Nesimtitii revin

Miercuri, 30 Decembrie 2009, cu doar 39 de ore inainte de sfarsitul anului.
Drumul este liber, semn ca nu mai sunt multi "nebuni" la munca, vremea este frumoasa, taman buna de iesit in piata la miezul noptii.
Ajunsa la birou, deschid mail-ul sa citesc si ultimele mesaje de Craciun...stiu ca a trecut, dar tot mai primesc astfel de mail-uri.
Spuneam AICI cum fac romanii afaceri. Se pare ca nu stiu, nu ma pricep si nu voi reusi niciodata sa fac o afacere, imi lipseste abc-ul pe care il au acesti domni.
Iata ce am primit astazi de la ei :

LaPatruAce.ro - Cravate si butoni din matase Vincenzio Valente
------------------------------------------------------
Numărul comenzii: 333
Detalii comandă: http://www.lapatruace.ro/account_history_info.php?order_id=333
Data comenzii: Monday 20 December, 2009

Stimate client,

Va multumim pentru comanda. Coletul dvs a fost ridicat de FanCourier. Numarul AWB al expedierii este 32311XXX. Va multumim si va dorim o zi buna.

Comanda dvs a fost actualizată dupa cum urmează:

Stare nouă: Expediată

Dacă aveți intrebări sau comentarii pe marginea comenzii, vă rugăm să răspundeți acestui email.
Vă mulțumim că ați ales să cumpărați de la noi, vă aşteptăm să reveniți cât mai curând şi vă dorim o zi minunată în continuare.

Serviciul Clienți

LaPatruAce.ro

Mai trebuie sa spun ca livrarea, pe care o plateam eu, era garantata in 24-48 de ore? Doar ca nu se spunea nimic de momentul in care se vor hotara sa faca livrare.

Ca sa fie treaba ok pe ziua de azi, primesc un alt mail interesant:

Stimate client,

Va multumim pentru mesajul trimis. Porsche Finance Group Romania este o
organizatie care
apreciaza comunicarea directa cu clientii.

Solicitarea dumneavoastra va fi preluata pentru solutionare de catre un
operator al
Departamentului Relatii Clienti, care va reveni in cel mai scurt timp
posibil cu o
rezolutie.

Va multumim si va asiguram de intregul nostru suport!

Cu deosebita consideratie,
Porsche Finance Group Romania

Nu am cont, leasing, nici macar masina de la ei....

Imi scapa mie ceva sau asa e peste tot?

P.S. A sosit curierul cu pachetul de la Patru Ace, ar fi trebuit sa fie cadou de Craciun.

Depresie tratata cu indiferenta

Conform cercetatorilor americani si britanici, ciocolata, cafeaua si tigarile fac rau psihicului si induc starea de depresie...blablabla.
Neconform cercetatotilor americani si britanici, am sarit in marea depresie, aparent tipica varstei.
Tocmai am realizat ca a trecut anul si nu stiu cand. Nu mi-am dat seama daca s-a intamplat ceva anul acesta. Am fost mai ocupata decat Seinfeld, ocupata sa nu fac nimic, sa vorbesc despre nimic si sa astept sa treaca anul.
Probabil e depresia care apare atunci cand lupti cu toata puterea pentru ceva, obti acel ceva, te relaxezi si te intrebi incotro. Nu te uiti inapoi, nu regreti, nu ai remuscari, nu ai de ce pentru ca totul nu a fost decat un mare NIMIC.
Am devenit tot mai insensibila la surasul oamenilor pentru ca il simt fals. Am devenit insensibila la problemele lor pentru ca le nasc si amplifica din nimic. Am devenit imuna la complimente pentru ca mereu ascund ceva.
Sunt bantuita de fantomele trecutului, in cele mai diferite si stranii forme. Nu ma uit inapoi, nu regret dar reapar din ce in ce mai des atunci cand ar trebui sa fie de mult disparute.
Spre deosebire de anii anteriori, nu ma bucur ca trece anul. Nu stiu ce-mi va oferi anul viitor, dar nu cred ca .... imi poate oferi ceva mai bun. De fapt, nu mai bun ci poate doar mai usor de digerat si mai usor de trecut. Nu sufar obedienta de care dam dovada, modul in care ne aliniem frumos la coada sa cumparam cadouri, sa spunem replici celebre, sa trimitem sms-uri de sarbatori, sa cautam un vinovat cand vinovatul suntem noi. Cu cat incercam sa iesim din gloata cu atat mai mult ne afundam, si mai trece o zi in care ne spunem ca am intalnit oameni frumosi, ca am mutat muntii si ca am descoperit focul.
Singura dilema care-mi ramane este ca am reusit sa o fac de atatea ori pentru ceilalti, dar nu stiu daca voi reusi si pentru mine. Nu cred ca am puterea sa ies din mine si sa ma privesc obiectiv, sa-mi dau doua palme si sa-mi arunc un pahar cu apa rece pe ochi.

Have yourself ... more than ...

Less is more, isn't it?

No it isn't.

