vineri, 10 aprilie 2009

Femeia de langa mine

Privesc in jurul meu si, ingrozita, ma las cotropita de alte si alte nume si figuri.
Sunt numele femeilor puternice din jurul meu care, printr-o ironie a sortii, se lupta in fiecare zi cu o boala crancena, cancer la colul uterin sau cancer la san.
Sunt femeile din jurul meu si al tau, mamele noastre, bunicile noastre, prietenele noastre, amicele noastre, matusile noastre, simple necunoscute.
Sunt femeile pe care pana mai ieri le indrageam, azi le admiram.
Le admiram daruirea cu care lupta impotriva unei boli necrutatoare, conduse doar de un instinct, nu cel de supravietuire, ci cel de mama.
Sunt femei pentru care nu mai exista "eu", ci exista "copilul meu", pentru el lupta si indura orice tratament dureros, orice tranformare fizica, orice privire, orice.
Sunt femei care, uneori, inceteaza sa mai fie femei prin fizicul lor si sunt femei prin copiii lor.
Am invatat sa lupt alaturi de ele, la inceput cu lacrimi, apoi cu dojeneli, iar mai tarziu, cu zambete.
Intai am plans in fata femeii de langa mine si am simtit in privirea ei toata durerea, nu a bolii ce ii macina feminitatea, ci a neputintei de a schimba ceva.
Pe urmatoarea am dojenit-o pentru intarzierea cu care s-a prezentat la medic si am simtit ca ii distrug si ultimul efort de a lupta cu boala.
Apoi am invat sa rad alaturi de ele, sa transformam boala intr-un joc de puzzle, sa ma ascund in colturi intunecate si sa plang, ca apoi, sa ies cu zambetul pe buze si sa luptam.
Am invatat de la ele ca nu exista varsta de a lupta sa traiesti, sa te bucuri de viata, sa inveti lucruri noi si sa fii femeie.
Am invata de la ele ca poti fii femeie prin ochii copiiilor, nepotilor, prietenelor, chiar si atunci cand iti lipseste un san.
Am invatat sa lupt cu ele, dar stiu ca, inainte de a lupta eu, trebuie sa lupte ele.
SI ELE LUPTA.
Si voi lupta si eu cu ele, asa cum stiu, cu zambete si incurajari, cu lacrimi pe la colturi, cu dojeneli din cand in cand.
Nu te uita pe strada dupa ele, nu incerca sa le ghicesti dupa ochii inlacrimati sau dupa hainele ponosite sau dupa zambetul trist.
Ele sunt mandre, sunt frumoase, sunt puternice, sunt inteligente, sunt FEMEI.
De astazi, voi lupta din nou, cu o femeie mult prea tanara sa moara.

6 comentarii:

nina spunea...

Poate prin vorbele tale, vei determina cumva femeile sa nu se mai puna pe ultimul loc, sa nu mai spuna ca nu au timp sau bani pentru a merge la medic. Se poate trai cu bolile astea, daca te duci din timp la medic si boala iti este decoperita la timp.

Anonim spunea...

Asta a fost Reporter Special de pe Anttena 3. Daca nu-ti pare prea mult , da mai departe
http://ridersonthesandstorm.blogspot.com/2009/04/sange-pentru-viata.html

Coana Zoitzica spunea...

@nina: stiu ca se poate trai, le privesc aproape zilnic, dar nu cred ca putem lupta noi in locul lor. apar la varste tot mai fragede si tot mai des, ceea ce ar trebui sa ne trezeasca un pic din somn.
este o boala, nu o crima si ele ar trebui sa inteleaga asta.

@joker: http://locapersiempre.blogspot.com/2009/01/sambata-donam-sange-benevolobligatoriu.html
am facut asta deja, dar aici e vorba de cancer si de cum lupti cu el, nu de sange.
multe femei nu fac testele la timp, iar cand descopera e prea tarziu si nu le poate salva nicio tona de sange, din pacate.

Dili spunea...

Emotionant, cat de mare e diferenta intre ceea ce crezi si ceea ce traiesti cand vine momentul... Nu poti sti decat cand treci prin asta, dar de putine ori gasesti intelepciunea de a intelege. Ai pus frumos in cuvinte ceea ce vezi atat de des!

Coana Zoitzica spunea...

@dili: am spus ce simt, atat. nu pot decat sa sper ca daca, Doamne fereste, intr-o zi as ajunge acolo, sa am putere asemeni lor.

Anonim spunea...

Sper sa nu fie adevarat :(

http://www.dob.ro/Articole/Entertainment/2305/Concertul-AC-DC-nu-a-fost,-nu-este-si,-cel-mai-probabil,-nu-va-fi