marți, 27 ianuarie 2009

Doare prostia?


Mi-am propus sa nu mai ascult stiri pentru ca sunt aceleasi si aceleasi mereu, se schimba doar personajele si locatia. Mi-am propus sa citesc, nu ziare-intra la categoria stiri, nu tabloide-stiu ca o sa raman in urma cu ultimele aparitii printre starletele de saltea ce se perinda pe telecomanda mea, nu bloguri- urmaresc putine bloguri si nu pe cele ale starurilor tv, esuate in blogosfera si erijate in formatoare de opinie, ci literatura- asa cum am invata eu la scoala ca trebuie sa citesc, adica sa iau o carte (chestia aceea in care nu sunt poze si sunt numai litere)sa o deschid si sa o mai las din mana cand o termin.
Ati ras destul? Voi cei din fata, prietenii de o viata care stiti ca imi ajung degetele de la maini si picioare sa enumar cartile pe care le-am citit, stiu ca o sa va intrebati daca acea carte este un curs sau un tratat de economie. Nu bunii mei, cursul pe care trebuie nu sa-l citesc, ci sa-l invat, ma asteapta cuminte la birou, acasa ma asteapta romanele.
De ce vreau sa citesc? Pentru ca ma tem ca intr-o buna zi, copiii mei (calmati-va, va rog, nu va dau nicio veste pe aceasta cale) ma vor intreba ceva si nu voi sti sa le raspund. Incercam deunazi sa port o discutie lejera la birou despre un film, Maria Antoaneta. Am fost suprinsa sa constat mirarea ce se afisa pe fata interlocutorului meu pe masura ce ii spuneam cat de prost este filmul (este facut de americani si nu spune adevarul istoric ci prezinta doar pantofii si prajiturile reginei). Nu discutam despre fuziunea nucleara la rece, ci despre un personaj controversat si, in acelasi timp, destul de interesant al unei perioade despre care s-a scris si se va mai scrie mult.
Am auzit de atatea ori expresia "daca ar durea prostia, multi ar urla pe strada", incat ma uitam la el si asteptam sa urle. Nu am pretentia sa fie o enciclopedie ambulanta, dar am realizat altceva. De cate ori discuta, persoana respectiva are tendinta de a tipa, dar nu sa se certe. In orice discutie, cu orice interlocutor, cand incearca sa-si expuna punctul de vedere, urla, tipa sau zbiara. Nu provoaca cearta, ci doar abandonul celui care il asculta, care, satul sa ii vibreze timpanul pe urletele lui, cedeaza.
M-am intors in timp si m-am gandit la cei sau cele care tipau in loc sa vorbeasca. Scormonesc in amintiri si constat ca aveam o colega in generala care, atunci cand vorbea, tipa de fapt. Era proasta? Daca ma gandesc ca cea mai mare nota luata de ea in generala a fost 7 (pana si la caligrafie avea nota mica), inseamna ca era un pic mai inceata. In liceu am avut parte de o alta colega asemenea ei. La fel tipa, in loc sa vorbeasca si la fel avea notele.
Ma uit in jurul meu si constat ca, intr-adevar, oamenii care au foarte putine lucruri de spus, cand o fac, o fac tipand, zbierand sau urland.
Nu incerc sa demonstrez stiintific cat de mult sau tare doare prostia, dar ma intreb daca numai in jurul meu sunt oameni prosti care urla in loc sa vorbeasca.

Doare prostia? Doare bunii mei, ca altfel nu-mi explic de ce numai prostii tipa cand ar trebui sa vorbeasca, iar vocabularul lor este compus din maxim 50 de cuvinte. De ce nu merg ei urland de durere pe strada? Ar trebui sa se repete, iar la un moment dat isi uita sirul gandurilor si nu mai stiu unde au ramas, printre zecile de cuvinte, ca sa poata continua, de aceea nu merg tipand pe strada si o fac in cadru restrans.
Cedeaza desteptul primul? Da, dar nu pentru ca este destept, ci pentru ca il doare capul de la atatea zbierete si urlaturi.

Nu cred ca ma poate convinge cineva contrariul, dar puteti incerca.

luni, 26 ianuarie 2009

Nea Nicu si baietii lu' Nea Nelu

Stiu ca ati vazut imaginile de "n" ori.

Pe masura ce trece timpul, cei care atunci erau copii sau nici macar nu existau, nu trebuie sa uite ce s-a intamplat. Nu ma refer la regimul comunist. Trebuia sa existe in Romania, asa cum acum trebuie sa existe democratia.

Fii atent la personajele care apar acolo.

Fii atent la capetele de acuzare.



Acum va intreb eu care este diferenta dintre capele de acuzare ale lu' Nea Nicu si Leana si ceea ce se intampla acum in tara?
A, ma scuzati, daca nu exista medicamente in farmacii acum este vina distribuitorului si nu a statului. Prin stat inteleg autoritatea care guverneaza, scuze, nu guverneaza aceasta tara. Statistic, exista mai multi morti de foame acum, in democratie, decat atunci, dar nu judec eu sistemul. Tot statistic, exista mai multi morti de frig, 10 numai iarna aceasta, decat atunci.
Au fost acuzati ca au murit oameni din cauza lor. Le respect memoria celor care au luptat pentru o cauza nobila, dar as vrea sa ii scuip pe cei care au tarat-o in mizerie. Cei care mor in spitale pentru ca sunt ignorati de medicii care nu platesc pentru fapta lor, cei care sunt omorati pe trecerea de pietoni de senatori si ministrii care sunt imuni la lege, cei care se omoara pentru ca nu au cum sa-si mai plateasca creditele/libertate, toti acesti reprezinta masa de morti in numele democratiei, nu genocid stimabililor.

