Pai cam asta este tristul adevar. Am asteptat vacanta, a venit, a plecat si noi am ramas cu cearcanele pana la glezne. Nu stiu ce au facut altii in vacanta, si nici nu ma intereseaza, dar eu m-am simtit bine.
Mi-am dezvoltat unele aptitudini (urasc cuvantul asta din clasele I-V, cand a trebuit sa-l pronunt de 100 de ori ca sa-l memorez), m-am odihnit, am cunoscut oameni noi, am baut cat pentru tot anul fara sa merg in patru labe, dar cel mai important, NU am facut retrospective ale anului trecut si nici liste de asteptari de la noul an.
Mi-am propus un stupid "carpe diem" in plina criza existentiala. Astept sa ma loveasca "big 30" si, in asteptare lui, am inceput sa schimb unele lucruri. Ma paste gandul unui blond platinat, sa ascund depresia si lipsa de interes sub scuza "sunt blonda". Am inceput sa folosesc ruj rosu, urmeaza oja rosie...cica astea ar fi marile avantaje ale varstei-daca nu arat ca o paparuda, inseamna ca asa e.
In alta ordine de idei, am inceput anul cu un mare chiul de la birou-nu de placere, ci tintuita la pat de o raceala rebela. Cum azi e marti si e prima zi de munca pe acest an, va imaginati chef pe mine. Poate ar trebui sa mentionez ca maine fac pauza la munca, este o zi aducatoare de cadouri pentru mine si sper sa o petrec in compania prietenilor (doar daca aduc cadouri).
Mi-e dor de o mare vacanta, fara telefon si fara gandul ca ma intorc la birou. Cred ca am inceput bine anul, deja imi doresc vacanta. Asta nu poate fi decat foarte bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu