De ce să nu vizitezi Africa de Sud

Există nenumărate locurile pe care le poţi vizita în lumea aceasta mare, depinde de buget, timp şi gradul de aventură pe care îl are fiecare dintre noi.
Aşadar Africa de Sud, ţara de la capătul continentului african, poate fi o destinaţie de vacanţă dacă poţi să treci, ca român, peste unele chestii nu tocmai obişnuite prin bătrâna Europă.
În primul rând, îţi trebuie viză dacă vrei să pleci către această ţară. Dacă poţi să treci peste faptul că îţi trebuie un maldăr de acte, printre care şi o adeverinţă de la angajator, ca să ajungi într-o ţară "bananieră",  şi mai plăteşti şi taxa de viză, înseamnă că trebuie să citeşti mai departe.
Nu vizita Africa de Sud pentru că nu există zbor direct din Romania, aşa că trebuie să rezişti unui zbor de 10-11 ore, după o escală prin Amsterdam, sau unui zbor de 6-7 ore după o escală prin Dubai. Dacă ţie îţi plac zborurile lungi până în Thailanda sau Mexico, un zbor aşa scurt nu este pentru tine.

sursa

Nu vizita Africa Sud dacă îţi plac marea şi nisipul. Imensele plaje şi nisipul acela enervant de fin sunt udate ori de oceanul Atlantic ori de oceanul Indian şi sunt atâtea golfuleţe unde te poţi ascunde la umbra copacilor şi a stâncilor, în liniştea valurilor, încât este greu să te hotărăşti unde să te opreşti. Pe multe plaje o să găseşti surferi cu plăcile lor enervant de colorate, că nu o să poţi să te strecori în ocean să înoţi cu peştişorii. Au peştişori mai mari, rechinul alb, şi chiar mamifere, balena albastră şi caşalotul, prin apele acelea curate.
Nu vizita Africa de Sud dacă îţi plac drumeţiile montane. Au un munte în mijlocul oraşului Cape Town aşa că traseul pe muntele de aproximativ 1.800 m este destul de "plictisitor" şi nu oferă deloc satisfacţii când ajungi în vârf. E un vârf plat, localnicii îi spun Table Mountain, şi ai o privelişte dezamăgitoarea asupra oraşului aşezat pe malul Atlanticului.
Nu vizita Africa de Sud dacă îţi plac animalele sălbatice. Nu ai ce vedea aici, cei 5 mari ai Africii nu îi poţi vedea într-o zi şi într-un loc. Trebuie să mergi kilometrii întregi prin savană ca să zăreşti un leu sau un leopard şi până atunci te saturi de văzut girafe, antilope şi elefanţi. Există şi zone unde babuinii cu progeniturile în braţe s-ar putea să te atace şi să îţi fure senvişul sau mărul din mână.
Nu vizita Africa de Sud dacă îţi place vinul. O să pleci dezamăgit din această ţară cu o varietate de vinuri noi. E posibil să fii dezamăgit şi să găseşti vin ieftin, fără mulţi sulfiţi, şi o să urăşti vinul roşu care nu îţi strepezeşte dinţii.
Aşadar, nu vizita Africa de Sud dacă îţi doreşti doar un safari sau doar o degustare de vin. Este o ţară atât de mare şi atât de frumoasă încât este foarte  greu să te decizi ce să faci. Nu se afă nici pe prima pagină a broşurilor agenţiilor de turism, nici printre preferinţele prietenilor.
Şi să nu uit! Africa de Sud este mai ieftină decât este vândută de agenţii.

Poștalionul

Frigiderul meu este ținut în picioare de colecția de magneți de prin toate colțurile lumii. Știu, toată lumea are frigider în casă din otivul acesta, să își etaleze magneții.