Vi se par cunoscute personajele din acea sala?
Sa-i luam in ordinea numerelor de pe tricou:
1. Victor Atanasie Stanculescu- Ministru al Armatei pe vremea lu' Nea Nicu, ministrul al Economiei si Armatei pe vremea lu' Nea Nelu- coincidenta sau intamplare?
2. Gelu Voican Voiculescu- viceprim ministru in primul guvern "liber"-necunoscute caile prin care a ajuns in acea sala, as incerca masoneria, dar nu bag mana'n foc.
3. Virgil Magureanu- nenea cu urechile mari si ochii albastrii-Director SRI dupa lovitura de stat, scuze, revolutie. Cum a ajuns acolo? Mai conteaza?

Ma opresc aici. Mi se face scarba cand vad cum suntem manipulati si impinsi precum oile de niste nenici cu gusa mare si lipsiti de scrupule.

Nu am prins mult din regimul comunist, dar din cate stiu si stiu sigur, nu puteai sa fii comandant de barca si sa mai te si plimbi prin strainataturi daca nu dadeai cu subsemnatul la baietii cu ochi albastri si urechi mari, cand veneai de pe drumuri.
Voi stiti atfel?

vineri, 23 ianuarie 2009

Just another night

E vineri.
Ploua.
Faci planuri pentru seara.
Vine week-end-ul.
E bine, e rau?
Te las sa asculti o melodie care nu-mi dispare din minte.



Cine canta?
Are o semnificatie?
Pentru cine e?
Au fost la noi?

Pui prea multe intrebari. Iti place bine, nu-ti place iar bine. Mi-e imi place, dar am grija sa nu-mi placa prea mult. Nu ai inteles? Nu trebuie.

Asculti melodia sau ce?

joi, 22 ianuarie 2009

Maria Callas si Capatos

Oficial, sunt inculta. La o discutie cu prietenii, am constat cu stupoare ca nu stiu cine este asistenta lui Capatos.

Ei: "Adica nu o stii p'aia cu buzele mari?"
Eu: "Nu am avut placerea."
Ei: "Pai este una cu buzele imense."
Eu: "Si trebuie sa cunosc toate pompele de desfundat chiuvetele (este o mare diferenta intre pronuntie si scriere la acest cuvant) din Bucuresti?"
Eu: "Apropo, dar cine e Capatos?"
Ei: "Cum nu stii? Esti un pic inculta draga."

Am facut repede o trecere in revista a informatiilor inmagazinate de-a lungul timpului pe la ora de istorie, ma gandeam ce corelatii am facut de am uitat cine e asta (la Revolutia Franceza, sa nu uit anii, o asociam cu a noastra si logic scadeam 200 si adunam 10 si rezulta perioada- v-am pierdut pe drum cu logica asta?) si mi-am amintit ca am terminat scoala pe vremea manualelor din care invatai ceva si nu a manualelor alternative. Acum realizez ce pierderi imense pe generatiile care nu au prins manualele alternative si nu stiu totul despre Tatulici sau Esca.
Ei bine, nu am facut research pe net sa aflu cine este Capatos sau asistenta lui. Am ajuns intamplator sa-l vad in timp ce pendulam intre Gadea si Ciutacu. Imi pare nespus de rau ca, in cele cateva miimi de secunda cat dureaza sa schimb canalul, nu am vazut-o si pe colagenata.

Doresc, pe aceasta cale, sa-mi cer scuze tuturor celor pe care-i ofensez cu ignoranta si incultura mea. Totodata, tin sa mentionez ca Maria Callas a fost, repet A FOST, o cantarea de opera de origine greaca si nu spaniola si nu o marca de posete sau pantofi cum credeti voi. Dar asta nu se gaseste nici in manualele de istorie alternative, nici in cele traditionale.

miercuri, 21 ianuarie 2009

Au innebunit ....romanii

Las' ca stiu ca la salcami si nu la romani va gandeati, dar asta mai la primavara. Constat cu stupoare ca in ultimii ani, in cartile de specialitate si-a facut loc un nou diagnostic- stresul. Nu stiu de unde vine, dar am o vaga banuiala, si nici cum arata, stiu doar ca in ziua de azi cand ii spui cuiva ca e stresat parca i-ai spune ca are ciuma sau lepra. Asa de raspandit e fenomenul, unde intorci capul este unu' stresat sau stresant si noi fugim ca naiba de el sa nu se ia si la noi stresul lui. Si vine ziua cand iti spune un amic ca esti stresata, apoi mai vine o prietena si iti spune ca esti stresata, iar cand vine mama si iti spune asta, e clar: esti stresata.



