Las' ca stiu ca la salcami si nu la romani va gandeati, dar asta mai la primavara. Constat cu stupoare ca in ultimii ani, in cartile de specialitate si-a facut loc un nou diagnostic- stresul. Nu stiu de unde vine, dar am o vaga banuiala, si nici cum arata, stiu doar ca in ziua de azi cand ii spui cuiva ca e stresat parca i-ai spune ca are ciuma sau lepra. Asa de raspandit e fenomenul, unde intorci capul este unu' stresat sau stresant si noi fugim ca naiba de el sa nu se ia si la noi stresul lui. Si vine ziua cand iti spune un amic ca esti stresata, apoi mai vine o prietena si iti spune ca esti stresata, iar cand vine mama si iti spune asta, e clar: esti stresata.
Pai cum adica esti stresata si nu mai rezisti pana la rasarit in cluburi (ametitii care mai sunt dimineata acolo ori n-au stresuri ori au prafuri), cum adica iti cade parul de poti sa faci peruci naturale in fiecare luna, cum adica esti obosita vinerea la ora 10 seara, cum adica nu poti sa faci ce faceau si mamele si bunicile noastre-sa mergi la munca, apoi la cumparaturi, sa speli de mana o cada plina de rufe, sa faci 3 feluri de mancare (nu la microunde), sa faci temele cu copiii tai sau ai vecinei, sa afli ultimele stiri de pe scara blocului, sa calci 3 camasi si sa te asezi zambind in pat langa mandru si sa mai prestezi si cu miscari artistice nu sa stai ca scandura langa el si in final sa te trezesti la 5 dimineata sa pregatesti micul dejun, cafeaua, faci ghiozdan, duci copiii si mergi si tu la birou? Pai cum adica nu poti sa faci toate astea singura si trebuie sa te ajute mama sau ma'mare sau o femeie la curatenie? Cum adica ai uitat ca azi aveai programare la dentist? Cum adica esti stresata?
Pai cum sa nu fii stresata cand ajungi la birou dupa 1 ora de stat in trafic sau dupa 1 ora de rupt haine prin autobuzele inghetate sau urat mirositoare? Cum sa nu fii stresata cand primesti zilnic cereri care trebuiau rezolvate ieri de parca tu esti mama omida si ai citit in p*sat dimineata ce trebuie sa faci peste zi la birou? Cum sa nu fii stresata cand ai 5 carduri in portofel, fiecare cu pin-ul lu, diferite intre ele ca asa recomanda banca, de ajungi sa gandesti ca in Matrix? Cum sa nu fii stresata ca trebuie sa si pui ceva pe cardurile alea si nu mai stii contul si faci o agenda cu toate conturile, dar ii pui un lacat cu cifru si tre sa tii minte si cifru? Cum sa nu fii stresata ca ai un pin si la telefon si daca se inchide si ai uitat codul, adio telefon si umbla sa iti iei altul si sa recuperezi agenda si mesajele de la amant? Cum sa nu fii stresata cand vrei sa intri pe internet si vrei o melodie sau sa vezi ceva si te roaga sa te inregistrezi, si folosesti alt nume si alta parola si uiti parola, ca ai atatea parole in cap ca poti sa scrii un roman, dar ale naibii daca ti le amintesti cand ai nevoie de ele? Cum sa nu fii stresata cand stii ca porti 39 la pantof si in fiecare magazin ai alt numar si innebunesti sa-ti iei si tu o pereche de galosi, nu mai conteaza numarul, ca oricum stiu altii ce numar ai, numai tu nu? Cum sa nu fii stresata cand brelocul de chei nu mai este doar un breloc ci arata de parca ai avea cheile Raiului acolo, ca ai cheie si de la casa si de la cutia de scrisori si de la intrarea in bloc si de la iesirea din bloc si de la florile de la 3 si de la intrarea in birou si de la sertarul din stanga jos sau dreapta sus? Cum sa nu fii stresata cand ai ajuns de la o poseta precum doamnele din filme sa umblii dupa tine cu trolerul ala cu care pleci in concediu, ca ai atatea lucruri importante in el de la ruj, telefon, agenda, un senvis de acum 2 saptamani, patentu' pentru tocuri, sulu de hartie igienica ca sunt rare ecologicele, o invitatie la nunta de acum 4 ani (intre timp au si copii) si cate si mai cate si iti lipseste puiul de gurlui? Cum sa nu fii stresata ca mergi la magazin si vezi 300 de tipuri de sampon si toate sunt bune pentru parul tau si nu stii pe care sa-l mai iei? Cum sa nu fii stresata cand ai 5 telefoane, 3 blackberry si 2 laptop-uri dupa tine si urla toate in acelasi timp de zici ca esti centralista de la Apaca si ai naibii astia cu acoperirea lor ca e peste tot, si la Cuca Macaii si la Cannes? Cum sa nu fii stresata ca deschizi televizorul si o vezi pe rapandula ca-si pune geanta'n cap si se hlizeste ca o tuta ca nu stie engleza si asta doar pentru ca adeschis picioarele si gura la timp, iar tu tragi ca proasta la birou 12 ore pe zi si nu te observa nimeni? Cum sa nu fii stresata ca mergi si tu ca o doamna pe strada si trece gibonu pe langa tine intr-un X6 si te intrebi ca proasta cum si-a luat ala carnetu cand inca se semneaza cu degetul, iar tu lustruiesti bancile scolilor si mergi cu autobuzul? Cum sa nu fii stresata cand mergi pe strada si tzoparlanul din fata ta scuipa semintele direct pe pantofii tai? Cum sa nu fii stresata cand vrei si tu o casa (patru pereti nu mai mult, de caramida sau de bca de preferat, ca aia de carton nu se pun) si umblii de nauca sa iei un credit si cand il obtii constati ca o sa stai acolo toata viata, ca nu mai ai bani sa mergi nici la wc la Universitate? Cum sa nu fii stresata cand vrei atat de multe si poti atat de multe, dar ziua are numai 24 de ore, iar tu ai cam avea nevoie de 38 de ore? Cum sa nu fii stresata cand te intreaba unu' de ce esti stresata?
