După 20 şi ceva de ani de libertate, îşi spun cuvântul cei aproape 50 de ani de comunism.
Sunt învăţaţi să aşteptăm, să ni se dea, să primim, dar să nu facem nimic.
Şi aşteptăm.
Şi ni se dă, dar nu vedem ce ni se ia.
Şi primim, fără să muncim, dar pretindem că nu cerşim.
Ne-am obişnuit să cărcotim la orice, să vedem manipulări în fiecare veste, să fim mai catolici decât Papa, dar atei, şi să aşteptăm să cadă drobul de sare.
Şi am cârcotit când am fost obligaţi să ne cumpărăm cauciucuri de iarnă, unde trebuia să fie o afacere gândeam toţi.
A venit zăpadă şi au fost bune cauciucurile, doar că unii nu au înţeles că sunt cauciucuri de zăpadă şi nu de gheaţă.
Apoi a venit viscolul şi cei mai temerari au rămas blocaţi pe şosele. Nu contează că ei au plecat de nebuni, guvernul şi autorităţile sunt de vină că nu-i scot din nămeţi. Autorităţile să fie de vină că unii, Dumnezeu să-i odihnească, nu au vrut să-şi părăsească maşinile în mijlocul nămeţilor şi au murit degeraţi?
Cad ţurţuri în capul oamenilor pentru că Oprescu nu vine să-i dea jos. Noi nu punem mâna să dărâmăm ţurţurii care se fac la balcoane sau scările blocurilor, trebuie să vină o autoritate.
In faţa blocurilor sau pe trotuarele din faţa magazinelor e un trotuar de gheaţă. Cum să ieşim noi să aruncăm sare sau să îndepartăm gheaţa? Autorităţile sunt de vină că nu se ocupă.
Eu aştept primăvara, când autorităţile vor fi de vină că se topesc zăpezile şi sunt inundaţii.
Ce ne mai place să ne plângem de milă fără să ridicăm un pai, dar sărim ca arşi când francezii ne fac cerşători.