Pai cum adica esti stresata si nu mai rezisti pana la rasarit in cluburi (ametitii care mai sunt dimineata acolo ori n-au stresuri ori au prafuri), cum adica iti cade parul de poti sa faci peruci naturale in fiecare luna, cum adica esti obosita vinerea la ora 10 seara, cum adica nu poti sa faci ce faceau si mamele si bunicile noastre-sa mergi la munca, apoi la cumparaturi, sa speli de mana o cada plina de rufe, sa faci 3 feluri de mancare (nu la microunde), sa faci temele cu copiii tai sau ai vecinei, sa afli ultimele stiri de pe scara blocului, sa calci 3 camasi si sa te asezi zambind in pat langa mandru si sa mai prestezi si cu miscari artistice nu sa stai ca scandura langa el si in final sa te trezesti la 5 dimineata sa pregatesti micul dejun, cafeaua, faci ghiozdan, duci copiii si mergi si tu la birou? Pai cum adica nu poti sa faci toate astea singura si trebuie sa te ajute mama sau ma'mare sau o femeie la curatenie? Cum adica ai uitat ca azi aveai programare la dentist? Cum adica esti stresata?
Pai cum sa nu fii stresata cand ajungi la birou dupa 1 ora de stat in trafic sau dupa 1 ora de rupt haine prin autobuzele inghetate sau urat mirositoare? Cum sa nu fii stresata cand primesti zilnic cereri care trebuiau rezolvate ieri de parca tu esti mama omida si ai citit in p*sat dimineata ce trebuie sa faci peste zi la birou? Cum sa nu fii stresata cand ai 5 carduri in portofel, fiecare cu pin-ul lu, diferite intre ele ca asa recomanda banca, de ajungi sa gandesti ca in Matrix? Cum sa nu fii stresata ca trebuie sa si pui ceva pe cardurile alea si nu mai stii contul si faci o agenda cu toate conturile, dar ii pui un lacat cu cifru si tre sa tii minte si cifru? Cum sa nu fii stresata ca ai un pin si la telefon si daca se inchide si ai uitat codul, adio telefon si umbla sa iti iei altul si sa recuperezi agenda si mesajele de la amant? Cum sa nu fii stresata cand vrei sa intri pe internet si vrei o melodie sau sa vezi ceva si te roaga sa te inregistrezi, si folosesti alt nume si alta parola si uiti parola, ca ai atatea parole in cap ca poti sa scrii un roman, dar ale naibii daca ti le amintesti cand ai nevoie de ele? Cum sa nu fii stresata cand stii ca porti 39 la pantof si in fiecare magazin ai alt numar si innebunesti sa-ti iei si tu o pereche de galosi, nu mai conteaza numarul, ca oricum stiu altii ce numar ai, numai tu nu? Cum sa nu fii stresata cand brelocul de chei nu mai este doar un breloc ci arata de parca ai avea cheile Raiului acolo, ca ai cheie si de la casa si de la cutia de scrisori si de la intrarea in bloc si de la iesirea din bloc si de la florile de la 3 si de la intrarea in birou si de la sertarul din stanga jos sau dreapta sus? Cum sa nu fii stresata cand ai ajuns de la o poseta precum doamnele din filme sa umblii dupa tine cu trolerul ala cu care pleci in concediu, ca ai atatea lucruri importante in el de la ruj, telefon, agenda, un senvis de acum 2 saptamani, patentu' pentru tocuri, sulu de hartie igienica ca sunt rare ecologicele, o invitatie la nunta de acum 4 ani (intre timp au si copii) si cate si mai cate si iti lipseste puiul de gurlui? Cum sa nu fii stresata ca mergi la magazin si vezi 300 de tipuri de sampon si toate sunt bune pentru parul tau si nu stii pe care sa-l mai iei? Cum sa nu fii stresata cand ai 5 telefoane, 3 blackberry si 2 laptop-uri dupa tine si urla toate in acelasi timp de zici ca esti centralista de la Apaca si ai naibii astia cu acoperirea lor ca e peste tot, si la Cuca Macaii si la Cannes? Cum sa nu fii stresata ca deschizi televizorul si o vezi pe rapandula ca-si pune geanta'n cap si se hlizeste ca o tuta ca nu stie engleza si asta doar pentru ca adeschis picioarele si gura la timp, iar tu tragi ca proasta la birou 12 ore pe zi si nu te observa nimeni? Cum sa nu fii stresata ca mergi si tu ca o doamna pe strada si trece gibonu pe langa tine intr-un X6 si te intrebi ca proasta cum si-a luat ala carnetu cand inca se semneaza cu degetul, iar tu lustruiesti bancile scolilor si mergi cu autobuzul? Cum sa nu fii stresata cand mergi pe strada si tzoparlanul din fata ta scuipa semintele direct pe pantofii tai? Cum sa nu fii stresata cand vrei si tu o casa (patru pereti nu mai mult, de caramida sau de bca de preferat, ca aia de carton nu se pun) si umblii de nauca sa iei un credit si cand il obtii constati ca o sa stai acolo toata viata, ca nu mai ai bani sa mergi nici la wc la Universitate? Cum sa nu fii stresata cand vrei atat de multe si poti atat de multe, dar ziua are numai 24 de ore, iar tu ai cam avea nevoie de 38 de ore? Cum sa nu fii stresata cand te intreaba unu' de ce esti stresata?
Si uite asa, cand te destresezi, o iei incet pe strazi, dai buna ziua la plopi (nu e vorba mea, e citat din clasicii in viata), vorbesti singura ca te-ai obisnuit cu casca in ureche, dar ai uitat nu mai e acolo, bati cu degetele pe marginea bordurii si te minumezi ca au aparut tastaturile cu jeg incorporat, zambesti la statuile din mijlocul orasului si dezbati politica cu Misu (Mihai Viteazu) la Universitate.
Aviz amatorilor: platesc bani buni pentru a testa masina timpului si intoarcearea in timp; perioada este la alegerea inventatorului, dar nu mai tarziu de 1900; acceptam orice propuneri. Asteptam provincia!!!

