Mesajul castigator

De azi dimineaţă, orele 9 trecute fix, am devenit mai bogată. De aici s-ar înţelege că sunt bogată, sunt dar nu în sensul material al cuvântului.
Devine greu să gestionezi bogăţia atunci când ea pică din cer. Nu ar fi prima dată când mă loveşte norocul şi, peste noapte, maşina mea e prea ieftină, apartamentul prea mic, iar hainele demodate.
Este un sentiment înălţător să ştii că ai câştigat la un concurs la care nu ai participat şi nu ai câstigat orice premiu ci premiul cel mare.
Azi am câştigat 50.000 lei la Bingo Metropolis. Evident că nu am jucat acolo niciodată şi puţin probabil ca numărul meu de telefon să fii foat scris pe un bilet acolo.


sursa



Săptămâna trecută am câştigat un VW Golf de la Altex. Evident că tot pe telefon am primit mesajul şi evident că a fost tot în jurul orei 9 dimineaţa.



Acum 2 săptămâni am câştigat o excursie la carnavalul de la Veneţia, nu-mi mai amintesc de la cine, posibil vreo margarină pe care n-am mâncat-o niciodată.



În perioada sărbătorilor de iarnă am câştigat cel mai valoros premiu. O companie de telefonie mobilă mă declarese câştigatoarea premiului de 100.000 de Euro şi mă anunţa printr-un SMS. La 9 dimineaţa. Pe numărul de telefon al altei companii de telefonie mobilă.

Acum, că nu mai duc grija banilor, aştept să primesc Golful şi, în câteva zile, să plec la carnavalul de la Veneţia, mă macină totuşi două întrebări:

• de ce sunt anunţată că am câştigat numai la ora 9 dimineaţa?
• de ce nu am câştigat încă o parcela pe Lună?

Aproape săptămânal sunt vizitatorul cu numărul un milion al nu ştiu cărui site şi, desigur, câştig marele premiu, dar astea sunt mizilicuri săptămânale, să am ce pune pe masă până la următorul mesaj în care mai câştig ceva.

Inside job - Romania

Revoluţiile nu pornesc de la sine, oamenii nu ies în stradă în grupuri organizate, iar cine are ochi să vadă şi urechi să audă, poate mai are şi cuvinte să povestească.


sursa



A venit criza, a venit FMI, au început şi terminat tăierile şi mai rămâneau privatizările.
Ziarul financiar publica vinerea trecută articolul acesta.  La 22 de ani de la revoluţie, privatizările s-au transformat în listări şi nu vânzare directă către un nene. Comisioanele au rămas.

Încep manifestaţiile la Piaţa Universităţii. Manifestaţii apolitice.

Prima companie scoasă la "noua privatizare" este Romgaz. Urmează alte compani profitabile ale statului, multe deţinute PRIN Fondul Proprietatea. Doar că statul nu mai deţine Fondul Proprietatea, nici măcar putere de decizie nu mai are acolo.

Ce legătură este între manifestările din ţară şi "noile privatizări"?

Orice investitor, înainte de a lua decizia de cumpărare, se uită la ceea ce se întâmplă în ţară. Şi atunci negocierea este alta:

• cumpără, dar la un preţ foarte mic, doar comisionul rămâne mare;
• nu cumpără şi aşteaptă vremuri mai bune.

Din cele două variante, puteţi să faceţi orice scenariu vreţi, negativ, de genul - unii ne vând pe gratis, dar încasează bani frumoşi în buzunarele proprii, că alţii agită spiritele şi speră să ajungă ei să încaseze comisioanele, sau pozitiv, de genul ...

Nu e un "inside job", e pură coincidenţă ... pentru cine mai crede în coincidenţe.

Rezoluţie, bilanţ, neamţ

La final şi, implicit, început de an fiecare vietate cu constiinţă de pe planeta asta îşi face un bilanţ şi dă o rezoluţie pentru noul an. Nu aveam nici cea mai mică intenţie să fac bilanţul anului 2011, dar am tot fost întrebată cu ce mă pot mândri pe anul ce tocmai s-a încheiat.


sursa



Şi cum mă gândeam eu ce am făcut anul trecut, fără să iau în calcul casă, maşină sau copil/soţ, astea cică sunt chestii cu care te mândreşti toată viaţa, mi-am dat seama ca am lucrat cu conturi înafara bilanţului (cine ştie, înţelege).

M-am gândit de 3-4 ori să mai cumpăr ceva în casă, dar nu să schimb casa, am vrut să schimb maşina tot de 3-4 ori, dar m-am răzgândit, iar la ultimul capitol ... sunt încă la studiul de fezabilitate, sper doar să nu fii fost "mânărită" licitaţia.

Aşadar, nu am făcut nimic important anul trecut. Am fost cetăţean model, mi-am plătit taxele, nu m-am îmbolnăvit, nu am participat la mitinguri şi greve, am întors obrazul de câte ori a fost nevoie/necesar.

Şi pentru anul acesta ce planuri am? Este genul de întrebare stupidă care se încadrează la categoria "unde te vezi peste 5 ani".

Anul acesta mi-am propus să "DA" şi să "NU", dar mai ales să "POATE", că prea mă scoate de pe axă cuvântul rezoluţie.

Chiar nu pricep de ce cuvintele importante trebuie să conţină şi litera "Ţ". Rezoluţie, bilanţ sună a final, început şi nimic între. Sau între ele este ţ-ul de la viaţă? 

Ţţţţ ... numai neamţul ală mic (Alzheimer) să nu ne ţiuie la "ţinal".