Pentru că nu mai am loc de încă un frigider, am trecut la căni, nu cești, căni zdravene de ceai, pe care le colecționez de pe orinde mă duc. Am adunat atâtea căni încât o sa ajung să dorm pe ele, cam cum se doarme pe cojile de nucă. Am auzit că e bun pentru reumatism, asta ca să găsesc o scuză pentru colecția de căni.
Mai nou, adică de câțiva ani, îmi place să colecționez vederi sau cărți poștale. Îmi place sentimentul pe care îl am când primesc o carte poștală trimisă cu drag de cei apropiați. Trec peste faptul că le spun la plecare să îmi trimită, le reamitesc când sunt la destinație adresa, știu că se gândesc la mine și își rup câteva minute căutând cărți poștale, dar mai ales oficiul poștal de unde să le expedieze, și asta din cele mai ciudate locuri. Trec și peste momentul în care citesc ce îmi scriu și îmi spun că oceanul e superb, margerita bună sau distracția maximă.
În era digitală, trimiterea unei vederi este o adevărată provocare, mai simplu cu facebook, whatsapp unde poți să înjuri vezi în timp real ce frumos este. Tot în secolul acesta al vitezei luminii, când mai repede ajungi cu avionul în Canada decât cu mașina la Baia Mare, viteze de deplasare a unei vederi eeste direct propoțională cu numărul de oceane pe care trebuie să le străbată.
O vedere din Australia a ajuns în romania în nici mai mult, nici mai putin de 104 zile, una din Mexic în 31 de zile, iar una de la Paris în 7 zile.
Așadar, atâta timp cât în calea Poștei Române nu se întinde un ocean, o apă mai mare sau munți mai înalți, o scrisoare/vedere ajung într-un timp rezonabil. Altfel, te întrebi dacă o aduc cu poștalionul tras de două mârțoage râioase speriate de H2O de durează atâta să primești gânduri dragi.

Economii

M-am întâlnit deunăzi cu o veche cunoştinţă, genul de persoană pe care o ştiu de foarte mult timp dar cu care nu am schimbat foarte multe cuvinte, dar cu care interacţionez din când în când.
Îl asociez cu aceeaşi pereche de tenişi vechi si ponosiţi, cu blugii tociţi cu genunchi şi tricoul de o culoare indecisă. Sub tot acest aspect "jomanfişist" se ascunde o minte destul de strălucitoare, asta dacă ai răbdare să discuţii cu omul extrem de introvertit şi oarecum monosilabic.
Fiind o întâlnire la o cafea şi nu doar un schimb fugar de amabilităţi, am aflat despre persoana respectivă mai multe lucruri decât mi-aş fi dorit.
Nu mică mi-a fost surprinderea când am aflat că bietul om nu a mai avut concediu în ultimii 10-12 ani. Încercând să îi spun că este ilegal şi imoral, cred eu, să nu ai dreptul la un concediu de 2 săptămâni anual, m-a lămurit că a avut concediu dar nu a plecat de acasă. Deja surprinderea s-a transformat în compasiune, gândindu-mă că bietul om are un job care nu îi permite să depăşească graniţele oraşului. Dar, surpriză, omul are un job bine plătit, stabil, cât de stabil poate fi un job în zilele noastre. 
Îl văd că se uită cu poftă la ţigarea mea şi îi ofer una, dar el nu fumează şi nu bea alcool. Nici în cluburi nu merge, i se pare o pierdere de vreme şi este prea multă agitaţie.
Sigur are alte vicii costisitoare care îi animă viaţa, dar dar pentru muzică există youtube şi nu vede rostul concertelor, pentru fotografie nu are inclinaţii, ca mijloc de locomoţie foloseşte ratb-ul, restul opţiunilor fiind excluse din varii motive, iar jocurile de noroc sunt pentru "luzări".
După ce avem această deschidere de discuţie, interlocutorul meu păstrând o mimică oarecum gravă dar posomorâtă, ajungem şi la problema care îl roade pe el şi îmi cere sfatul.
Omul are "nişte" economii pe care le ţine în bancă, dar şi aici are o problemă pentru că nu ştie cu ce bănci să lucreze ca să îi fie garantate depozitele.
Depozite? Adică mai mult de 100,000 (una sută mii) euro?
Am încercat să îmi păstrez o expresie calmă cât timp mi-a vorbit despre economiile lui de peste o sută de mii de euro, în timp ce sorbea picătură cu picătură dintr-o sticlă mică de suc, de mai avea puţin şi lingea şi picăturile de apă de pe sticlă şi de pe masă.
Personajul vrea să facă investiţii sigure, pe termen lung. În ce scop? Aceasta este o întrebare de peste o sută de mii de euro.
Cum sucul se terminase, îl suspectez că s-a dus la toaletă să mai bea nişte apă, timp în care am încercat să compilez informaţiile primite în speranţa unui ...."sfat" sigur şi pe termen lung.
Ce poţi să îi spui unui om care nu are vicii, nu are familie, nu are ţeluri în viaţă, care nu a ajuns nici până la centura capitalei?
Sfatul a fost să îşi cumpere o pereche nouă de încălţări, cele vechi fiind aproape rupte, să se urce în tren şi să se oprească pe plajă, să asculte marea, să îţi cumpere ultimul album Metallica şi tricoul aferent, cel de pe el fiind de la primul album, să îţi cumpere şi să savureze un Guinness, să se dea cu parapanta, să se ducă la piscină, să facă o vizită la un frizer, să se dea cu rolele prin parc, să meargă la un meci pe stadion, să vadă un film 3D la cinema, toate înainte de a-i plesni o venă sau de a face 80 de ani. Sigur, i-am spus toate astea în minte, pentru că altfel nu i-am putut spune nimic, gândindu-mă la bătrânii care strâng o viaţă întreagă banii la saltea şi fac infarct când le arde casa sau le schimbă nepoţii patul şi salteaua.
La despărţire cu greu s-a căutat de 5 lei pentru sucul consumat.
Mi-am dat seama de ce nu am şi eu economii de o sută de mii de euro. Am aruncat tricoul cu Metallica.