luni, 19 ianuarie 2009

Sa invatam spaniola

Am un obicei prost, invatat pe vremea cand lucram la bugetari, si anume, in pauze, sa arunc un ochi pe ziare. Cum este luni, ma gandesc ca nu pot fi stiri decat despre accidente, violuri si nelipsitele baliverne din fotbal, desi este pauza.
Imi pica ochii pe stirea cu ascultatul telefoanelor; de azi, toti operatorii de telefonie fie fixa, fie mobila ne asculta telefoanele si ne citesc sms-urile si, colac peste pupaza, le mai si stocheaza 6 luni, pentru orice eventualitate.
Nu mi-am propus un blog de stiri, drept pentru care trecem peste stire si ajungem la concluzii. Vor asculta telefoanele tuturor, deci si a lu' Tzatza Floarea din Cucumbatzii din Deal care se va plange la fiesa (fiica-sa in varianta populara) ca nu ii fata vaca, si a lu' Badea Partzan care se va plange la o linie erotica ca nu ii mai creste pensia, si a lu' partzaru din colt care incearca sa vrajeasca o rapandula spargatoare de seminte de la alt colt si asa mai departe. Care este problema aici? Pai la cate milioane de utilizatori exista va puteti gandi cam ce sistem de depozitare trebuie sa aiba nenicii?? Cam ce sistem ar trebui sa aiba, care sa nu se simta la buzunarul nostru?? Ca in Romania, tot ce este nou si necesita costuri suplimentare le plateste boul care are cartela.
Finalmente care este diferenta dintre ce era si ce este Romania azi sau care este diferenta dintre Venezuela, Cuba si Romania?
Oscilez intre cele 2 tari, oricum spaniola este punct comun, si ma gandesc daca rom si dansuri la colt de strada sau Anzii si fumatul de foitze. Imi plac tarile astea, ca un 2 nebuni la conducere. Ok,recunosc si noi avem unul, dar cred ca in clipa in care a venit frizerul si a taiat suvita, i-a taiat si cohones-urile (primul cuvant invatat in spaniola) ca prea se face pres la toate prostiile pe care le cer unii.
Acum de ce mai platim ca prostii "agenturili straine" sa ne caute de galci, cand, tot pe banii nostrii, le fac altii treaba? A, m-am prins. Suntem o tara de prosti, pe care ne conduce unu' care se da cocos in batatura lui si isi bate nevasta si copiii , dar cand iese dintre granitzele noastre tace malc, cand are vocea subtire.
Acum daca el si, asemeni lui, nu au nici altii cohones, chiar trebuie sa umble o tara intreaga in curu' gol, ca avem telefonul ascultat? Pai ma pasarica, ca sa zic asa, daca vrei sa auzi cine cu cine se mai joaca de'a fata'scunselea, zii bre, ca nu vreau io sa platesc labile triste care o asculta pe Sugaru.

P.S. Orice trimitere la personaje publice, este pur intamplatoare. Daca le bazaie musca, inseamna ca miroase.
P.S.2- Lu' Tzatza Floarea i-a nascut vaca (stire transmisa pe canalele speciale din fundu curtzii).

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Vremea reducerilor

Cand am deschis blogul acesta, ultimul gand era sa fac reclama cuiva aici. Nu mi-am propus sa fac bani din blog, asa ca nu am intentionat nicio secunda sa fac trimiteri la un produs, serviciu sau firma.
Evenimentele din ultimele zile ma imping sa fac o reclama, nu mascata, la un salon de coafura. El se cheama YO Salon. Frumoasa prezentare, nu? Afara e vopsit gardul si inauntru leopardul.
Prin ce se diferentiaza acest salon de restul? In primul rand, este o mizerie cum greu iti poti imagina, parul taiat este maturat o data la cateva zile, urmele unor manichiuri facute cu sarg se observa pe peretii impuscati de unghii, in locul folosirii unui catalog pentru a alege vopseaua potrivita poti sa privesti pe oglinzi sau tavan si alegi de acolo, cafeau cu care esti servita vina in pahare de unica folosinta-reciclabile (adica sunt spalate si puse la loc in aparat), iar, daca cumva, simti nevoia acuta de a servi o gustare (datorita mirosului intzepator de cantina muncitoreasca) poti sa te servesti din frimiturile si resturile de pe podea, oglinzi, scaune sau mese.
Daca nu esti socata de nimic din ce am spus mai sus si doresti in continuare o tunsoare sau un spalat, acestea se desfasoara cam asa:
-esti invitata tacticos de un limbric (adica o tentativa de smecher de cartier, de maxim 1 metru juma', cu o freza care se purta acum 1832 de ani-doar e salon de dame si nu barbati, nu?), esti rugata sa astepti cateva minute pana esti primita, desi ai avut programare, iar minutele se transforma intr-o ora de asteptare-mai ceva ca in Gara. Pentru ca tot astepti, ca sa nu devii nervoasa, esti servita cu o cafea (in paharele unice-reciclabile) si indrumata sa fumezi acolo, adica in salon (poate asa dispare mirosul de mancare ranceda). Astepti o ora, ca la saloane nu a venit criza inca si nu pleci la altul unde mai trebuie sa astepti o ora, apoi, fericita de parca ai castigat la loto, te asezi pe scaun. Il cureti singura de par si fixativ de la alte cliente si zambesti bucuroasa la femeia pe care o vezi printe urme de mancare, vopsea si alte chestii neidentificate, din oglinda.
Apare coafeza, pune pe masuta din fata ta o trusa pe care o deschide tacticos, de zici ca sunt bijuteriile coroanei acolo, si, supriza, nu e decat o foarfeca stramba si un pic ruginita. Ok, hai ca nu sunt carcotasa, pentru un amarat de tuns merge si asta. Pentru ca la scolile la care am invatat eu, nu ni s-a predat si modul in care trebuie sa-i explici unei tute cum sa te tunda, pun o revista pe masa, arat cu degetul o tunsoare si asta este. Ce tunsoare? Un pic din varfuri si un pic din lateral, cam asa am inteles eu imaginea.
Timp de o alta ora, am auzit aceeasi intrebare "Mai tai?". La prima am raspuns da, dar de la urmatoarea incolo, ma gandeam ca-mi ofera un cocktail. Pare suportabil? Cand intrebarea este pusa cu o frecventa de 2/minut, timp de o ora, este suportabil daca esti cu halatu'.
In final, tunsoare mea a insemnat doar o atingere cu foarfeca ruginita a varfurilor, iar pretul a fost pe masura, adica cam cat am vrut sa ma tunda si nu a reusit.
Data vitoare ma tund singura, dar o sa-mi lipseasca ambientul de salon de fitze-fripte de Bucuresti.