Si uite asa, cand te destresezi, o iei incet pe strazi, dai buna ziua la plopi (nu e vorba mea, e citat din clasicii in viata), vorbesti singura ca te-ai obisnuit cu casca in ureche, dar ai uitat nu mai e acolo, bati cu degetele pe marginea bordurii si te minumezi ca au aparut tastaturile cu jeg incorporat, zambesti la statuile din mijlocul orasului si dezbati politica cu Misu (Mihai Viteazu) la Universitate.
Aviz amatorilor: platesc bani buni pentru a testa masina timpului si intoarcearea in timp; perioada este la alegerea inventatorului, dar nu mai tarziu de 1900; acceptam orice propuneri. Asteptam provincia!!!
6 comentarii:
Mai, si postul asta mi-a placut mult, ai talent, coerenta in gandire si exprimare, iar de condimente nu duci lipsa:cand sunt piparate, da' rau! cand sunt dulci (ah, asta nu e condiment, scuze!), cund sunt hooooot (cred ca folosesti oarece tabasco sau piri-piri). te pup si asteptam urmatorul post!
din nou, mersi mult georgi. e dupa starea de spirit, iar acum ma cam simt stresata si ma port ca un arici.
Cum spui si tu, cum dracu sa nu te simti stresata daca traiesti in Romania! Uite vorbeam chiar acum cu o prietena pe blog, plecata in Anglia de ceva vreme. Spunea ca ea simte ca nu mai apartine Romaniei deloc! Si eu simt ca nu as mai putea trai in Romania, nu as mai face fata problemelor de acolo si felului in care sunt abordate, as suferi cumplit. Nu sunt snoaba, chiar asa simt, sa ma ierte Dumnezeu, dar daca nu as avea parintii acolo, nu m-ar mai lega nimic de tara aia!Iubesc Romania, si romanii, dar aia de pe vremea lui Stefan cel Mare si a lui Mihai Viteazu, chiar pana mai incoace la Cuza! dar hibrizii astia de cocalari, scuza-ma dar nu ma simt conationala cu ei. Iar oameni ca tine, ca Dili, si altii cu care vorbesc pe blog, au ajuns minoritate, si toti isi fac destinele prin alta parte, sau macar incearca, iar daca nu reusesc se simt frustrati si marginalizati de tiganii cu Q7, asa cum am vazut multi pe net! Se simt dati la o parte in propria tara, pentru ca simt si ei ca tara asta nu le mai apartine, le apartine tiganilor si cocalarilor si hotilor!Ce soarta cruda a avut tara asta! Inca ma doare! ce umilinta pentru cei care au luptat sa ne pastram limba si Dumnezeul, cand juma de Europa era pasalac turcesc, se inchina la moschee si nu aveau voie sa-si foloseasca limba strabuna ca limba oficiala. Cred ca se rasucesc in maormant cei care au murit pentru asta!
chiar vorbeam o data cu prietenii ce ar fii sa ne cumparam o insula mai mare si sa plecam acolo cu totii, fiecare sa-si ia prietenii si cunostintele si sa ne facem propria comunitate (precum in Beach). intrebarea e ce s-ar alege de tara asta? si-ar schimba numele in "Pitziroanca", imnul ar fii "of viata mea", presedinte ar fi un mezel sau o minune si ar deveni groapa de gunoi nu a europei, ci a lumii. trebuie sa se creeze un echilibru, ca atfel toate maimutzele astea se catara in varful copacului.
Miss, esti tare, parca te auzeam tipand de stres cu parul arici tot postul asta, mi-a placut enorm!!! Sa stii ca eu obisnuiam sa caut cu colegii la serviciu insulite de vanzare si pebune daca nu erau ieftineeeee..... unu' prefera mai stancoasa, eu mai paduroasa... si paf intra bossu' si noi clickaiam rapid pe-un outlook sau pe vreun tabel da' nitel mai fresh ca-nainte.
Da' vorba ta, sa ramanem sa dam maimutele jos din plop ca altfel e pacat de frumusata tarii.
Super.
Georgi, onorata, da' de oameni ca mine rad altii ca-s fomeie cu copchii si stau de blogareala. Te pup!
@ dili:am ras de cioroianu cand a zis sa duca tiganii in desert, dar saracu gandea cu glas tare ceea ce dorim noi toti. stiu ca sunt ieftine, mai ieftine ca un teren in pipera, daca se aduna toti prietenii.
Trimiteți un comentariu