O tara de NESIMTITI

In Romania nu exista "clientul nostru, stapanul nostru". In Romania exista " clientul nostru, fraierul si prostul nostru".
Nu o sa ajungem niciodata in lumea civilizata, nu o sa invatam sa traim fara cozi pentru ca nu stim sa facem afaceri. Termenul de afacere, in Romania, este asociat idei de furt, smen, tras in piept si alte variatiuni. In Romania nu exista "gentlemen's agreement", nu exista scrupule, nu exista limita si nu exista afaceri. In Romania se dau tunuri, se pun tepe si se fura cu legea in mana, toate bazandu-se pe naivitatea CLIENTULUI.
In Romania, fiecare individ care fura, primeste mita, inseala in afaceri, promite si nu respecta, toti acei oameni care se vor "de afaceri" nu sunt cu nimic mai presus de bisnitari din fata de la Patria, de pe vremea lui Nea Nicu.
Am scris cum poti sa primesti o

tunsoare cu toti nervii din lume

, am scris de si am promis sa nu mai fac reclama..oricum ar fi ea, tot reclama se cheama.
Acum o saptamana, o colega de birou a facut o comanda online. Desi promisa livrarea in 24de ore, comanda a ajuns in mai mult de 48 de ore. Motivul intarizerii? Nu a primit niciun raspuns.
Luni m-am hotarat sa fac si eu o comanda online. O sa spuneti de ce nu merg la magazin. Raspunsul este simplu- cu 3 zile inainte de Craciun, numai in magazine nu-mi doresc sa fiu.
Pe site se "promite" livrarea in 24 ore prin
Fan Curier.
Astazi, miercuri, la 48 de ore de la comanda, sun la magazinul on line
"La patru ace"
sa intreb ce s-a intamplat cu comanda. Mi se raspunde la telefon si mi se spune ca nu este la birou, sa revin.
Dupa 2 ore, sun din nou. "Domnul" respectiv imita robotul telefonic si inchide.
Se pare ca nu mai exista limite in ceea ce priveste NESIMTIREA.
Nu, nu am platit online, am preferat sa platesc la livrare.
In ultimele 2 luni, am tot cumparat produse online, produse de o valoare mult mai mare, dar niciodata nu m-am lovit de o asemenea nesimtire.
As dori sa anulez comanda, dar ma tem ca "robotul" nu o sa inteleaga ce spun.
Daca asa vor sa faca afaceri, in vremurile acestea, chiar ma bucur ca a venit criza, poate mai scapam de nesimtititi, oportunisti si manageri dupa ureche.

Too young to die, too old to try ... 20 years ago.

Ascult de pe balcon comemorarile de la Televiziune.
Imi suna telefonul, ma uit cine este. Mama.
Au trecut 20 de ani.

In jurul pranzului, acum 20 de ani, telefonul de pe holul de la bunici a sunat rece. Am raspuns. Mama. Desi nu o vazusem de cateva zile si nu vorbisem cu ea tot de cateva zile, nu a vrut sa vorbeasca cu mine. A cerut-o pe bunica si atat.
Restul...

Nu stiu daca sunt o norocoasa ca existam atunci, nu stiu daca sunt norocoasa ca eram prea mica sa merg pe strazi, nu stiu daca sunt norocoasa ca nu am certificat de revolutionar.
Imi amintesc nebunia acelor zile si zambesc, oarecum nostalgica. Imi amintesc cearta dintre noi, copiii, legata de cine are mai multe artificii, imi amintesc mirosul de cozonaci si sarmale de pe scara blocului, imi amintesc ca ii cerusem lui Mos Gerila o alta bicicleta (primul Pegas cedase de la jumatate si voiam unul cu sha lunga..daca va mai amintiti), imi amintesc ca am furat 3 lei sa-mi cumpar o ciocolata Steluta, imi amintesc ca se facuse coada la complex si am mers toti copiii sa ne asezam- nu stiam ce se va vinde, dar era o coada si noi trebuia sa ne asezam.
Mi-o amintesc pe Nasa T. cum a iesit pe scari si a strigat ca a cazut Ceausescu. Atunci s-a oprit timpul in loc, pret de secunde, nestiind daca sa ne bucuram sau nu. Toti vecinii au iesit din bloc si au inceput sa discute, cu radioul in mana, mai fugeau la televizor, mai discutau si apoi i-am vazut pe unii plecand. Nu-mi amintesc daca s-au intors cu toti cei ce au plecat. Noi, cei mici, am revenit la jocurile noastre, la regretul ca derdelusul din coltul blocului nu avea zapada pe el (era primul an fara zapada pe derdelus, de Sarbatori), la cearta pe artificii si la cererile catre Mos Gerila.
Atunci a innebunit lumea. In blocul de pensionari militari s-au pus yale la scara, usa de la apartamentul bunicilor s-a inchis pentru prima data de cand stiam eu, de fapt toate usile de pe scara erau inchise si trebuia sa sunam sa fim primiti (eu stiam ca pui mana pe clanta si intrii-asa era pana atunci), oamenii ascultau la radio si televizor in continuu, la complex nu a mai fost coada la bananele verzi, programul meu de joaca afara a fost redus si nu mai aveam voie sa plec din fata blocului, iar de la Policolor se auzeau bubuituri ("mama ce pocnitori mishto au aia" ne gandeam noi)

Nu-mi amintesc fetele parintilor atunci...

In loc de urari de sarbatori

Sunt pe punctul de a schimba ceva mare pe ceva mic. Nu stiu de ce, dar iarna pare o idee mai buna sa fie lucrurile mici. iarna si oamenii isi doresc sa fie mici, ca atunci cand aluneca pe gheata sa fie mai aproape de pamant. Nici nu vreau sa ma gandesc cum e sa cazi de la 1.90 m inaltime.

Asa este si cu ..., desi am sustinut ca una lunga este mai buna, iarna, una scurta, e numai suficienta.

Va trimit o "bucata" de iubire in loc de urarile sarbatori, si sper sa va placa.