Se putea si asa, noroc ca nu a fost cazul.

Amazing race

Pun ramasag ca v-ati gandit la emisiune si nu la ce m-am gandit eu. Ok, si mie imi place emisiunea, de fapt nu emisiunea, cat ideea de a face lucruri nebune, de a-ti depasi limitele, de a castiga o suma de bani (recunosc ca sunt importanti in ecuatia asta) si, la toate astea,se adauga o calatorie in jurul lumii.
Am sa revin la gandurile cu care am inceput acest post. Mi-am dorit zapada iarna aceasta, nu pentru a ma da cu sania sau a avea propriul patinoar in fata scarii, ci pentru a-mi spala masina (pentru a afla culoare originala ma uit in acte). A nins un pic, a fost haos in oras, am constatat ca nu este indicat sa nu ai ghete la masina, am lasat masina acasa, am revenit la vechile obiceiuri (foarte vechi de altfel)gen metrou si tramvai, dar s-a topit zapada. Aseara a nins din nou, eu tot fara ghete la masina, am luat parte la mitingul din Bucuresti (nu a fost miting, dar s-a circulat ca naiba), am mers cu 20 la ora si am slabit 1 kg.
Trebuie sa merg la cumparaturi de ghete pentru masina si pentru mine, nu vreau sa patesc ca ei. Distractie placuta.

joi, 15 ianuarie 2009

Sclavul unei gauri negre

Am auzit astazi o vorba mare "In spatele unui barbat puternic, se ascunde o femeie". Nimic mai adevarat. De ce? Pentru ca orice barbat are nevoie de o motivatie pentru a deveni ceea ce este.
Sa luam un barbat frumos, constient de frumusetea sa, care va invarti gaurile pe degete. Nu are nevoie de scheme pentru a atrage, de planuri complicate, de scenarii. El atrage prin simpla lui prezenta. Este el sclavul unei gauri negre? O da! Va merge la sala sa arate bine pentru a impresiona domnitele si domnii, va face coada la cosmetica pentru a avea o fatza precum un fund de bebe, va merge la dentist pentru a nu-si pierde zambetul. Si toate astea pentru o gaura neagra.
Sa luam un barbat sters, fad, la care nu te-ai uita nici daca ai fi singur/a cu el pe o insula. Te-ar impresiona daca l-ai vedea in metrou cu o haina ponosita si cu o fatza trista? Deloc. Atunci acest barbat isi va dori putere sau bani pentru a impresiona o gaura.
Va invata si va calca pe cadavre sa ajunga in functii importante, apoi isi va cumpara un autobuz, scuze o masina imensa, sa iasa in evidenta, se va tunde asa cum vede in reviste, chiar daca fatza lui exprima tzarana patriei de la 100 de km, se va imbraca de la cele mai scumpe magazine chiar daca hainele arata pe el ca pe sarma de uscat rufe si va impresiona, cu siguranta o rapandula. Va face un barbat toate astea pentru o gaura neagra? O da.
Ce ii place barbatului sa faca atunci cand crede ca este stapanul unei gaurii? Sa iasa cu prietenii, care ii vor spune ca nu este stapanul ci sclavul acelei gauri. Atunci barbatul schimba tactica si spune ca el nu este scalvul nimanui si nu face ce spune gaura. Gaura se supara si ii transmite "then go fuck your friends" (adica "umple gaurile prietenilor"). Ce fac prietenii? Il asculta pe barbat, beau bere cu el, merg cu el la fotbal, dar nu isi lasa gaurile astupate de el. Ce face barbatul atunci? Se intoarce in patru labe, precum un caine odarlit si batut, la vechea lui gaura, cu un buchet de trandafi rosii sau o bratara de aur (atata romantism nu a mai vazut nicio femeie de la Eva pana la gaura lui) si ii va spune cu ochii imensi "they won't let me fuck them" (adica "nu ma lasa sa umplu gauri"). Gaura il va primi sau nu (depinde daca nu a gasit un alt sclav intre timp) si il va face ceea ce este, un sclav al gaurii negre.
Barbatul in esenta este foarte simplu. Da-i o gaura de umplut si el va schimba lumea. O sa spuneti ca scapa unii dintre ei, pentru ca nu le plac femeile. Corectie, bunii mei. Eu am scris de o gaura neagra nu de o femeie si nu am incercat sa fiu draguta.
Acum sa ne uitam in jur. Stiti barbati care sa nu-si petreaca toata viata incercand sa umple o gaura, sa multumeasca o gaura, sa faca ce spune gaura? Eu nu. Au si ei micile lor momente, sporadice, de altfel, de razvratire. Culmea este ca nu au invatat inca urmarea acestor momente de razvratire. Nu vor avea mai multe gauri negre de umplut,din contra, vor manca mancare rece si vor dormi pe canapea, iar gaura va fi istorie.
Cum fac ei, barbatii, mii si mii de studii sa demonstreze ca au alte puncte slabe, cand stim si noi si recunosc si ei ca punctul slab e gaura cea neagra.
De ce scriu asta azi, te-ai intrebat? E 15 Ianuarie si Eminescu a fost si el un sclav. Al propriilor demoni si al Veronicai (cele mai impresionante poezii-Scrisorile, Luceafarul- le-a scris in timpul relatiei cu Veronica Micle).
Nu vad prea multe argumente impotriva a ceea ce am scris, desi orice barbat va spune ca nu este sclav. Serios? Atunci de ce alergi prin baruri dupa rapandule, de ce te uiti la stirile din sport dar nu stii stirea, stii prezentatoarea, de ce e berea blonda si nu e suvite sau bruneta, de ce injuratura preferata e "S-o mut pe ma-ta", de ce tii minte numerele cu 89.89 dar uiti cand e ziua prietenului tau (probabil pentru ca si prietenul uita, ma gandesc eu), de ce?
Am vrut sa spun sa fiti iubiti, dar va descurcati si singuri.

