Pe sticla

Stiti cladirile acelea mari, din sticla, in care ajungem toti sa ne dorim sa lucram?
Suntem amagiti cu idea ca acolo exista o alta lume, care vorbeste altfel, care se imbraca altfel, care mananca altfel, care castiga mai mult.


sursa



Nu exista o alta lume, exista o lume plina de reguli si regulamente, iar cand te abati de la ele, esti, de obicei, regulat.

Oamenii aceia nu vorbesc altfel, vorbesc cu aceleasi cuvinte ca noi, doar ca au darul de a aseza cuvintele in propozitie astfel inca sa nu intelegi nimic. Sunt acei oameni care reusesc sa vorbeasca 20 de minute fara sa spuna nimic, dar cat de frumos au spus nimic.

Nici nu se imbraca atfel. Din pacate, se imbraca toti la fel devenind grup si nu indivizi, cu costume inchise la culoare, indiferent de sex. Ce poate fi mai sexi decat o femeie in costum gri, negru sau bleumarin? Un grup de femei in costume gri, negre sau bleumarine.



De mancat, mananca la fel ca noi, mai un mic, mai o salata, mai o rabdare prajita. Unii au prostul obicei sa manance mult rahat, dar nimeni nu e "etern" la locul de munca, si sfarsesc prin a se afunda in propriile "dulciuri".

Ceea ce mai au ei in comun, si nu apare in niciun manual de "business attitude", este lipsa bunului simt.
 Nu ma refer la faptul ca se apuca sa tipe ca nesimtiti la diferite persoane, indiferent de sex sau varsta, desi asta mi se pare o apucatura pur "sclavagista", nu ma refer nici la nesimtirea de a te face prost in fata daca gresesti, desi nici ei nu sunt perfecti, ci ma refer la bunul simt fata de ei si imaginea lor.
Poate reusesc sa inteleg un om care se descarca la birou si mai ridica tonul, dar nu ii inteleg pe cei ce folosesc cuvinte vulgare.
Nu-i inteleg nici pe cei ce poarta costume Armani, dar cand ies de la toaleta nu se spala pe maini.
Clar nu-i inteleg nici pe cei ce, in timp ce vorbesc cu un client, folosesc toaleta cu mult zgomot.
Clar nu-i inteleg nici pe cei care, dupa ce au folosit toaleta timp indelungat, intra in graba intr-o sedinta unde raspandesc "aroma".
Poate ar trebui sa-i inteleg pe cei ce se scobesc in nas si apoi intind mana sa dea noroc.
Toate astea sunt vazute si nu povestite, din pacate, toate astea sunt facute de acei minunati "locuitori" ai cladirilor din sticla, de cei pe care unii ii invidiaza.

Recte, rect, tot un c*r

Locuiesc peste drum de un liceu aflat în topul... liceelor cu cei mai puţini absolvenţi de bacalaureat de anul acesta. E genul de liceu unde fetele vin spoite din clasa a IX-a, iar băieţii au deja manelele şi seminţele în ADN. Norocul meu este că nu mi-am însuşit băncile din faţa scării, unde vecinele mele octogenare se văd înlăturate de la putere de puştii cu tulei, şi nu sunt nevoită să ascult ultimele hituri de cartier, pe pat de coji de seminte.


sursa

Azi dimineaţă, la buticul din colţul blocului, vreo 3 "zmei" şi 2 "gâşte", elevi silitori ai liceul de peste drum, îşi cumpărau cafea şi ţigări. Automatul de cafea era sub asaltul lor şi deja începuseră să se "alinte" în jargou. Alintăturile obişnuite, de mamă, neam, sfinţi şi Dumnezei, de te minunezi cât de evlavioşi sunt tinerii din ziua de azi.

La un moment dat, unul dintre "zmei", cel mai parfumat, şi mai gelat, şi mai pensat, şi mai epilat (s-au dereglat de tot bărbaţii, dar despre asta în alt post), s-a enervat maxim, dupa cum a spus, şi le-a trimis pe gâşte în "rectele" lui.

Citind şocul, mirarea, suprinderea din ochii de căprioară ai fetelor, le-a spus că sunt proaste, că nu au auzit ele de "recte", că ele ştiu doar de c*r.

Finalul apoteotic al acestui scurt episod de "cultură urbană" a fost îndemnul lui către ele: "Fă, mai citeşte şi voi, fă, că sunteti epic de proaste".

