Looking for Godiva

Nu plec în căutarea călăreţei dezbrăcate, Godiva, ci în căutarea renumitei ciocolate. Deja simt urările de "drum bun şi cale bătută" din partea voastra. Promit sa va spun daca mi-a plăcut aşa cum mi-a plăcut Parisul.

Sfătuitorii m-au îndrumat către Bruxelles, aşa că de ziua mea merg să pap o ciocolată în inima U.E.

Zarurile au fost aruncate, rezervările făcute, mai rămâne să fie sănătoşi protagoniştii şi să se bucure de o ciocolată, două....mai multe, dar şi de o bere pe cinste. Chiar mi-am prospus să găsesc fizic pub-ul cu peste 2.000 de feluri de bere, căci virtual l-am găsit - Delirium Cafe.

Pentru că tot discutam ieri despre companiile low cost, am ales un zbor Tarom. Diferenţa dintre acesta şi un low cost (blueair) a fost de 30 de euro în favoarea low cost. Ceea ce a contat foarte mult a fost timpul. Blueair ajunge la Bruxelles la ora 18 şi pleacă de acolo la ora 11, ceea ce însemna să pierdem 2 zile de plimbare, în schimb, Tarom ajunge acolo la ora 6 şi pleacă la ora 22.






Sunt multe de spus, dar eu abia aştept să beau o bere, să mănânc o ciocolată şi să nu răspund la telefon de ziua mea.

sursa foto sursa foto

p.s. am schimbat formatul pentru că mi se părea tare deşălat cel vechi, dar voi nu ziceaţi nimic.

Low-cost or big lie

Acum cativa ani, cand imi sustineam licenta cu tema "Strategii de piata ale companiei Tarom", un profesor din comisie a gasit de cuviinta sa faca o gluma intrebandu-ma daca Tarom mai sta in aer. La acel moment compania Tarom nu se alfa in cea mai fericita situatie, incercand sa reziste in fata concurentilor puternici si sa-si pastreze destinatiile traditionale.

Intre timp, "piata aero" din Europa a fost invadata de companiile "low-cost". Succesul acestora s-a datorat tarifelor foarte mici de la acel moment prin comparatie cu companiile de traditie. Dar acel tarif venea cu un pret pe care putini l-au inteles- aeroporturi de mana a doua, chiar daca asta insemna mai bine decat cel mai bun aeroport al nostru- Otopeni, intarzieri de la 10 minute la ore si chiar zile, personal necalificat, distante mai mari de oras.

Incetul cu incetul, cursele low-cost care opereaza in estul Europei s-au transformat in rate preorasenesti din care nu lipseste goldeanu, picioarele nespalate si traista de rafie. Siguranta si seriozitatea nu mai conteaza, atata timp cat CREDEM ca sunt mai ieftine aceste curse.

La prima vedere sunt, dar haideti sa facem un calcul sa vedem ce se intampla.

Sa luam o excursie la Viena. Un zbor de o ora, in care poti rezista fara un suc sau sanvis la bordul aeronavei (5-10 euro) si fara sa cumperi de pe aeroport o sticla de 0,5 l de Dorna cu 10 Ron, iar aeroportul de este comun indiferent de tipul companiei (Vienna Intl).

Desi suntem in Februarie, am ales data excursiei in Aprilie, stiut fiind ca daca iti cumperi biletul din timp este mai ieftin, un city break de 3 zile.

Ce observam mai sus? Pentru un city break in week-end sau nu, cea mai ieftina oferta este a celor de la Austrian Airlines -64 Euro.

Air Berlin sau Flyniki (compania fostului campion mondial de Formula 1, Niki Lauda) sunt 2 companii low-cost care opereaza aceasta destinatie, dar mult mai scumpe decat AuA- 123 Euro.

Mi se pare mie sau nu e mai ieftin cu low-costul?

In general cursele low-cost nu acopera perfect un week-end, iar daca se intampla, orele de decolare sunt in mjlocul zilei.
Va sfatuiesc ca, inainte de a pleca intr-o excursie organizata de voi, sa va informatii si sa alegeti cea mai buna varianta de zbor.

Acum ceva timp, am plecat la Budapesta cu o rata Wizzair (50 Euro dus-intors), dupa o asteptare de 1 ora pe Otopeni, dupa imbranceala pe scaune, am mai asteptat 30 de minute in avion pana a primit ok de decolare, timp in care ne-am copt pe scaunele de musama. La Budapesta, la intoarcere, a fost mai bine. Nu am asteptat decat 2 ore, timp in care ne-au trimis de la o poarta la alta. "Noroc" ca si la Budapesta, aeroportul pentru low-cost, e ca la noi (Baneasa)- ajungi lejer cu autobuzul.

Voi cu ce companii alegeti sa va deplasati? Ati avut aventuri cu low-costurile?

sursa foto 1

sursa foto 2

De ce ti-e rusine?

Acum cateva zile, discutam cu o prietena despre o intamplare nu tocmai de povestit. Genul acela de intamplare pe care nu o stii de cat tu, cei care au participat si, poate cel mult, prietenul cel mai bun.
Nu ma astept ca cineva sa recunoasca public momentele mai putin placute din viata lui sau a ei. Nu ne place sa povestim intamplari "rele" despre noi, dar ne place sa povestim despre altii.
Ne place sa-i punem pe altii in posturi cat mai delicate si sa le scoatem in evidenta defectele, fara sa le vedem pe ale noastre.
Indiferent de timp sau loc, toti am povestit sau am fost subiectul unei povestiri spre amuzamentul celorlalti.

Exista momente in viata ta, momente de care sa iti fie jena ca ar putea sa le afle altii?