P.S. Tocmai am primit un banc demn de postat aici.
"O tipa blonda super eleganta si frumoasa foc iese dintr-un bar cu un indice de alcool in sange foarte ridicat Merge leganandu-se spre masina ei, un BMW al anului, scump ca naiba, si incearca sa-i deschida usa cu cheia, dar starea ei de ebrietate o impiedica si pica in fund linga usa masinii... Cu picioarele deschise si fara chiloti, isi observa "pasarica" si cand o recunoaste incepe sa-i vorbeasca: - Din cauza ta am masina, - Din cauza ta am bijuterii - Din cauza ta am bani - Din cauza ta pot avea barbatul care vreau - Din cauza ta am ... Deodata incepe sa se pise... si ...duios ii replica: - Nu, nu plange, mai, ca nu te cert !"
Onorata instanta, eu imi inchei pledoaria.

Donam sange, dar schimbam locatia

Am spus aici ca donam sange sambata. Campania ramane deschisa, se schimba doar locatia-in strada Caracas 2-8, sector 1 (punct de reper Str. Dr. Felix-Victoriei).
Motivatia? In aceasta tara trebuie sa mori organizat. Orice altceva poti face in deplin haos, dar, de murit, mori organizat. Avem zeci de spitale in orasul acesta sufocat, avem sute de medici platiti si cu pensii si cu salarii, avem mii de bolnavi care necesita sange, avem campanii (de milioane de euro din banii nostrii) televizate care ne indruma sa donam, avem vointa sa facem asta, dar ne lipseste locatia. Nu putem dona sange unde vrem, cand vrem si cum vrem.
Mai nou, in Bucuresti, nu poti dona sange decat la Floreasca, Fundeni sau Centrul de transfuzie. Pentru doritorii de amanunte, aflati mai multe aici.
Asa ca, dragii mei, va astept organizat, la ora 10 la locatia noua.
Repet, toate comentariile tendentioase venite pe mess sau telefon, referitoare la acest subiect sunt ignorate.

marți, 13 ianuarie 2009

If

I’ve just remembered this poem.
Today, I just want to let you know it exist.
Relax and enjoy your reading.

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you
But make allowance for their doubting too,
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:
If you can dream--and not make dreams your master,
If you can think--and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:

If you can make one heap of all your winnings
And risk it all on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings--nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much,
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And--which is more--you'll be a Man, my son!

luni, 12 ianuarie 2009

Sambata donam sange-benevol/obligatoriu

Au trecut sarbatorile si vin cu o intrebare de bun simt. Ati eliminat tot alcoolul din voi?
Daca raspunsul este "NU", te rog navigheaza cat mai departe de acest blog si nu privi in urma, s-ar putea sa intelegi ceva si sa te trezesti din letargia in care zaci.
Daca raspunsul este "DA", va provoc la un exercitiu civic.



Gata filmul? Nu ati inteles provocarea?
Am sa fiu directa, atunci.
Sambata, 17 Ianuarie 2009, va invit sa ne intalnim la orele 10.00 a.m. la Spitalul Universitar (Municipal) pentru a dona sange.
Motivul?