Cand apare panseluta

In continuarea postului anterior, deci rugile edililor au fost ascultate, vremea s-a imbunatatit, "lopateala" s-a terminat si au rasarit panselutele.
Dupa cateva saptamani in care totul a fost alb sau aproape alb, si temperaturile destul de scazute, a venit caldura si a disparut albul.
In toata perioada "alba", posesorii de catei i-au plimbat pe oriunde se putea ajunge fara a se inota, lasand micile/marile animale sa isi puna amprenta puternicca asupra locului. Evident ca nu ii puteau plimba prin parcuri, ca nu se mai vedea garduletul care delimita parcul de alee, si nici sa stranga ...amprenta, ca era zapada si din doua miscari, se acoperea amprenta. Dar ce sa vezi? MINUNE!
S-a topit zapada si au aparut panselutele. Peste tot pe unde mergi, pe trotuare, pe scarile imobilelor, pe strada, gasesti panselute, mai putin in parcuri.
Stiu, toti injuram ca nu vine nimeni sa stranga, ca suntem nesimtiti, ca asa si pe dincolo, dar cand a plantat catelul panseluta pe zapada asternuta in mijlocul aleii, chiar toata lumea se astepta ca zapda sa ramana pana ne loveste din nou epoca de gheata? Sperau ca micile ..."amprente" sa inghete si sa dispara ca prin minune?
Asta da miracol. Peste o mie de ani sa descopere un munte de panselute si sa isi dea seama urmasii nostri ca vin din iarna lui 2017.
Si de data asta, mama natura si-a batut joc de noi si in loc sa ne aduca  epoca de gheata, ne-a adus panselutele. Si sunt atat de multe. Si, culmea ironiei, ii enerveaza cel mai mult pe posesorii de catei care le-au plantat. M-as astepta ca macar ei sa stie pe unde si-au plimbat animalele, ca noi, restul, putem sa mergem cu ochii in pamant, cum o facem de obicei.
Cred ca trebuie sa ne rugam sa vina ploaia, sa mai spele orasul.

