa nu e numai lapte şi miere, şi dacă nu te învaţă mama asta, atunci cine?

Tata începe să petreacă mai mult timp acasă şi vă bateţi pe unicul calculator. Nu prea înţelegi tu de ce bea  mult şi de ce bea numai bere din sticla mare. Iţi spune că e liber ca pasărea cerului şi începe să plângă. In fiecare seara se iubeşte cu mami, doar că în fiecare seară cu mai mult zgomot. Dimineaţa vezi şi tu că s-au iubit pe ochi, pe falcă, pe mână. Mama ar vrea să meargă la un consultant, dar tati o mai iubeşte o dată pe obraz.

Intr-o bună zi, vine un nene la uşă şi te întreabă dacă părinţii sunt acasă. Mami e la lucru şi tati e la crâşmă, răspunzi tu ca un adevarat adolescent. Nenea lipeşte pe uşă o hârtie, iar tu silabiseşti de pe ea "E..X..E..C..U..T.A...R.....E     S...I.L..I.....T...A". Spunea mama ceva de executare silită şi cum se ruga ea "Doamne doar de n-ar veni" şi uite că a venit. Sigur or să fie fericiţi amândoi când or să vadă.

Tata încearcă să se sinucidă după ce citeşte hărtia de pe uşă, dar rămâne agăţat între balustradele de la scări. După 3 ore de aşteptat salvarea, vecinii se hotărăsc să-l ducă ei la spital. Când să ajungă la spital, ia-l de unde nu-i. S-a desfiinţat spitalul, trebuie să meargă la următorul, care următorul e maternitate, dar poate totuşi îl primesc şi pe tata. Din păcate nu-l primesc şi mergeţi mai departe. Ajungeţi la spital, îl primesc, dar nu au sânge pentru transfuzii. Şi doctorii şi asistentele stau lângă tati, în sala de operaţii şi aşteaptă. Intr-o zi, două... până la urmă donează cineva o eprubeta de sânge, pentru un bon de masă sau o zi liberă. Noroc cu sărăcia din ţară că vine şi punga cu sânge pentru transfuzie.

Tati trăieşte. Mami a albit. Bunicii sunt la cură de slăbire. De la o săptămână la alta ei slăbesc şi tu nu înţelegi. Când îi intrebi, ei iţi spun că mănâncă sănătos şi mai puţin, aproape deloc, că nenea de la televizor le face un bine şi nu le mai dă atâţia bani la pensie.

Azi e prima zi de şcoală şi mami te lasă să mergi singur, că nu are voie să se învoieasca, dar te-a învăţat cum să traversezi şi ce să faci la şcoală. Ajungi la marginea străzii, vezi trecerea de pietoni la 20 de metri înainte şi ştii că eşti în locul potrivit. Şi te uiţi în stânga şi fugi. Fugi până ajungi pe partea cealaltă şi acolo te bucuri că tati te-a învăţat să joci ruleta rusească. Azi ai scăpat.

Invăţătoarea are o fustă veche, cum purta bunica în poze, şi 2 pantofi diferiţi. Uite, are şi o geanta cum avea bunicul când colecta taxele. Acum te simţi ca acasă, miroase a piele veche şi a haine ţinute prea mult la naftalină. Mamele de la careu spun că e bună şi fusta aia, că la leafa pe care o are bine că nu a venit dezbrăcată.

Şcoala e nasoală şi oricum ştii totul de pe internet. Acolo unde nu ştii, te ajută profesorii şi te îndrumă unde să cauţi pe internet. Mami ar vrea să mergi şi la facultate, dar şmecherii nu pierd vremea acolo.

Se apropie sărbătorile de iarna, iar tu, deşi eşti ditamai bărbatul, locuieşti tot cu părinţii. Şi te joci tot la calculator, desigur că alt joc. Şi ai votat aşa cum scria pe uşa de la scara blocului, că tu ai crezut că a scris administratorul. Şi e acelaşi nene la televizor. Şi bunicii sunt în Cartea Recordurilor - au rezistat cel mai mult fără mâncare. Şi tata tot ca-n tinereţe o iubeşte pe mama. Şi mama tot ca-n tinereţe ţipă când o iubeşte tata. Şi groapa din faţa blocului e tot acolo de când ai venit tu de la maternitate. Şi vecinul de la 3, ăla de a intrat acum în parlament, s-a mutat la vilă şi conduce un bemve.


Şi la 5 s-a mai născut un BeBe.