Argumentele?
1. Cu totii avem rude, prieteni, cunostinte care au suferit o interventie chirurgicala si au necesitat sange. Daca ei mai sunt printre noi, este meritul unor straini care i-au ajutat. Unii dintre voi, ati suferit chiar voi interventii chirurgicale si, tot datorita unui strain, ne bucuram de "beneficiile" crizei financiare impreuna.
2. Daca nu va intereseaza ce se intampla cu ceilalti si va ganditi doar la voi, aveti sansa sa va faceti analizele gratis si sa va simtiti si bine dupa aceea.
3. Daca primele argumente nu stau in picioare in fata voastra, puteti beneficia de cateva bonuri de masa gratuite, o zi libera de la un job jegos si o reducere pe transportul in comun.
Daca argumentele mele nu trezesc nimic in voi, mi-e mila pentru voi.
Cu restul, indiferent de motivele pentru care va hotarati sa faceti asta, va astept sambata aceasta, 17 Ianuarie 2009 la Spitalul Municipal.
Informatii importante pentru donare:
1.-spitalul se afla pe Splaiul Independentei, langa metrou Eroilor;
2.-inainte de donare, nu este indicat sa consumati alcool, bauturi energizante, cafea, sucuri accidulate sau orice alte produse care pot altera calitatea sangelui;
3.-nu uitati buletinul acasa.
Daca sambata dimineata voi fi singura persoana care doneaza sange, sper sa aveti un motiv mai mult decat zdravan pentru care ati lipsit de la apel.
Daca nu, inseamna ca nu am uitam sa fim oameni.


Later edit:
Pentru comentarii la adresa acestui articol, folositi sectiunea "Comentarii" din josul articolului. Consider toate comentariile pe mess sau telefon ca fiind o fuga de asumare a responsabilitatii.

vineri, 9 ianuarie 2009

Inainte de-a fi tampit, esti prost Musiu

Pe agenda de astazi a ziarelor, a barfelor la coltul fumatorilor, a catzelor de mahala avem doua subiecte: gazele de la rusi (ne dau ori nu ne dau) si pensiile vs salarii.
Cu gazele ne-am lamurit. Il capo di tutti capi ne va face o oferta pe care nu o vom putea refuza. O sa spunem Spasiba si o sa acceptam oferta, asa ca nu mai pierd vremea sa comentez.
Ce-mi este greu sa pricep este faza cu pensii vs salarii.
Ca sa fac o mica introducere, actualul sistem de pensii, la modul cum este el acum, este cel mai bine dezvoltat in Europa. In state din Asia nu exista un sistem PUBLIC de pensii, iar cel privat este aproape inexistent. In America de Nord, sistemul de pensii este privat si este optional. Care este avantajul sistemului public? Ati aflat cu totii care este avantajul, in plina criza financiara, cand AIG, de exemplu, a cam dat-o-n zid. Simplu. Statul, prin sistemul public de pensii, investeste banii stransi de la noi in titluri sau plasamente cu risc minim- adica banii nostri nu se inmultesc precum cei de la FNI, deci nu avem cum sa primim de cateva mii de ori mai multi la pensie.
In sistemul privat, fiecare investeste unde vrea, cam cat vrea, daca vrea. Asiguratului nu-i ramane decat sa se roage sa mai primeasca inapoi macar ce a dat.
De ce scriu asta acum? Pentru ca fiecare individ care isi plateste taxele corect si la timp in aceasta tara este insultat prin atitudinea LOR. Aproape in fiecare zi il vad pe Mitica Popescu pe strada unde lucrez, il respect si il consider colosal. Am avut profesori in varsta pe care ii respect si acum. Merg la un doctor batran care prefera "leacurile babesti" in locul chimicalelor si il respect si pe el. Dar ma intreb de ce EU si TU trebuie sa muncim si sa platim din impozitele noastre atat salariul, cat si pensia lor??? Repet, ii respect si ii admir, dar nu este o solutie pensia si salariul de la buget. Actorii pot primi drepturi de autor, pot juca in spectacole sponsorizate; profesorii pot preda in institutii particulare, asta dupa ce isi declara la fisc veniturile din meditatii; doctorii pot profesa in clinici particulare, dar trebuie sa renunte la plic. Nu vreau sa discut despre magistrati si militari care, dupa ce primesc ordonanta (cateva sute de milioane si chiar miliarde ca sa paraseasca sistemul public), pensia de cateva zeci de milioane, se intorc in sistem ca salariati- aici deja discutam de monstrii de nesimtire.
Sa nu fim naivi sa credem ca nu exista solutii. Solutii exista, dar este mai facil sa ne folosim de aceasta modalitate (pensie si salriu) decat sa ne gandim la ce putem face.
Inainte de a arunca cu rosii in mine, va anunt ca fondurile de investitii si companiile de asigurari si-au anuntat randamentele pentru 2008- media este de 8% pentru pensiile private (in conditiile in care nu s-au terminat falimentele, ci abia incep).
Isi mai aminteste cineva cum o chema pe femeia aceea care avea pensie 3 RON? Nu? Nici eu. Stiu doar ca traia sau exista mai bine spus. Doamna Stela Popescu are pensie 2.000 RON.
Ma intreb, peste 35 de ani, cand or sa iasa la pensie primii asiguratii din sistemul privat-public, cine se va bate pentru ei? Presa, opinia publica, blogosfera va semnala faptul ca unii nu vor primii nimic, desi au cotizat, altii vor primi pensie cat sa-si cumpere o inghetata, iar altii se vor intoarce la munca fara sa mai arate pe nimeni cu degetul???
Cum sa nu iubesti tara asta? Noroc ca este mare si are lacuri si rauri interioare, ca altfel o cuprindeam in brate si o strangeam pana se sufoca.