Să ne rugăm

M-am chinuit câteva zile să scot maşina din nămeţii care s-au aşternut, simţind pe pielea mea ce înseamnă munca de Sisif. Acum dau zăpada, peste noapte apare alta. Şi tot aşa câteva zile, până am renunţat să "lopăţesc".
Asta nu ar fi o problemă, că ninge iarna în Romania, m-am obişnuit cu asta, deşi se pare că unii sunt încă surprinşi de acest fenomen meteorologic neaşteptat pe paralela 45.
Nici cu lipitorile care nu dau un fulg de zăpadă, dar reuşesc să îşi parcheze maşina unde vor ei, nu ar fi o problemă.
Nu ar fi o problemă nici faptul că, deşi locuiesc într-un oraş de la câmpie, munţii de zăpadă sunt cât un bloc de patru etaje, la fel de gri murdar şi cu la fel de multe rufe atârnate, dacă ne gândim că în munţii de zăpadă s-au adunat toate mizeriile din oraş. Părinţii şi copiii se bucură că nu mai trebuie să plece până pe Valea Prahovei să se dea cu sania. A venit pârtia la ei. Nu e o problemă nici faptul că munţii de zăpadă sunt plasaţi fix pe scurgerea stradală. Cum altfel să se mai creeze bălţile de pe zebre? (şi altfel cu să ai bălţi pe zebre?) Şi când nu sunt bălţi, cum să nu ai patinoar pe zebră?

sursa

Iniţial, nu înţelegeam de ce nu ridică nimeni munţii de zăpadă. Ok, ne-am făcut datoria cetăţenească şi am dat zăpada de pe trotuar, scări şi alte locuri importante pentru noi dar, totuşi, munţii de zăpadă nu avem cum să îi luăm să îi topim în cadă.
Cine ar trebui să facă asta într-un oraş? Presupun, fără a arăta cu degetul, că autorităţile locale, adica vreo 7 primării în cazul Bucureştiului.
Şi de ce nu face nimeni nimic?
Simplu.
Aşteptăm să se încălzească, de ce să risipim banii cetăţeanului pe prostii precum munţii de zăpadă, când poate să ne lovească încălzirea globală şi să se topească de la sine toată zăpada.
Doar vara ne rugăm să plouă să avem şi noi culturile irigate, că doar nu putem să cheltuim banul cetăţeanului şi să tragem ţevi prin brazdele lui şi să îi udăm rădăcina.
D-AIA.
D-aia dăm bani la biserici. Ştim că nu le putem avea pe toate, aşa că între deszăpezire, irigare şi rugat, s-a ales varianta cea mai eficientă. Ne rugăm, concentrat şi împreună, să iasă soarele şi să se topească zăpada, aşa cum ne rugăm să plouă ca să ne ude culturile.

Copiii urâţi

A trecut un an de la tragedia ...colectiva.
A trecut un an de cand copiii "frumosi" ieseau pe strada sa se certe cu ... oricine pentru ceea ce li se intamplase acelor copii. Multi au sperat ca iesirea in strada a schimbat ceva. Ce? Sistemul, au spus unii. Sistemul nu se schimba cu 10 minute iesite in strada si cu 15-20 de cuvinte pe fb sau bloguri. Sistemul se schimba din interior. Stiu, pare o prostie, dar doar asa poti schimba un sistem. Nu stand la poarta si aratand cu degetul, ci fiind acolo, in mijlocul lui, facand lucrurile altfel, schimband intai si inainte de toate MENTALITATEA. Asa se face schimbarea, nu smulgand bandajul de pe rana plina de puroi, pentru a- inlocui cu altul care se impute la randul lui, si tot asa.
A trecut anul si abia acum se vede ca nu s-a schimbat nimic, nu la noi, nu la cei multi, nici macar la tinerii frumosi.
Acum doua zile citeam un reportaj despre Tedy Ursuleanu, despre vernisajul unde vor fi expuse poze unde Tedy a decis sa fie model.
Astazi am vazut-o fata in fata.
Tedy este un model.
Ea, alaturi de toti ceilalti care au invatat sa traiasca dupa tragedie sunt un model. Ei si numai ei sunt TINERII FRUMOSI.
Cine le mai stie suferinta dupa ce a fost stoarsa de televiziuni si ziare pana la ultima picatura de cerneala? Nu mai reprezinta o stire, un eveniment, sunt ... old news.
Doar ei, cei care invata si azi sa poarte urmele fizice si psihice ale acelor clipe sunt tinerii frumosi, chair daca si ei au renuntat la lupta cu sistemul.
Intai lupta pentru ei si, daca le mai raman resurse, vor lupta si cu sistemul.
Restul? Niste copii urati, spectatori din randul fundul salii, asistati "social media", galeria din fata televizorului.