Nu mai am tigari

Acesta era strigătul de luptă pe vremea când ascultam Cargo, iar Kempes nu ne părăsise pentru canguri.



Vremurile bune s-au întors și de dimineață strig "nu mai am țigări". Nimeni, dar nimeni nu-și face milă de mine să-și deplaseze dorsalul până la magazinul din colț (ce ne-am face fără magazinul de la colț) și să-mi cumpere un pachet de țigări.
Sigur, există varianta abținerii, dar ca orice "drogat" care se respectă, atunci când se termină doza, intru în sevraj.
Și ce mă gândesc eu? Cam ce varainte de rezervă am?
Una ar fi să mă abțin. WTF. Aș strica șirul celor trei vicii care mă definesc ca om și nu pot să mă schimb peste noapte.
O altă variantă ar fi

Ce poate fi mai plăcut decât o nargilea cu tutun de trandafir? Marele avantaj ar fi că iți miroase toată casa a trandafiri și nu a picioare nespălate, plus nu mai trebuie să folosești tot felul de spray-uri. Dar narghileaua nu o poți lua dupa tine peste tot, nu? Cum ar fi să mergi la un film și, înainte de intrare, să dai o fugă afară, să prepari repede o nargilea și să o fumezi în 5 minute? Dacă stau să mă gândesc, nu ar fi nici asta o idee rea, s-ar găsi destui doritori și, dacă ai muștuce de schimb, iți scoți banii pe taxiul cu care vii și pleci...cu narghileaua.

O variantă și mai simplă ar fi țigările de foi. Un pachet de tutun, un pachet de foițe și ai propria țigare. Cam tare, dar merge, plus că tutunul are un miros de coniac. Așa te asiguri că nu mai este necesară folosirea rujului, buzele ți se colorează imediat, mâinile la fel, dar asigură-te că ai prin apropiere o periuță de dinți sau un spray de gură....put rău de tot țigările astea. E destul de greu să pleci cu tutunul și foițele după tine, să iți faci țigare pe la colțuri și să începi să scuipi tutun precum văcarii americani.

Am parfumat casa, am scuipat precum văcarii, dar tot trebuie să merg să-mi iau țigări.
Nu mai am țigări, n-am ce să fumez.

sursă foto

Lepsa cu filme ...all inclusive

De la Nina am aflat de concursul organizat de Hotcity and Cinema City, cam prea mult city in combinatia asta.
Concursul "Be a VIP all inclusive for one night" inseamna un loc in sala VIP de la Cinema CIty, la filmul Sherlock Holmes, dar asta numai dupa o recenzie a unui film vizionat la cinema.
In ultima vreme am vazut destul de putine filme la cinema, rezistand cu greu tentatiei de a combinat sunetul dolby cu plescaitul de floricele si melodiile telefoanelor, dar daca trebuie...sa trecem la treaba.
Prima aventură 3D a fost "Ice Age: Dawn with the Dinosaurs", un desen animat mult aşteptat. Dacă prima parte din trilogia "Ice Age" a fost interesantă, a doua parte a fost de-a dreptul uimitoare, ultima parte a avut oarecare lipsuri.
"Ice Age" a fost creat în jurul veveriţei, Scrat, personaj care se îndrăgosteşte şi nu, în ultima parte. Nu ştiu de ce, dar cu toţii reuşim să identificăm în jurul nostu un Scrat, acel personaj care te face să râzi, după care îţi vine să-l iei la palme.
Tot în ultima parte, apare un personaj nou, Buck , un Jack Sparrow al desenelor animate, la fel de acid şi viclean precum Jonhhy Depp în "Piraţii din Caraibe", şi dacă nici pentru asta nu merită văzut acest desen animat...
"Ice Age" e un desen animat care, vazut în 3D sau nu, trebuia să umple sălile de cinema, nu doar cu copiii şi părinţii lor. E genul de film pe care trebuie sa îl vezi indiferent dacă ai 5 ani sau 60 de ani, dacă ai copii sau eşti celibatar convins, dacă eşti elev sau casnică.

Dau leapşa mai departe şi aştept să spună cineva că nu i-a plăcut "Ice Age"...poate Scrat?

, și, și,

Am terminat școala acum mult timp, parcă prea mult timp, dar îmi mai amintesc unele lucruri elementare învățate in acea perioadă.
În spiritul acelor vremuri, dar mai ales în spiriul vremurilor actuale, când matematica si limba română se învață de pe google, TREBUIE să spun. Nu știu dacă ați mai urmărit filme la tv, indiferent de program, toate abundă în greșeli. Nu mă pretind o cunoscătoare, am terminat realul, deci nu am mai făcut gramatică de prin generală, dar se pare caă nu se mai cunoaște regula lui "și".
Indiferent de poziția lui in propoziție, "și-ul" este precedat de o virgulă.
Eu am invățat că nu se pune virgula inainte de "și" dacă avem enumerare de genul sau , dar în niciun caz nu se pune virgulă în cazul următor:

Traducerea unui film, serial sau ce-o fi acela, presupune minime cunoștințe de gramatica limbii române. Nu oricine învață 3 cuvinte intr-o limbă străină are și competențele necesară pentru a traduce un film. Pe un post național. La care se uită toți copiii.
Revistele, televiziunile, ziarele au o mare responsabilitate în alegerea persoanelor care scriu pentru publicul larg, public format și din copii. Din păcate, ceea ce văd e mult mai puternic în mintea lor decat ceea ce li se spune la școală.

Oare cei care ne traduc filmele astăzi sunt pionierii învățatului pe net? Voi ati observat asta?