joi, 8 ianuarie 2009

Despre prieteni ...crud, sincer si adevarat

Am avut "norocul" sa experimentez ce inseamna prietenia in ultimul timp. Ultima experienta a fost ieri cand, de Sf. Ion, am invitat la masa mai multe persoane. Azi am primit feed-back-ul testului meu.
De fapt, ce este prietenia? Dupa opinia mea, este naivitatea de a crede ca cei care te ajuta la un moment dat si te insotesc apoi la o cafea iti sunt prieteni. Este puterea de a accepta alaturi de tine persoane care au aceleasi idei si dorinte ca ale tale, dar au moduri diferite de a se exprima.
Am fost intrebata de ce am facut ce am facut si de ce am acceptat ce am acceptat.
Suntem oameni si facem greseli imense. Si eu fac greseli si imi asum defectele, iar cel mai mare dintre ele este ca nu ma feresc sa recunosc cand primesc o palma.
Sunt naiva si cred ca prietenia nu inseamna sa discutam doar despre posete si farduri, prietenia nu inseamna doar un telefon la zilele de nume sau de nastere, prietenia nu insemna mailurile trimise la gramada asa cum le primesti, prietenia nu insemna o iesire la o cafea din an in paste. Uneori prietenia inseamna sa gresesti, alteori sa ierti si alteori sa stergi persoana respectiva din agenda ta.
Daca vi se pare ca pe fruntea mea este tatuat un mare "F" de la fraiera, mai priviti o data. Nu mi-e rusine sa iert greseli mici sau mari si nu mi-e rusine sa cer iertare cand gresesc. Nu ma uit in curtea vecinul si nu arat cu degetul, iar inainte de a cauta "F"-ul din fruntea mea, priviti in oglinda si spuneti-mi ce vedeti. Nimic nu o sa vedeti, pentru ca eu nu va consider nici fraieri si nici prosti, eu va consider prietenii mei.
Fool me once, shame on you. Fool me twice, shame on me.

miercuri, 7 ianuarie 2009

Povestile bunicilor

Bunicul obisnuia sa-mi povesteasca cum a fost in razboi. Tot bunicul imi povestea cum se aseza pe scaunel si privea peste munti, la sfarsitul razboiului, si ii astepta pe americani.
Bunica imi povestea cum, stand bunicul pe scaunel si privind in zare in asteptarea americanilor, in fundul curtii s-au trezit cu rusii.
Bunica a insistat sa merg la scoala si sa invat geografie, sa stie fata ca avem granita directa cu rusii si nu cu americanii. Am invatat geografie si, culmea ironiei, aveam granita cu rusii si nu cu americani.
Dupa revolutiile din '89, am incetat sa avem granita cu rusii, dar tot ii asteptam pe americani.
Au aparut unii "halatisti", gen Vadim, care au cerut sa facem poduri de flori peste Prut. Le-am facu si, in loc de flroi, ne-am umplut de moldoveni, care nu e nici romani, nici rusi. Dar ce p**a mea sunteti Dumneavoastra, ma rog?
Pod peste Atlantic am facut? Atlanticul este balta aceea mare care desparte Europa de America. Ma gandeam ca poate ne trimit ei gaze pe pod. De unde gaze? Pai cred ca din Alaska, ca doar d-aia le-au vandut rusii pamantul americanilor.
Acum eu nu stiu de ce ma supar, ca au inchis rusii gazele sau ca nu au venit americanii?
Daca ma gandesc ca ministrul Economiei este "sun papucul nevestei Adriean" stiu de ce sunt suparata. Ca nu au venit americanii sa-l bucure pe bunicu.

marți, 6 ianuarie 2009

Fuse si se duse si vacanta

Pai cam asta este tristul adevar. Am asteptat vacanta, a venit, a plecat si noi am ramas cu cearcanele pana la glezne. Nu stiu ce au facut altii in vacanta, si nici nu ma intereseaza, dar eu m-am simtit bine.
Mi-am dezvoltat unele aptitudini (urasc cuvantul asta din clasele I-V, cand a trebuit sa-l pronunt de 100 de ori ca sa-l memorez), m-am odihnit, am cunoscut oameni noi, am baut cat pentru tot anul fara sa merg in patru labe, dar cel mai important, NU am facut retrospective ale anului trecut si nici liste de asteptari de la noul an.
Mi-am propus un stupid "carpe diem" in plina criza existentiala. Astept sa ma loveasca "big 30" si, in asteptare lui, am inceput sa schimb unele lucruri. Ma paste gandul unui blond platinat, sa ascund depresia si lipsa de interes sub scuza "sunt blonda". Am inceput sa folosesc ruj rosu, urmeaza oja rosie...cica astea ar fi marile avantaje ale varstei-daca nu arat ca o paparuda, inseamna ca asa e.
In alta ordine de idei, am inceput anul cu un mare chiul de la birou-nu de placere, ci tintuita la pat de o raceala rebela. Cum azi e marti si e prima zi de munca pe acest an, va imaginati chef pe mine. Poate ar trebui sa mentionez ca maine fac pauza la munca, este o zi aducatoare de cadouri pentru mine si sper sa o petrec in compania prietenilor (doar daca aduc cadouri).
Mi-e dor de o mare vacanta, fara telefon si fara gandul ca ma intorc la birou. Cred ca am inceput bine anul, deja imi doresc vacanta. Asta nu poate fi decat foarte bine.