Ne conjugare nobiscum

Acum cateva zile, BNR a anuntat un proiect prin care "taie macaroana" celor care vor sa imprumute bani pentru a-si achizitiona o casa sau a plati o operatie medicala sau a-si schimba frigiderul.


sursa

Departe de mine sa tin apararea celor care si-au luat credite lunar pentru a-si schimba LCD-ul in plasma si apoi in LED sau a celor care isi faceau anual upgrade la masina de spalat si frigider. Probabil, pe spatele lor au trait foarte multe firme si companii, inclusiv statul care incasa TVA-ul din prostia unora. Ca acestia s-au imprumutat mai mult decat puteau duce la momentul respectiv, este dovada de prostie grasa. Ca azi sunt dati afara din institutii publice sau firme sau le este micsorat salariul, nu e vina lor ca nu fac previziuni economice si nu ei au ascuns in 2007-2008 faptul ca incepe declinul mondial. Sa spunem ca sunt victime ale propriei prostii sau victime colaterale in razboiul economic.

Desigur, mai exista in tara asta si oameni care-si fac imprumuturi pentru lucruri cat se poate de serioase. O familie care isi cumpara casa sau un om care TREBUIE sa faca o operatie sunt cazuri serioase. Nu mai este un secret pentru nimeni ca nu esti bagat in seama in spitalele din Romania daca nu cotizezi la medici, asistente, infirmiere. Ori dai un ban si stai in fata, ori esti operat de apendicita si tu ai mana rupta, ori esti plimbat prin 3-4 spitale, ori asistenta uita sa-ti mai verifice perfuzia sau sa-ti faca injectia, iar infiermiera te lasa in acelasi cearceaf ud si murdar pana iesi din spital.



Nu cred in prabusirea pietei imobiliare pana la nivelul anilor '92-'93, cand un apartament de 3 camere costa 7.000 USD. Refuz sa cred asta, pentru ca daca am ajunge acolo, si nivelul salarial a cel putin 90% dintre angajati ar tinde tot catre perioada aceea. Azi sunt angajati, chiar la stat, care castiga 1.000 Euro. Mi-e greu sa cred ca s-ar ajunge la un nivel de 100-200 Euro, adica la un salariu mediu pe tara de 100-150 Euro, unde cei care azi castiga 200 Euro, ar castiga 40-50 Euro.

Revenind la "dorinta" BNR-ului, care acum 3-4 ani lasa bancile sa-si faca de cap, acum 6-7 luni arata cu degetul prostii care si-au luat credite, acum 4-5 luni blama guvernul pentru lipsa de viziune fiscala, mi se pare ca se joaca in aceeasi maniera "curvistina" cu mintile noastre.

Ca o mica paranteza, in ziua de azi, cu exceptia companiilor, putini sunt cei care mai fac credite. De frica, din lipsa veniturilor, oricare ar fi motivul, oameni nu mai dau buzna in sucursalele bancilor. Daca oamenii nu mai fac asta, nici nu consuma. Se limiteaza la a trai de azi pe maine cu ceea ce au. Si daca nu se consuma, nu se produce, iar daca nu produce ... de unde sa miste ceva in tara asta.

Asadar, anuntand BNR-ul inasprirea conditiilor de creditare, pana acolo unde numai Isarescu o sa-si poata lua credit, nu cumva Banca Nationala incearca sa ajute bancile din Romania si sa-i faca pe oamenii sa se reintoarca la vechile obiceiuri si sa-si ia credite?

Ca de maine, spune BNR-ul, nu se mai poate.

Coffee... tea ... me?

Nu trece zi in care sa nu gustam licoarea magica, in unele zile mai mult, in altele mai putin.
In timp, organismul devine imun la cafea si indiferent de ora la care este bauta efectul dispare.
Multi incearca sa inlocuiasca cafeaua cu ceaiul, dar nu mai bem cafea doar pentru cofeina, o bem pentru aroma, gust sau aspect.

Dar cum preparam cafeaua?



sursa



Eu prefer cafeaua la ibric, asta cand este posibila aceasta varianta. Atunci cand fierbi apa, adaugi cateva lingurite de cafea si o mai pui, pret de 3 secunde, pe foc. Cafeaua preparata asa are caimac, aroma si poate fi destul de tare. Desigur ca poti sa adaugi frisca, lapte sau cardamom (hel).



La birou, cel mai usor de preparat este cafeaua la filtru. Cateva lingurite de cafea, o apa aproape calda ce se scurge prin ea, si avem cafeaua. Cafeaua la filtru mi se pare cea mai proasta cafea. Indiferent de brand, este putin aromata, consumi un pachet intreg de cafea in cazul in care vrei o cafea mai tare, iar gustul este de cafea arsa. Cel mai usor o poti combina cu lapte, exclus cardamom sau frisca.

In cazul in care se strica filtrul, exista o varianta aproape la fel de buna ca ibricul. Se fierbe apa, se adauga peste cafeaua din cana, o amestecam si o lasam cateva minute sa se aseze zatul. Este aproape la fel de buna ca cea la ibric, si se poate combina cu lapte, frisca sau inghetata.



In oras, cel mai des putem bea un espresso. Rapid de preparat, mai slaba sau mai tare, cu lapte, frisca sau inghetata, mai aromat sau nu. Inventat de italieni, care nu savureaza cafeaua, poate fi baza pentru o multitudine de cafele.