Iarna nu-i ca vara

Asa cum spunea "poetul" nostru national, iarna se dovedeste a nu fi ca vara. Din ce ratiuni, altele decat asezarea pe meridian, nasterea sub o stea norocoasa cazatoare si mostenirea daco-romana, iarna nu este ca vara.
Ca iarna nu-i ca vara, simtim in calorifere, buzunare si munca.
An de an, dar absolut (mai absolut ca vodca) in fiecare an, iarna nu-i ca vara si ne gaseste nepregatiti. Ba ninge si nu avem sare sa dam pe strazi, ba vine frigul si nu s-a aerisit instalatia de caldura, ba vine 31 decembrie si ne dam seama ca se termina anul.
31 Decembrie va pica pe 31 decembrie in fiecare an, cam asa cum un om e nascut de ziua lui, cam asa si cu 31 decembrie. Fix la o saptamana dupa Craciun, dupa masa imbelsugata si plina de colesterol, vine sfarsitul... anului.
Pe unii ii prinde nepregatiti, cam ca in fabula cu greierele si furnica, si se trezesc ca maine, poimaine e revelionul si ei mai au niste chesti de facut. Bine, chestiile respective se puteau face si acum o luna, doua sau jumatate de an, dar unde ar mai fi farmecul sfarsitului de an...
Am Aveam in playlist colinde, muzica linistita, cat sa intru si eu in ton cu perioada asta de "dolce far niente", dar au aparut metalele grele, oamenii care te scot din "pijamaua" in care ai venit la birou ca si-au amintit ca vine sfarsitul anului.

... si-a zburat puiul cu ata, si s-a dus si starea mea cu el.
Abia astept sfarsitul lumii, sper sa fie cum au spus mayasii, sa vezi atunci cum isi amintesc toti ca mai au ceva de facut.
Putem sa cerem o derogare si sa mutam sfarsitul anului cu 2-3 lunii, pana pe 31 Martie?
Dar cu mayasii, putem sa purtam o discutie cu ei si sa le solicitam o amanare de 2-3 ani?

Vine sau nu vine "Salvarea"?

In urma unor evenimente grave si cand totul este la limita, iti dai seama care sunt minusurile importante ale unui sistem. Vezi minusurile la tot coltul, dar cand esti presat de timp, acele minusuri fac diferenta dintre viata si moarte.

Vineri, in urma unui telefon la 112 prin care se solicita o salvare, am asteptat nici mai mult nici mai putin de 35-40 de minute sa apara "minunea alba cu giforar".

De ce am chemat salvarea? Un "mic" infarct, deci nu era necesara prezenta salvarii in scurt timp. Si daca ma gandesc bine, cred ca era si departe spitalul de la care a plecat, la vreo 5-6 kilometri si era si ora pranzului cand doar autobuzele sunt pline de pensionari. Deci niciun motiv sa ajunga mai repede.

Sa mai spun ca a trebui sa dam indicatii unde sa vina? Sa mai spun ca atunci cand a venit salvarea, au fost de fapt 2 salvari? De ce au venit 2, habar nu am.
O sa intrebati de ce nu am fugit cu persoana respectiva la spital. Sa spunem ca a fost ... o conjunctura nepotrivita pentru a face acest lucru.
Imi amintesc de un accident auto de acum 3-4 ani, cand sunam in disperare la 112 si le spuneam ca avem nevoie de salvare, iar cucoana de la telefon imi tot spunea ca a fost salvarea si a luat victimele. Salvarea fusese, luase victimele, dar din cealalta masina nu si din cea in care ma aflam eu. Dupa ce i-am spus ca este vorba de 2 copii, imi trimite o Dacie papuc de pe vremea lui Gheorghiu Dej, in care s-au inghesuit cu greu asistenta, copiii si mama copiilor.
Stiati ca in salvare nu au voie sa ia decat bolnavul? Atunci cand vedeti pe strada cate un disperat care se tine fix in spatele salvarii cu girofar si lumini pornite, lasati-l sa stea lipit de salvare, ca poate acolo se afla o persoana apropiata lui.
Uneori e mai bine sa treci pe rosu, sa nu dai prioritate, sa alergi pietonii pe trecere si sa te alegi cu amenda sau permis suspendat decat sa astepti salvarea care nu mai vine. Asta poate face diferenta dintre viata si moarte, depinde doar de conjunctura.

Ziua cand povestitori pleaca

Sunt printre putini norocosi care s-au nascut cu povestitori.
Cine sunt ei?
Sunt bunicii, matusile si unchii care mi-au spus povestile lor de viata, mi-au povestit cum au supravietuit pe front, cum au trait razboiul, cum s-au schimbat conducatorii, si asta cu mult timp inainte de aparitia Discovery Chanel.
Ei i-au facut nemuritori pe camarazii lor, pe profesoara de franceza, pe tiganul care vindea braga pe strazi sau pe Gigi Constantinescu.
Povestile lor le-au intrecut in frumusete pe cele ale lui Creanga, pentru ca erau povestile lor, erau aventurile lor, erau mostenirea mea.
Ei mi-au povestit de Rege sau de Balchik cu mult timp inainte sa deschid un manual de istorie sau sa ma uit pe o harta.
Intr-o buna zi, povestitorii se hotarasc sa plece, rand pe rand, lasand in urma povestile lor frumoase si tristetea ca nu le voi mai auzi niciodata.
Si cand credeam ca m-am plictisit, tot mai imi doresc sa aud povestea cu Gigi Constantinescu sau cu bombardarea triajului din Bucuresti sau cu tiganul care vindea pepeni si braga pe strazi.
Dar povestitori pleaca si imi lasa mie povestea lor sa o spun mai departe.