Ca o comparatie, o dimineata intr-o cafenea italieneasca, una turceasca si una americana.

Italianul se uita pe meniul cu zeci de feluri de cafele, cere in final un espresso, il peste cap si apoi isi aprinde o tigare si sta de vorba cu cei din jur.

Turcul se aseaza comod pe pernute, i se aduce cafeaua la ibric si, in timp ce o savureaza alaturi de o narghilea, discuta cu cei din jur.

Americanul intra grabit in cafenea, studiaza rapid meniul afisat pe perete, cere din fuga o cafea mare si neagra si o briosa, iese rapid din cafenea, fara sa observe nimic in jur, si consuma cafeaua si brioasa, in loc de tigare, in drum spre birou.

Tie cum iti place sa bei cafeaua?

In cautarea viitorului

In fiecare zi, o parte din noi moare pentru a se naste alta. E ciclul vietii pe care-l invatam de mici, si pe care nu-l putem modifica. Noi suntem asemeni florilor, lasam o frunza si o amintire sa se usuce si sa piara pentru ca acolo sa se nasca o alta frunza si o alta amintire.


Avem memoria selectiva si timpul, unicul nostru prieten si cel mai de temut dusman, ne-a invatat sa iertam si sa uitam. Ne-a invatat ca tot ceea ce azi e rau si urat, maine va fi doar o amintire, iar poimaine va disparea. Invatam sa traim si ne definim ca oameni prin prisma trecutului. Tot ce am facut ieri, vorbele, sentimentele, faptele ne urmaresc pentru tot restul vietii; unele la suprafata si ne amintim cu drag vorbele de duh ale bunicilor sau geamul spart pe cand jucam “Leapsa”, altele din umbra si uitam prima suferinta in dragoste sau durerea mainii rupte.


Uneori este de ajuns un singur cuvant pentru a sterge sau a “zidi” o amintire. Un singur cuvant poate sa distruga un sir lung si frumos de amintiri, lasand in locul lor doar uratenia ascunsa de timp.


Ne luptam zile si luni si ani sa fim mai bun si mai frumosi, dar naruim totul intr-o fractiune de secunda in care zadarnicim efortul anterior.


Si maine? Mainele fara tot ce stiai ca e frumos si pastrat in siguranta? Mainele pe care nimeni nu putea sa-l distruga?


Maine e astazi pentru alte amintiri ce se nasc si mor, e ieri pentru cei ce le distrug si e maine pentru tine.

Cumpar timp

Nu am crezut ca voi ajunge vreodata sa spun asta. Nu am crezut ca voi dori sa "cumpar" timp pentru a citi, dar nebanuite sunt caile. Acum multi ani, profesoara de romana din generala se ruga de mine sa citesc macar romanele obligatorii si, cum internetul si rezumatul nu erau o optiune, ma straduiam sa citesc macar inceputul si sfarsitul unei carti. Asa am ajuns sa-l urasc pe Sadoveanu si descrierile lui de zeci de pagini. Mai tarziu, am ajuns la casa memoriala din judetul Neamt a regretatului scriitor, o casa boiereasca inconjurata de copaci imensi, in fata careia se intindea cea mai frumoasa pajiste vazuta pana atunci. Si atunci am inteles ca ne "arata" si noua frumusetea locurilor.
In liceu, am avut norocul sa intalnesc o profesoara de romana asa cum putine mai exista. O femeie careia ii datorez faptul ca am descoperit una dintre cele mai frumoase carti, fara sa fiu obligata sa o citesc. O profeasoara care a inteles ca nu poti sa le ceri unor liceeni dintr-o clasa de real sa-ti memoreze tot Luceafarul sau toate Scrisorile. Si ne-a invatat cel mai important lucru, sa deschidem cartile de placere.

Azi, cand biblioteca mea incepe sa prinda contur, constat ca am adunat cateva carti pe care nu am avut timp sa le citesc. In biblioteca parintilor mei nu exista carte sa sufere ca nu a fost citita, toate au fost citite macar o data.

Cand plec in excursii, imi iau cate o carte cu mine, dar este aproape imposibil sa citesc 3 pagini si, desi stiu ca doar plimb cartea cu mine, nu renunt la acest obicei.

Drumul spre birou este destul de scurt, insuficient sa citesc 2-3 pagini si renunt la a mai lua carte cu mine.

Dar vreau ...

sursa

Vreau sa cumpar timp. Sa cumpar timp sa citesc. Sa cumpar timp si sa ma plimb pe meleaguri indepartate, purtata de vorbele unor necunoscuti. Sa cumpar timp sa cunosc vremurile de mult apuse. Sa cumpar timp si sa traiesc alaturi de eroii cuvintelor sentimente necunoscute mie.

Dar cine are timp de vanzare?